Izvorul Tamaduirii

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către tine tindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră cea împietrită, depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat: Aliluia

Din punctul de vedere istoric, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, Sfânta Fecioară Maria, ne aminteşte o minune. Împăratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.

Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila şi lucrarea Maicii Domnului, care i s-a descoperit.

Izvorul menţionat este o preînchipuire care ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre: pe Maica Domnului. Dincolo de aspectele dogmatice ale lucrării Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, Izvorul Tămăduirii ne arată puterea sa harică de a înfăptui minuni cu ajutorul lui Dumnezeu, faptul că ea este Maica noastră, a celor care ne încredinţăm ei pentru a-i cere ajutorul, că este Rugătoarea şi Mijlocitoarea noastră înaintea lui Hristos, după cum o numeşte Biserica.

Tradiţii şi obiceiuri

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău".

În această zi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.

În unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a fetelor însurăţite şi băieţilor înfârtăţiţi. Persoanele legate, veri, văruţe, surate, fraţi de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate, verişoara şi se comportau unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.

VERSURI CĂTRE SF. NECTARIE DE EGHINA

Ca un izvor de minuni te-ai arătat în lume fericite,
Adăpând văile inimilor celor cu adevărat smerite,
Auzine-ne pe noi, cei ce alergăm cu nădejde la a ta bunătate,
Şi în locul suspinurilor de întristare dă-ne gândurile cele smerite.

Spicele gândurilor de rugăciune le secerăm din pământul inimii,
Şi le dăruim ţie, Sfinte Nectarie, spre secarea izvorului pătimirii,
Cădem înaintea raclei moaştelor tale cu nădejde de tămăduire,
Vindecă rănile sufletelor noastre şi ne revarsă ploi de mântuire.

Cu dulceaţa rugăciunii tale adapă sufletele umilite,
Şi opreşte râul fărădelegilor celor nepotolite,
Tinde mâna ta cea tare şi socate-mă din adâncul deznădădjduirii,
Ca unul ce ai îndrăzneală către Împăratul cel mare al iubirii.

Nu ne pricepem a-ţi aduce laude după vrednicie,
Dar avem trebuinţă de ajutorul tău şi a ta bucurie,
Nu-ţi închide sfinte izvorul minunilor tale,
Ci picături de dar ne dă tuturor spre luminare.

O, Sfinte Nectarie, din izvorul minunilor tale adapă-mă pe mine,
Cel ce însetez de milostivire, dar sunt pe căi de rătăcire,
Tinde-mi toiagul rugăciunii, ca să mă ridic din groapa căderii,
Şi trimite-mi ploaia rugăciunii, ca să şterg însemnările durerii.

Prieten minunat te-ai făcut atâtor suflete umilite,
Şi în sânuruile iubirii tale le-ai odihnit gândurile smerite,
Picură-mi rugăciune, mie celui ce am alunecat în păcat,
Şi mă arată prin mijlocirea ta peste patimi mare împărat.

Din grădina laudelor dumnezeieşti aş vrea să-ţi culeg cuvinte cereşti,
Dar mintea mea se răneşte în spinii patimilor celor sufleteşti,
Cu lumina rugăciunii tale povăţuieşte-mă pe calea înţelepciunii,
Şi te rog, revarsă-mi şi mie izvoarele cele dulci ale minunii.

Bucură-te, călătorie pe marea rugăciunii,
Crin răsărit în grădina tainică a iubirii,
Vultur al cugetprilor dumnezeieşti,
Punte a iubirii celei duhovniceşti,
Dulce cugetător al tainelor lui Hristos,
Oglindă cerească a gândului luminos,
Corabie minunată către limanul iubirii,
Veselia celor întraripaţi cu dorul Treimii.

Sfinte Sarbatori Fericite !

19.04.2014 20:38

Fie ca lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos să vă umple inima de bucurie şi viaţa de binecuvântare! Multă sănătate şi bucurie tuturor celor ce mărturisesc din toată inima biruinţa vieţii asupra morţii, prin minunea împlinită de Acela ce a venit pentru a mântui neamul omenesc prin jertfă şi Înviere! 

Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spirituale si sa va insoteasca pasii pe drumul vietii.

Sanatate, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.



Să aducem mulţumire, înainte de toate, Domnului Iisus Hristos că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la slăvitul praznic al Învierii, la noaptea cea plină de lumină a Sfintelor Paşti.



„Hristos a înviat, bucuria mea!“ era salutul adresat totdeauna de Sfântul Serafim de Sarov celui pe care îl întâlnea, pe care vi-l adresez si eu din tot sufletul meu.



Dumnezeu să vă aibă pe toţi în lumina Învierii Sale, să vă fie alături în clipe de cumpănă, să vă cuprindă pe toţi în harul, binecuvântarea, iertarea şi iubirea Sa!



Sfinte Sarbatori Fericite !

Suprasolicitarea minții sau a trupului este un păcat

Suprasolicitarea minții sau a trupului este un păcat

Greşita folosire a puterilor fizice scurtează perioada de timp în care vieţile noastre pot sluji spre slava lui Dumnezeu. Astfel, noi ajungem incapabili de a realiza lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. 

Îngăduind formarea unor obiceiuri greşite, culcatul la ore târzii, satisfacerea apetitului în detrimentul sănătăţii, punem temeliile suferinţei şi ale slăbiciunii. Prin neglijarea exerciţiului fizic, prin suprasolicitarea minţii sau a trupului, noi ne dezechilibrăm sistemul nervos. 

Aceia care îşi scurtează vieţile în acest fel, ajungând incapabili de a sluji datorită ignorării legilor naturii, sunt vinovaţi de jefuirea atât a lui Dumnezeu, cât şi a semenilor lor. Stilul lor de viaţă greşit îi face să piardă ocazia de a-i binecuvânta pe ceilalţi prin realizarea lucrării pe care Dumnezeu i-a trimis să o îndeplinească în lume.

Mai mult decât atât, chiar şi în timpul pe care l-au avut la dispoziţie, scurtat datorită condiţiei de sănătate precară, ei realizează mai puţin decât ar fi putut realiza, dacă nu şi-ar fi prejudiciat sănătatea. Dacă prin obiceiurile noastre dăunătoare privăm lumea de binele pe care ar fi trebuit să i-l oferim, Dumnezeu ne consideră vinovaţi.

Sursa: http://www.sfnectariecoslada.ro/

Pasaj dintr-o omilie "Despre smerenie"

Trebuie sa fim atenti, sa fim atenti la noi insine si sa ne temem de Dumnezeu.Teama este o lumina, este o candela; inceputul intelepciunii este teama de Dumnezeu (Prov.1, 7). Teama precede chiar dragostea de Hristos.Cand se dobandeste dragostea de Hristos, teama este inca amestecata cu dragostea, caci dragostea te poate face sa-ti permiti tot felul de lucruri si in acest fel sa te indepartezi de la adevarata dragoste.Teama este frana care-l tempereaza pe om.Ori de cate ori vedem in noi rautate, invidie, critica, carteala si orice altceva care vine de la cel rau, trebuie sa intelegem ca nu avem inima curata.Daca am avea o inima curata nu ne-am simti ofensati chiar daca altii ne-ar ofensa si ne-ar batjocori.Faptul ca noi ne simtim ofensati, frustrati, suparati este un indiciu ca inima noastra nu este curata.Ne lipseste smerenia mintii care-l face pe om ingaduitor, iertator, rabdator.Atunci cand nu avem rabdare, cand ne lipseste iertarea sau ingaduinta, atunci cand nu indrumam totul cu rabdare, aceasta inseamna ca ne lipsesc virtutile fundamentale - smerita cugetare si dragostea - care ne apropie de tinta, care este curatia.Atunci cand adevarata dragoste duhovniceasca si smerita cugetare nu exista, atunci nu ne-am atins tinta.

Omul nu are nevoie de eruditie si cine stie ce cunostinte pentru a ajunge la curatie.Cand ma gandesc ca am jertfit totul pentru a atinge acest tel, nu-mi pot aduce scuze pentru a ma apara.Daca ne scuzam, ne aparam cauza.Nu se pune atat problema, daca omul se afla sau nu in pacat, ci, mai degraba, daca imi iubesc sau nu fratele cu adevarat, sau daca simt sau nu ca inima mi-e grea.

Este greseala mea, trebuie sa-mi schimb sufletul si sa-mi iubesc fratele, chiar daca inlauntrul meu simt amaraciune fata de el din pricina ca m-a dojenit candva sau fiindca gandeste rau de mine.Daca am inlauntrul meu o imagine cenusie in ceea ce-l priveste, acest lucru ma impovareaza doar pe mine.Fratele respectiv poate cu adevarat sa aiba o simpatie fata de mine; dar gandind astfel despre el nu ma ajuta la atingerea scopului meu.Indeferent de atitudinea fratelui meu, daca vreau sa-mi ating telul si sa ajung la unirea cu Dumnezeu, trebuie sa-l vad intr-un mod diferit.Din aceasta pricina, Parintii n-au justificat niciodata pe nimeni, si mai ales pe monahi, daca acestia aveau ceva impotriva cuiva.

Un parinte avea de gand sa-l aduca pe un frate la judecata.Se duse, deci, la Avva Sisoe si-i zise:

"Parinte, am de gand sa ma judec cu fratele meu din pricina ca mi-a facut cutare si cutare rau"

"Iarta-l, scuza-l"

"Nu", raspunse el, "daca il iert, mi-l va face din nou.Omul acesta trebuie pedepsit".

"Ei bine, copilul meu.Sa zicem o rugaciune si apoi sa mergem".

Asa ca ingenunchiaza, iar Avva Sisoe incepu sa se roage: - "Tatal nostru...si nu ne ierta greselile, precum si noi nu le iertam gresitilor nostri..."

"Nu-i bine, parinte", zise el, ""ai facut o grseala".

"Intrucat vrei sa-ti duci fratele la judecata, asa ne vom ruga".

Atunci fratele intelese greseala, se cai si nu mai merse sa-si parasca fratele.Asadar, exista un mare adevar:acela ca exact precum inima noastra simte fata de fratele nostru, in acelasi fel inima lui Dumnezeu va fi aplecata asupra noastra.Vrei ca Dumnezeu sa-ti ierte greselile?Vrei ca El sa te iubeasca din toata inima?Atunci si tu trebuie sa iubesti si sa ierti din toata inima.Vrei ca Dumnezeu sa-ti ierte greselile si sa nu le mai tina minte?

"Vreau acest lucru, il doresc", striga sufletul.

Atunci, indiferent cat de tare ti-a gresit aproapele, nu trebuie nici sa te gandesti la aceasta, nici sa-ti amintesti de acest lucru.Acesta este uriasul adevar.Asadar, oricine se indeparteaza de la acest tel va face multe si mari greseli in viata.Daca punem in practica intelepciunea patristica, diavolul nu va avea nici o putere asupra noastra.

Sa fim cu totii atenti si sa ne nevoim, asa incat sa nu ne pierdem telul, iar maine sa ne caim amarnic.Trebuie sa avem de-a pururi in minte aceste lucruri si sa lucram ca si cum ar fi ultima noastra zi de viata.Scopul nostru este unul singur:sa ajungem sa ne vedem pe noi insine, sa ne vedem propriile noastre greseli, sa ne invinuim in toate, sa ne criticam, sa ne socotim raspunzatori si vinovati sau nu.Parintii spun:"Daca dorim sa avem pace noi insine prin a incerca sa-i impacam pe altii, nu vom avea niciodata pace". Cu alte cuvinte, daca vrem sa primim pacea de la altii devenind impaciuitori, nu vom avea niciodata pace.Asadar, omul trebuie sa-si afle pacea inlauntrul sau.

"Fa pace inlauntrul tau", zice Avva Isaac, "si atunci cerul si pamantul vor fi in pace cu tine".

Sa punem acest adevar sfant in inimile noastre; caci aceasta este comoara duhovniceasca pe care Sfanta Evanghelie si textele patristice ne-o ofera spre mantuirea ticaloaselor noastre suflete !.(Sursa: "Culese din scrisorile si omiliile Avvei Efrem")

Măcrișul face minuni în cazul cancerului!

Măcrișul face minuni în cazul cancerului!

Măcrişul este o plantă perenă, cunoscută de secole şi este extrem de apreciată atât pentru utilizările sale medicinale şi cât şi pentru cele culinare. John Evelyn, scriitor şi botanist englez, a scris în 1699, în cartea Acetaria, că măcrişul "ascute pofta de mâncare, linişteşte căldura, răceşte ficatul şi întăreşte inima".

Îl găsim la câmpie, pe drumuri înguste, iar mirosul ușor acrișor, foarte aromat ne atrage atenția imediat. Se mai numește și leacul femeilor, iar cea mai veche întrebuințare a sa este ca remediu împotriva cancerului.

Specialiștii în medicina naturistă sunt de părere că orice femeie trebuie să aibă în casă măcriș pentru că tratează orice afecțiune, și în cazul lor este cel mai eficient dezinfectant intern, informează bulk-essiac-tea.com.

De secole, măcrișul s-a folosit pentru tratarea cancerului și a bolilor cronice degenerative.

Scurtă istorie a măcrişului

Există aproximativ o sută de specii de măcriş, răspândite în întreaga lume, unele crescând în sălbăticie altele fiind cultivate în grădini. Este răspândit pretutindeni pe glob, cu precădere în zonele cu climă temperată. Măcrişul este consumat ca şi vegetală încă din antichitate. Multe specii de măcriş îşi au originea în Eurasia şi au fost folosite de egipteni, greci şi romani. Aceste specii au fost mai târziu naturalizate de nativii americani. Prin evul mediu, câteva specii de măcriş au început să fie folosite şi cultivate cu precădere în Italia şi Franţa, iar în secolul al XVI lea, măcrişul a fost introdus în Anglia.

Măcrişul în tratamente naturiste

Măcrişul conţine vitamina B9, vitamina C, provitamina A, potasiu, fier, calciu şi magneziu, precum şi fibre, carbohidraţi, quercetin şi luteină. Combinarea acestor vitamine asigură sănătatea întregului corp. Acesta, are proprietăţi antioxidante şi astfel ajută la prevenirea bolilor de inimă. Cu toate acestea, măcrişul nu este recomandat pentru persoanele care au pietre la vezică biliară sau pentru femeile însărcinate şi care alăptează.

Este un laxativ uşor, având şi proprietăţi diuretice, antiinfecţioase, antiscorbutice, înlătură greţurile, febra, abcesele, ulceraţiile, hemoroizii, fiind un depurativ al sângelui şi al intestinelor, restabilind funcţionarea lor normală.

Clorofila măcrișului este și ea foarte importantă în tratamentele naturiste pentru că ajuta la oxigenarea vaselor sângelui și la o bună circulație periferică.

Prin efectul său, clorofila ajută la oxigenarea tuturor celulelor organismului iar cele canceroase sunt blocate, pentru că planta are rol dezinfectant.

Mai mult, un tratament naturist cu măcriș ajută la o mai buna rezistență a organismului în timpul ședintelor de radiații, absolut necesare în anumite stadii ale cancerului.

Activitatea cardiovasculară sau afecțiunile ficatului pot fi de asemenea tratate cu ceaiurile acestei plante. Și dereglările digestive sau hemoragiile sunt controlate eficient.

Măcrisul poate fi folosit atat sub forma de tinctura cat si de ceai.

Pentru tinctură, amestecul de măcriș cu alcool se lasă la măcerat timp de două săptămâni, într-o cameră cu mult soare.

În trecut, rădăcinile şi seminţele de măcriş macerate în vin au fost folosite pentru oprirea hemoragiilor şi pentru a trata scorbutul, cauzat de deficienţa de vitamina C.

În cazul ceaiului, doza administrată nu va fi mai mică de trei căni pe tot parcursul zilei. Veți observa efectele în timp, iar controalele de rutină la medicii specialiști sunt absolut obligatorii.

În zilele noastre, măcrişul este folosit ca adjuvant la tratarea afecţiunilor respiratorii superioare, în inflamaţii nazale şi a sinusurilor.

Primăvara, măcrişul este folosit ca şi tonic, pentru curăţarea sângelui.

De asemenea, rădăcina măcrişului, utilizată sub formă de decoct, dar și decoctul de flori  ameliorează bolile de piele și pietrele la rinichi, în special în trecut a fost folosit pentru tratarea icterului.  Rădăcina de măcriş, folosită în curele de detoxifiere, reface ficatul.

Fiind deosebit de bogat în fier, sucul din frunze de măcriş, amestecat cu cantităţi egale de ulei de ricin se recomandă ca remediu pentru tratarea insomniei.

În Iran, supa de măcriş este folosită în timpul iernii, împotriva răcelii şi a gripei. Măcrişul este utilizat pe scară largă în bucătăria rusă; se crede că măcrişul scade tensiunea arterială.

Sursa: epochtimes-romania.com/

Află de ce este atât de sănătoasă ridichea neagră pentru organism

Află de ce este atât de sănătoasă ridichea neagră pentru organism

Ridichea neagră este o legumă excelentă pentru sănătate, nu are grăsimi, ingredientele ei sunt foarte valoroase pentru că vindecă multe afecțiuni și boli, iar gustul este minunat.

Mai mult decat atat, ridichea neagra contine multa vitamina C (aproape trei sferturi din cantitatea zilnica recomandata), care, dupa cum se stie, are un rol important in prevenirea racelii, fiind unul din cei mai puternici antioxidanti si ajutand la intarirea imunitatii organismului. Prin cantitatea de fibre (contine doar 24 kcal la 100 g) si deci, contribuie la detoxificare si  ajuta la scaderea colesterolului. 

Beneficiile acestei legume pentru sanatate:

·         Radacina de ridiche neagra contine apa, vitamine (A, B si C), fibre, tocoferol, minerale (zinc, fier, calciu, sodiu), proteine, rofanol, substante sulfuroase si altele.

·         Are proprietati diuretice, ajuta la buna functionare a stomacului si a tractului digestiv, previne formarea pietrelor la rinichi prin faptul ca ii curata de toxine.

·         Prin continutul de rafanol, minerale si vitamine, are efect bactericid, antialergic si astfel ajuta in tratamentul dispepsiei, bronsitei, alergiei, tusei convulsive, astmului, afectiunilor pulmonare. Raceala poate fi prevenita si vindecata cu suc de ridiche neagra deoarece contine vitamina C si zinc, iar si prin vitamina A este consolidat sistemul imunitar.

·         Ridichea neagra are proprietati sedative pentru sistemul nervos, poate combate anemia, oboseala, bolile de nervi, iar prin substantele sulfuroase din compozitia ei ajuta la normalizarea poftei de mancare.

·         Este un antibiotic natural, combate viermii intestinali, vindeca ranile, curata ficatul si organismul de toxine.

·         Cei care sunt predispusi la boli ale sistemului osos sau sufera de demineralizare osoasa, lombosciatica, spondiloza, trebuie sa introduca in alimentatie si ridichea neagra deoarece ea este un bun remediu avand un continut important de sodiu, minerale si vitamine.

·         Aceasta leguma este o sursa de vitamina B2 de aceea ajuta la metabolizarea proteinelor, scaderea glicemiei, in procesul de oxigenare al celulelor si combatere a toxinelor din organism. Vitamina B2 este importanta si in procesul de crestere la copii, are efect bun asupra vederii, unghiilor, parului, pielii, cailor respiratorii si sistemului de reproducere.

Sucul de ridiche neagra:

Mod de preparare: Se spala ridichea sub jet de apa, se curata de coaja, apoi se tine iar putin sub jet de apa. Se taie in bucati mici si se da prin storcator, astfel se obtine sucul natural din ridiche neagra.

Nu se bea in exces, doar 30 ml de suc pe zi este suficient, pentru a nu suferi de anumite efecte nedorite la nivelul stomacului si glandei tiroide. Cercetatorii au ajus la concluzia ca goitrogenii din ridichea neagra pot afecta functionarea glandei tiroide daca sunt consumati in cantitate mare, de aceea sucul de ridiche trebuie sa se serveasca cu moderatie. In primele zile sucul va actiona ca un puternic detoxifiant pentru organism, si efectele sale se vor simti imediat. Acest proces de curatare al organismului ajuta in prevenirea multor boli grave si afectiuni, si te scapa de tratamente costisitoare pe baza de medicamente pentru vindecarea lor. In tratamentul afectiunilor de rinichi, pentru eliminarea calculilor sau pietrelor la rinichi se recomanda un tratament pentru 14 zile cu suc de ridiche neagra, se bea un sfert de pahar pe zi, incet, cu inghitituri mici, nu tot deodata.

Pentru cei care doresc sa prepare o cantitate mai mare de suc natural pe care sa-l foloseasca mai mult timp pot folosi urmatoarea metoda de preparare: se iau 8 kg de ridiche neagra, se spala, se curata de coaja si se clatesc cu apa; apoi se obtine sucul cu ajutorul storcatorului, cantitatea va fi de cca. 3 litri. Se poate depozita la frigider si daca se doreste sa fie dulce si sa aiba un efect terapeutic si mai bun, se amesteca cu miere de albine. Tratamentul se face timp indelungat, se servesc cate 2 linguri de suc de ridiche neagra cu miere de albine inainte de masa. Efectul acestui remediu este excelent, de purificare a organismului. 

Ridichea are proprietati coleretice puternice, stimuleaza secretia biliara, astfel va aparea o senzatie de incalzire in zona ficatului. La inceputul tratametului este posibil sa predomine o usoara durere, insa aceasta va disparea treptat prin continuarea tratamentului de purificare si rezultatul final va fi foarte bun.

Ridichea neagra este un adevarat medicament pentru tuse. Se realizeaza urmatorul preparat: se aleg cateva ridichi negre de dimensiuni medii sau una mai mare, se curata si se spala bine, se taie in bucatele destul de mari, se presoara zahar pe ele, se aseaza in tava si se coc la cuptor timp de 1,5-2 ore, la temperatura de 120 grade Celsius. Ridichea va lasa un suc concentrat care se va scurge din tava si se va strecura. Acesta poate fi utilizat pentru tratamentul tusei, este indicat sa se consume in cantitate redusa, cate 2 lingurite inainte de fiecare masa. Se poate pastra intr-un borcan cu capac, inchis ermetic.

Un alt mod de a realiza un preparat eficient pentru combaterea tusei: se alege o ridiche de dimensiune medie, se spala, se taie partea superioara, astfel incat sa se obtina un capac, ca la pepene sau dovleac; se scobeste ridichea 1-2 cm in interior cu ajutorul unui cutit si se adauga 2 linguri de miere. Se acopera ridichea cu capacul taiat initial, se lasa sa stea 12 ore, astfel ea va lasa un suc care este gustos si foarte eficient in tratamentul tusei.

Sursa: sanatate.bzi.ro

Mugurii de primăvară - binefăcători de sănătate

Mugurii de primăvară - binefăcători de sănătate

În căutările sale de leacuri care să-i vindece bolile ori să-i atenueze durerile, omul a constatat, la un moment dat, că și mugurii plantelor îi pot fi de folos.

Cercetările moderne au constatat că mugurii au proprietăți terapeutice superioare plantelor mature, că au o concentrație mai mare de principii active cu cât sunt mai tineri, și că prezintă un spectru mai larg de acțiune decât oricare dintre părțile plantei.

Mugurii de brad cresc in varful cregutelor, ca niste inflorescente, si sunt usor de recunoscut dupa culoarea de un verde crud, voios, optimist.

Acum, in aceasta perioada, femeile din zona de munte unde exista paduri de brad, prepara siropul din muguri, un medicament natural deosebit de eficient, recomandat astenicilor, bolnavilor de plamani, copiilor care nu au pofta de mancare, persoanelor slabite dupa o boala lunga si grea.

Mugurii de brad au un gust dulce-acrisor si sunt puternic aromati. Se pastreaza foarte bine la frigider, in pungi de hartie. Poti sa mesteci zilnic, pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa, cate cinci, sase muguri pentru reglarea poftei de mancare, dezinfectarea gurii si improspatarea respiratiei. In plus, daca mesteci patru, cinci muguri de brad, la inceputul crizei, scapi de migrena.

Inhalatiile cu infuzie din muguri de brad desfunda caile respiratorii, vindeca raceala in stadiul incipient, activeaza circulatia si reda tenului stralucirea. Toarna un litru de apa clocotita peste o mana de muguri verzi, acopera-ti capul cu un prosop mare sau un cearsaf si stai aplecat deasupra vasului timp de 10, 15 minute.

Mugurii de pin. Pinul, o ruda foarte apropiata a bradului, are proprietati asemanatoare acestuia, mugurii se folosesc in acelasi mod, doar ca se recomanda si in alte afectiuni. Spre deosebire de mugurii de brad care cresc pofta de mancare, trei, patru muguri de pin, mestecati inainte de masa, scad pofta de mancare, datorita rasinilor din continut si aromei foarte puternice.

Siropul din muguri de pin are efecte diuretice, depurative si antiinflamatoare. Reumaticilor li se recomanda o cura, de una, doua saptamani, cu sirop din muguri de pin, care are certe efecte de detoxificare a organismului.

Mugurii de plop negru, cei culesi inainte de infrunzirea copacului, au efect antiseptic si cicatrizant, antiinflamator, expectorant, diuretic si analgesic, datorita salicinei

Mugurii de plop negru contin auxine, vitamine si flavoni, iar rasina mugurilor de plop - sursa vegetala a propolisului - contine fier, zinc, cupru, cobalt, molibden, mangan si iod. Maceratul sau pulberea din muguri de plop trateaza, cu rezultate remarcabile, bolile respiratorii si imbunatatesc imunitatea.

Mugurii de plop negru sunt folositi sub forma de macerat ca si apa de gura, avand proprietati antiseptice si antifungice. Sub forma de unguent, mugurii de plop sunt adjuvanti in micoze ale pielii, foliculita, vaginita, eczeme, plagi, hemoroizi si fisuri anale.

Mugurii de salcie. Salcia este primul copac care infrunzeste primavara. Alaturi de frunze si scoarta de pe ramurile tinere, de la salcie se recolteaza si mugurii, la inceputul primaverii. Se gasesc in farmacii si plafare sub forma de extract sau pastile si are ca indicatii utilizarea in cazuri de insomnii sau anxietate, precum si in tratarea anemiei, dar  si in cazul tulburarilor psihosomatice.

Mugurii De Tei. Extractul din muguri de tei - mai precis, de tei argintiu, aceasta fiind specia ce creste la noi in tara - este un bun calmant, eficient in cazuri de anxieta,te insomnii, stres, nervozitate, depresii, hipertensiuni si imbunatateste calitatea somnului. 

Mugurii De Fag. Fagul inmugureste in a doua parte a lunii aprilie si inceputul lunii mai. Din mugurii sai se obtine un extras ce are ca efect reducerea uricemiei si cresterea diurezei, fiind astfel recomandat in cazurile de litiaza urica sau nefrita, precum si in tratarea obezitatii cu retentie hidrica si a celulitei.

Mugurii De Smochin. Extractul din muguri de smochin vine in ajutorul celor cu probleme ale sistemului digestiv, fiind utilizat in cazurile de ulcer duodenal si gastro-duodenal cu dureri si tulburari dispeptice, dischinezii gastrice, gastrite hiper- sau hipotonice si colite, caci favorizeaza cicatrizarea si regularizeaza secretia gastrica.

Mugurii De Stejar. Extractul din muguri de strejar ajuta in combaterea asteniei de primavara, precum si a alergiilor ce sosesc o data cu primavara. Deasemenea, mugurii de stejar ajuta un cazurile de hipotensiune, constipatie si paradontoza.

Mugurii De Catina. Extractul din muguri de catina fortifica sistemul imunitar crescând rezistenta organismului în fata racelilor si gripei. Prin continutul si complexitatea vitaminelor, Catina tonifica organismul, îndepartând starea de oboseala, de slabiciune, creste puterea de aparare nespecifica a organismului împotriva bolilor. Este un remediu gemoterapic util în tratamentul infectiilor virale si bacteriene ale tractului respirator superior si inferior, atât la adulti cât si la copii.

Acestea sunt doar cateva exemple de sortimente de muguri adusi de primavara, ce pot fi folositi pentru imbunatatirea sanatatii noastre. Cum insa in tara noastra exista multe specii de copaci, se pare ca exista tot atatea sortimente de muguri pe care oamenii au incercat sa-i transforme in tratamente naturiste, in mare parte chiar reusind.

Sursa: ziare.com

POLENUL CUVINTELOR DUHOVNICESTI

    

Din Jurnalul Fericirii - Nicolae Steinardt

Exista o ciudata ispita - de dreapta, conform Parintelui Cleopa - as numi-o ispita credintei considerate ca panaceu totalitar al grijilor si inlocuitor general al virtutilor omenesti, care-i o impatrita ipostaza a trufiei combinata cu naivitatea:
a) convingerea ca prin credinta scapam de boli, ca nu se poate sa mai fim bolnavi, sau, daca ne imbolnavim, ca nu avem nevoie de medici si medicamente, de vreme ce ne putem oricand tamadui prin rugaciuni.
Convingerea aceasta care aduce intrucatva cu observatia facuta de Gide lui Maritain (il chemi pe Hristos la telefon), e tot una cu ispitirea lui Dumnezeu prin exigenta unei minuni.Cel care o incearca se pune in situatia reclamantului care in loc de a se adresa tribunalului competent de gradul intai ar trece de-a dreptul la calea extraordinara a recursului.
E totodata lipsa de modestie;medicii si medicamentele sunt si ele de la Dumnezeu, iar credinciosul care se imbolnaveste intocmai ca toata lumea se vindeca intocmai ca toata lumea, nu altfel - cu ajutorul medicilor si al medicamentelor (fireste, daca ii este dat sa se tamaduiasca).
Dumnezeu desigur face minuni, dar cand binevoieste - si istoria Bisericii ne arata ca nu sunt nici foarte dese si nici obtinute prin somatii.(Este drept ca Sadhu Sundar Singh L-a somat pe Domnul sa i se arate si a fost ascultat, dar el n-a cerut o vindecare trupeasca, ci a mers pe calea evanghelica a violentei - in sensul de la Matei 11, 12 - catre credinta.)La Lourdes numarul vindecarilor miraculoase recunoscute de comisia medicala intrece in mod considerabil numarul celor validate de Biserica. Biserica s-a dovedit mai prudenta decat medicina.Dupa cum stim si in cazul giulgiului de la Torino, a dat prioritate argumentelor istorice asupra celor stiintifice (razele infrarosii).
Sfantul Apostol Pavel a ramas cu vechea lui boala (de ochi?) si dupa dobandirea harului:"Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz".
Ce face, atunci, credinciosul? Se roaga pentru ca Dumnezeu sa-l ajute si sa binecuvinteze tratamentul.

b) Convingerea ca prin credinta scapam de viforul ispitelor.Nu.Oarecum dimpotriva:
Patericul:la intrarea unui sat stau doi draci.In jurul manastirii de cuviosi calaguri nevoitori intru desavarsire stau doua mii.
c) Convingerea ca nu mai este trebuinta de virtutile obisnuite ale omului de rand:intelepciunea, judecata sanatoasa, iscusinta, stradania...
Credinciosul  are nevoie de ele intocmai ca toti semenii sai.
Credinta ne ajuta, ne intareste, ne inalta, ne bucura, dar nu tine locul insusirilor si calitatilor omenesti.(Ea, in general - si asta-i regula - nu confera un statut exceptional.Ne da fericirea, dar in raport cu lumea si cu oamenii nu numai ca nu ne acorda privilegii, ci ne creeaza indatoriri in plus.)
Daca, deci credinciosul comite o greseala, o imprudenta, o nesabuinta, el va trage toate consecintele normale - si nu se poate plange sau mira.Nu beneficiaza de extrateritorialitate.
d) Convingerea ca putem oricand obtine orice fara nici un efort, nu putem obtine prin rugaciune darurile duhovnicesti cele suprafiresti.Pe ale firii, si care tin de slabele noastre puteri, trebuie sa le dobandim prin mijloacele comune.Acesta e talcul proverbului:Dumnezeu te ajuta, dar nu-ti baga in traista, care nu este decat conspectul metaforic al unui pasaj din Fapte 12, 7. Ingerul ii deschide lui Petru portile temnitei si il descatuseaza pentru ca acesta nu le-ar fi putut face singur.Dar ii porunceste:Incinge-te..., incalta-te cu sandalele... pune haina pe tine fiindca sta in puterea lui s-o faca si se cuvine, asadar, sa o si faca numai cu mainile sale.

Balsam pentru suflet !

În mod sigur nu sunt învăţat, dar vă pot spune în urma experienţei - ceea ce m-a învăţat viaţa - că la vreme de noapte şi cu pântecul gol, te poţi ruga mai bine.
Nu l-am aşezat pe Hristos în lăuntrul nostru şi pentru aceasta nu ştim ce este dragostea, pacea, înţelegerea ş.a.
De vreme ce nu pot propovădui, lasaţi-mă măcar să plâng pentru păcatele mele şi pentru cei ce s-au rătăcit.
Rugăciunea este un telefon, o legătură fără fir, prin care cineva comunică direct cu Dumnezeu. Formezi un numar la telefonul rugăciunii ca să vorbeşti cu Dumnezeu, şi El îţi răspunde. Îl auzi limpede, îl simţi foarte aproape.
Rugăciunea vine mai întâi în laringe, apoi se duce către creier şi apoi coboară către inimă. Şi apoi fântâni, lacrimi vin către ochi. De acolo, nu mai este nimic de spus. E adevărat că la început, vei avea greutăţi. Vei încerca să te rogi şi uneori nu vei putea, alteori vei avea gânduri deşarte şi ispite, şi alteori nu vei putea să te trezeşti noaptea. Dar trebuie să perseverezi. Domnul, văzându-ţi dispoziţia, te va întări şi te va izbăvi de toate ispitele. Nu trebuie să irosim în somn întreaga noapte, căci atunci satan face cu noi tot ce doreşte.
Rugăciunea de noapte este de mare preţ. Oamenii dorm şi Dumnezeu ascultă.
Indiferent unde mă duc, mă ţin de tipicul meu, ce a fost numit „Potrivit rânduielii lui Melchisedec" şi a fost iscălit de numeroşi alţi Părinţi duhovniceşti.
Vecernii, închinăciuni, propovăduire, utrenia cu închinările Năsăatoarei de Dumnezeu - cea mai binecuvântată îndeletnicire...
Am văzut multe lucruri în viaţa mea, unul dintre ele fiind că rugăciunile, închinăciunile şi Dumnezeieştile Liturghii i-au făcut pe mulţi să se întoarcă în turma Bisericii.
Îl implor pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Lui să-i lumineze pe toţi cei rătăciţi, ca să poată crede şi să se întoarcă la sânul Bisericii, care stă mereu cu braţele deschise şi îi aşteaptă. Aceasta e tot ce ştiu să zic şi îi bat la cap pe Dumnezeu, pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Arhangheli şi pe toţi Sfinţii. De nu le place aceasta, să mă ierte, căci sunt neînvăţat şi nu ştiu ce ar trebuie să cer.
(Părintele Dimitrie Gagastathis)


Rugaciune către Bunul Dumnezeu cu mijlocirea tuturor sfinţilor
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul

Incepand de astazi ,miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - "Doamne si Stapanul vietii mele", rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.



Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.

„Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.“

„Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frica de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli şi gânduri.“

„Cuvântul nu e ca vrabia: zboară, dar nu poţi să-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se întâmplă mai multe necazuri decât din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvântător, ca să pronunţe numai cuvintele gândite şi chibzuite.“ „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10, 16). şarpele când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor Evangheliei.“

Sfântul Ambrozie de la Optina



DE CE SE URĂSC OAMENII ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.

DE CE SE CHINUESC OAMENII UNII PE ALTII ? N'au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului ? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de altii.

E MULTĂ FRUMUSETE ÎN LUME DAR OAMENII ORBI NU O VĂD.

Inclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.

SUNT OAMENI SINCERI ŞI SUNT OAMENI VICLENI. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Viata ne dă foarte des acest spectacol: Omul Bun, Omul Curat Este Vânatul Celui Viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.

DE CE STAU OAMENII LA PÂNDĂ ŞI SE VÂNEAZĂ UNII PE ALTII ?
DE CE CRED EI CĂ AU LOC ÎN LUME NUMAI ATUNCI CÂND DISPARE ALTUL ?
LOCUL TĂU, LOCUL DARURILOR PROPRII NU TI-L POATE LUA NIMENI ; ÎL PRIMESTI ODATĂ CU VIATA.



 

 

“EU SUNT CU VOI SI NIMENI IMPOTRIVA VOASTRA”



Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuşi sfântul Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.
Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume, spunându-i:
- Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.
Şi îi porunci să repete nevoinţa sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.
După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.
Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autorităţile hotărâră să confişte icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia şi îi încredinţă icoana spre păstrare.
După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra care cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.
În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

Icoana Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra a exista de mai mult de o suta de ani, insa putini sunt cei ce o cunosc. A batut ceasul si Ea ni s-a descoperit anume acum cand lumea se afla pe muchia prapastiei, cand e bantuita de razboaie, cataclisme, boli incurabile, cand se introduc pretutindeni inspaimantatoarele coduri, – anume in acest ceas Imparateasa Cerurilor ni s-a infatisat in chipul Mangaierii si Intaririi: „Nu te teme, turma mica! Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.



O, Preabuna Aparatoare a neamului crestinesc, Maica Celui ce tine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsa asupra noastra milele si darurile Lui ca sa nu ne infricosam noi de vrajmasii vazuti si nevazuti, ca celor ce nadajduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.
Pazeste adevarata si sfanta noastra Dreptmaritoare Biserica si locasul acesta de dezbinari si eresuri si pune inceput de pocainta poporului nostru. Intoarce Sfanta Rusie si tara noastra pe calea de Domnul daruita a credintei nevatamate, ca sa se umple de tamaia rugaciunilor si sa infloreasca precum crinul; ca sa traim in bunacuviinta si curatenie, paziti de Tine fiind intotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastra a altor neamuri, de razboiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame si de molima; de moarte naprasnica, de robiile si dezbinarile din familie; viata calugareasca o intareste si ne mantuieste pre noi, Preacurata, ca spre Tine nadajduim dupa cuvantul Tau: „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.
Roaga-Te pentru noi, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieste si ne mantuieste pre noi ca sa nu ne lipseasca pre noi de aparare si sa ne invredniceasca a fi partasi Imparatiei Sale, precum El Insusi a zis: „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”. Ca Lui i se cuvine toata slava, stapanirea, cinstea si inchinaciunea – Tatalui si Fiului si Sfantului Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.



Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţă le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-ţi cânte ţie: Bucură-te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

LEGENDELE BRANDUSEI



Aceasta floare extrem de delicata marca in calendarul popular fie instalarea pe deplin a primaverii, fie a toamnei. Oamenii au asociat aceluiasi nume doua specii de flori diferite, brandusa de primavara si cea de toamna, care sunt insa asemantoare datorita culorii comune, liliachie a florilor. In jurul lor s-a tesut de-a lungul timpului numeroase mituri si legende.

Una dintre legendele brandusei are legatura cu Sfantul Valentin, de unde si simbolul brandusei, de floare a iubirii. Se spune ca Sfantul Valentin, in perioada in care a fost inchis in temnita a indragit pe fiica oarba a unui gardian. Sfantul Valentin i-a trimis acestei fele o brandusa, puternile vindecatoare ale acesteia redandu-i vederea fetei. Cel dintai lucru pe care fata l-a vazut a fost brandusa si biletul trimis de Valentin pe care scria celebrele cuvinte: “Din partea Valentinului tau”.

O alta legenda legata de branduse. Ea spune ca “Brandusa de primavara si Brandusa de toamna au fost doua surori frumoase, alungate in frig de mama lor vitrega: pe una a alungat-o intr-o primavara timpurie iar pe alta intr-o toamna tarzie. Vazandu-le necajite, Dumnezeu le-a prefacut in flori. De-atunci ele se tot cauta, fara sa se poata intalni vreodata. Una, floarea celor vii, infloreste primavara, iar cealalta, floarea celor morti, infloreste toamna. Se spune ca cine va aduna branduse de primavara si le va uni in cununa cu cele de toamna, ca ele sa-si spuna dorul, apoi le va da drumul pe apa, face o fapta buna, pentru care Dumnezeu ii va ierta multe pacate”.

O legenda populara referitoare la flora carpatica arata ca cele doua branduse (de toamna si de primavara) au fost doua surori gemene, pe care Mama vitrega a pamantului le-a izgonit. Ele au umblat mult prin padure incepand sa planga si jelind. Ele au fost auzite de doamna Toamna, personificata intr-o femeie, care le-a metamorfozat in branduse, una care va inflori primavara, alta care va inflori toamna. De atunci ele se cauta mereu, neintalnindu-se niciodata.

O alta legenda ne spune ca Brandusa era fata cea mai mica a imparatului Florilor. Pe vremea aceea imparatia era amenintata de un zmeu. Acest zmeu cerea ca in fiecare an sa fie sacrificat cate unul din barbatii din imparatie. Venind si vremea maritisului, Brandusa s-a casatorit cu un print pe care il iubea nespus de mult. La doar o zi dupa ceremonia de casatorie, a venit zmeul si l-a rapit pe print, ducandu-l la castelul lui. Brandusa refuza sa lase salvarea sotului ei pe mana armatei tatalui ei si porneste ea singura in cautarea zmeului si a barbatului ei. Intalnind zmeul, aceasta il provoaca la lupta in sabii si palose, reusind pana la urma, dupa 7 zile si 7 nopti sa il ucida pe acesta si sa isi salveze iubitul.

Una dintre legende se pierde in negura timpului. Demult, demult, intr-o imparatie de la marginea lumii, traia o fata frumoasa cum nu se mai vazuse. Si nu doar frumoasa la trup era aceasta, ea era si buna la suflet si harnica foc. Numele ei era Brandusa si era slujnica la palat. In apropierea palatului era o padure intinsa unde ori de cate ori avea putin timp liber fata se plimba. Inimioasa, ea salva animalele prinse in capcanele vanatorilor si le ingrijea pana se faceau bine. O mare bucurie ii cuprinde inima de fiecare data cand reusea sa mai salveze cate o biata vietate: caprioara, iepuras sau bursuc. Intr-o primavara, mergand ea prin padure, fermecata de frumusetea naturii renascute s-a ratacit. Oricat s-a straduit ea sa gaseasca drumul inapoi spre casa, nu a reusit. Intunericul s-a lasat si ea era din ce in ce mai inspaimantata de zgomotul padurii. Mergand in nestire la un moment dat ea a cazut intr-o prapastie adanca. Aici au gasit-o dimineata, animalele carora fata le salvaze viata. Din pacate, Brandusa murise, si oricat au incercat ele sa o readuca la viata, nu au reusit. Necajiti, plangeau toti de mila blandei fete. Si fiecare lacrima care cadea din ochii lor se transforma intr-o floare frumoasa, fina si gratioasa ca si fata cea buna. Iar culoarea florii avea culoarea ochilor frumosi ai fetei. Asa se face ca, in fiecare primavara, cand caprioarele, iepurasii, bursucii sau alte vietati incep sa umble prin paduri, isi amintesc de fata cea miloasa si plang inca dupa ea. Lacrimile lor se transforma in branduse care impanzesc padurile si vaile luminoase.

LIMBAJUL BRANDUSEI
Brandusa este o floare care simbolizeaza sentimente puternice si devotament, legaturi stranse atat de dragoste, cat si de prietenie. Femeia careia ii plac Brandusele este o femeia puternica, devotata, care pune pasiune in tot ceea ce face.

NUMELE BRANDUSA
Numele de Brandusa sugereaza putere si curaj. O persoana cu numele de Brandusa pune pasiune si loialitate in tot ceea ce face si va face tot posibilul pentru a-si atinge idealurile.



 

 

AXION ESTIN




Minunea pentru cântarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim…), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil

Cântarea aceasta la început se cânta la o chilie a Mănăstirii Pantocratorului ce se numeşte Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocratorului, este o vale mare unde se află multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ucenic al său. Şi fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate cineva la uşa chiliei, iar fratele aleargă şi deschide şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea utreniei, sculându-se au cântat amândoi rânduiala utreniei. Şi când au ajuns la: „Ceea ce eşti mai cinstită…” monahul de loc cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări, iar monahul cel străin făcea alt început cântării, aşa: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adăugat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…” până la sfârşit.
Aşadar, auzind monahul cel de loc s-a minunat şi a zis către cel ce părea străin: „Noi cântăm numai Ceea ce eşti mai cinstită…, iar Cuvine-se cu adevărat… niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei dinainte de noi. Deci te rog, fii bun şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu”. Iar acela răspunzând a zis: „adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu”; la care cel de loc a zis: „Nu am nici cerneală, nici hârtie”. Atunci monahul cel ce părea străin a zis: „Adu-mi o lespede”. Şi monahul alergând a aflat o lespede şi i-a adus-o. Deci luând-o pe ea, străinul a scris pe dânsa cu degetul lui zis-a cântare, adică: „Cuvine-se cu adevărat…” Şi, o, minune! Atât de adânc s-au săpat slovele în lespedea cea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi şi toţi dreptcredincioşii”. Şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul cel scris deasupra la sinaxarul lunii iunie, în ziua 11, adică Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin. Căci părinţii, de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la zisa chilie din Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi slăvind pe Arhanghelul Gavriil, care din început până la sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu, şi hrănitor şi slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a slujit şi spre descoperirea acelei cântări a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă.
Deci după ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat în chilie a început ascultătorul lui a cânta: Cuvine-se cu adevărat… după cum îngerul îi poruncise şi a arătat bătrânului său şi lespedea aceea, cu îngerească scriere săpată. Iar el auzind şi văzând a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger au mers la Protatul şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare pentru prea slăvita această minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarh şi la împărat, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. Deci de atunci această cântare îngerească s-a transmis în toată lumea, ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu de către toţi dreptcredincioşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se află în biserica celei chilii, în care s-a făcut minunea, s-a dus de către părinţii Sfântului Munte în Biserica Protatului şi acolo se află şi astăzi, aşezată în Sfântul Altar, deasupra scaunului celui de sus. Pentru că înaintea acestei icoane s-a cântat, de către Arhanghelul Gavriil, cântarea aceasta. Iar chilia a fost numită „Axion estin”, adică „Cuvine-se cu adevărat”. Şi valea aceea, în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi „Adin”, care înseamnă „a cânta”, sau „cântare”, pentru că întru aceasta s-a cântat întâia îngerească şi prea cuvenită Maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.



RĂSPUNSURI LA TOATE NENOROCIRILE NOASTRE!…SF.NICOLAE VELIMIROVICI

DE CE SE ÎNCHID NORII CÂND CÂMPIILE SÂNT ÎNSETATE DE PLOAIE, ŞI SE DESCHID ATUNCI CÂND CÂMPIILE NU VOR PLOAIE?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE ŢARINILE RODESC SLAB PRIMĂVARA, IAR VARA DAU RECOLTĂ PROASTĂ?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE IZVOARELE SEACĂ ŞI ROADELE PĂMÂNTULUI NU MAI AU GUSTUL DE ODINIOARĂ?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE NEAMUL BIRUITOR RABDĂ ÎNFRÂNGERI DIN PRICINA NEÎNŢELEGERII DIN LĂUNTRU ŞI DIN PRICINA VRAJBEI, ŞI MĂNÂNCĂ PÂINEA AMĂRITĂ DE LACRIMI ŞI URÂCIUNE?
Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE MAICA NU ÎŞI POATE ÎNDESTULA FIII?
Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII S’AU URÂŢIT ŞI AU PIERDUT FRUMUSEŢEA STRĂBUNILOR?
Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE S’AU ÎNMULŢIT BOLILE ŞI ÎNFRICOŞATELE MOLIME?
Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII SE LUPTĂ PENTRU PĂMÂNT ŞI NU SE RUŞINEAZĂ DE ASEMĂNAREA LOR CU CÂRTIŢELE?
Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

NU PLÂNGE, FIULE, ÎN CURÂND DOMNUL VA VENI ŞI VA ÎNDREPTA TOATE.



RASPLATIREA MILEI ARATATA CELOR ADORMITI

O sora medicala de la un spital din Atena i-a povestit parintelui Simeon Aghioritul, care locuieste la Kaliagra (Sfantul Munte), urmatoarele:
- Aveam scleroza in placi si ma aflam in pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o luna de zile concediu. Intr-o noapte, in timp ce zaceam la pat, o vad aievea pe Maica Domnului, care imi spune: “Ridica-te, de acum esti sanatoasa”.
M-am ridicat si a doua zi am mers la spital. Cand m-au vazut medicii, au ramas uluiti. M-au consultat si m-au gasit sanatoasa.
Atunci parintele Simeon a intrebat-o unde lucreaza.
- Lucrez la morga, a raspuns ea. Cei morti sunt adusi acolo si aruncati fara nici un respect. Eu ii iau, ii spal, ii imbrac si ii ingrijesc cu multa dragoste, ca pe rudele mele.
- Pentru aceasta Maica Domnului te-a vindecat. In Vechiul Testament, Tobit, atunci cand gasea un mort, il imbraca si-l ingropa. De aceea Arhanghelul Rafail i-a spus “te ocrotesc”.
- Si eu simt o ocrotire, a raspuns ea plangand.