La ce stăpân lucrezi-de la acela vei lua plată…Cuv.Paisie Aghioritul

Oamenii depărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de două ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei  fi plătit de diavolul.
Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos.
Și cu cât vei lucra  mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos!” Însă aceasta este înfricoșător! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Și ce facem noi pentru Hristos?
Lume vrea să păcătuiască și Îl vrea și pe Dumnezeu Bun. El să ne ierte și noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem și Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu și noi… vioara noastră.
Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredință.
Nu cred în cealaltă viață, prin urmare nu iau în considerare nimic. Nedreptățesc, își părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinții Părinți n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate –precum a spus Dumnezeu despre Sodoma și Gomora! (Fac. 18, 21)
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu își vor pierde viața cea veșnică.
Omul trebuie ajutat să priceapă sensul profund al vieții, să-și revină, să simntă mângâierea Dumnezeiască.
Scopul omului este și să urce duhovnicește, nu numai să nu păcătuiască.
„Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”-Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)

Diavolul prezintă realitatea după folosul lui!…Arh.Simeon Kraiopoulos

Să nu ne lăsăm amăgiți de ,,ochelarii” pe care-i poartă sufletul nostru.
De multe ori purtăm ,,ochelari” cu lentile negre care deformează realitatea și lumea apare ciudată. Ciudată în adevăratul sens al cuvântului. Multe din lăuntrul și din jurul nostru sunt  ciudate din punct de vedere psihologic, pentru că așa ni le arată ,,ochelarii” pe care-i  poartă sufletul nostru. Dacă privim fără ,,ochelari” nu vedem nimic ciudat.
Din punct de vedere duhovnicesc, ,,sălbăticiunile” care stăpânesc lăuntrul nostru și fac ceea ce vor din noi sunt inexistente. Nu trebuie să ne fie teamă să ne afundăm în noi, să le respingem, să nu le credem adevărate.
Prin credință ajungem la starea în care nu mai purtăm ,,ochelari” și vedem realitatea așa cum este. Nu mai vânăm lucruri inexistente. Astfel, ne chinuim. Diavolul prezintă realitatea în sufletul, în mintea și în viața noastră în așa fel încât să ne amăgească. În fapt acestea sunt inexistente. Creștini fiind, trebuie să cunoaștem aceasta și să nu ne lăsăm amăgiți, să ne nevoim în liniște, cu smerenie, cu sinceritate pentru mântuirea sufletului nostru.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Cea dintâi datorie a credinciosului!

Cea dintâi datorie și cea mai mare grijă a credinciosului în viață este grija pentru mântuirea sufletului său.
Nimic pe lume nu e mai de preț pentru el ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului care zice: ,,Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată, dacă își va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).
Mântuirea este eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții de veci, în Hristos. Ea ne-a fost făcută cu putință de întruparea, jertfa, învierea și înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, și ne-o însușim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie să conlucrăm prin credință și fapte bune. De mîntuire  se poate împărtăși orice om, fiindcă Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului (I Timotei 2, 4).
Adevărul care duce la mîntuire se găsește în Biserica Ortodoxă, ,,stâlpul și temelia adevărului” (I Timotei 3, 15)
Biserica Ortodoxă are acest adevăr de la Dumnezeu însuși, vestit mai dinainte prin patriarhii, drepți și prorocii Vechiului Testament, care au avut o viață și o cugetare sfântă, și apoi, în mod desăvârșit, prin  însuși Fiul Său întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri, a vorbit părinților noștri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor a toate și prin Care a făcut și veacurile. Care fiind strălucirea slavei și chipul ființei Lui și Care ține toate cu cuvântul puterii Sale…”(Evrei,1, 1-13)
Acest adevăr la dat Dumnezeu prin Descoperirea dumnezeiască.

Colt de Rai !

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului !



Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mama Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţa pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grijă Ta de Mama Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă- mă Măicuţa pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, că să ne ajute să trecem din viaţă această la viaţă veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţa că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţa pentru grijă Ta de Mama, pentru iubirea Ta sfânta şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin.



Maică fericită, suflet îndurat
Lasă-ţi rază sfânta a ochiului curat
Să ne îndrepteze drumul spre lumina
Căci fără putere înotăm în ţină.

Ocroteşte Maică, haina mângâierii
Sufletele prinse-n ghearele durerii
Că deplini cu soarta noastră împăcaţi
Să urcăm calvarul vieţii resemnaţi.

Cum odinioară Fiul Tău iubit
Blesteme şi ura, palme-a suferit
Şi-a urcat Golgota având crucea-n spate
Pentru mântuirea noastră de păcate.

Maică fericită, suflet îndurat
Greu ne strânge lanţul negrului păcat.
Şi ne întristează viaţă pe pământ
Pentru noi te roagă Domnului prea sfânt.

Maică fericită, suflet îndurat
Ruga mea spre Ţine zboară ne-ncetat
Întăreşte-n inimi flacăra credinţei
Să golim cu toţii cupa suferinţei.

Până-n clipă morţii fără şovăire
Ajutor revarsă în nenorocire
Peste lumea noatsra plină de păcat
Maică fericită, suflet îndurat.



Vă doresc un sfârşit de săptămână binecuvântat.
Doamne ajută!
 

 

  

 

 

 

Cu ce ochi vom privi noi la Hristos in Ziua Judecatii?



"Eu sunt prietenul tau, capul tau, sunt fratele tau, sora , mama, toate , si nu voiesc alta decat sa fii si tu prietenul Meu.

Eu am fost sarac pentru tine, cersetor pentru tine, am fost rastignit pentru tine, am fost pus in mormant pentru tine, in Cer ma rog Tatalui pentru tine si am venit pe pamant mijlocitor pentru tine la Tatal. Tu esti Mie totul, frate impreuna mostenitor, prieten, membru.
Ce doresti mai mult ?
Pentru ce tragi indarat de la Acel ce atat de mult te iubeste? Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta?
Pentru ce torni tu apa intr-un vas fara fund? Caci aceea face pentru cel ce lucreaza pentru lumea cea de acum.
Pentru ce voiesti tu sa apuci focul si sa abati aerul?
Pentru ce alergi in zadar?
Toate au sfarsitul lor; arata-mi, deci, si sfarsitul ravnei tale pentru lume.
Dar tu nu poti acestea.
Toate sunt desertaciune.
Sa mergem la morminte; arata-mi pe tatal tau, arata-mi pe nevasta ta cea moarta. Unde este cel ce purta haine impletite cu aur, cel ce sedea in trasura pompoasa , cel ce avea putere pe viata si pe moarte ?
Eu nu vad nimc alta decat oase si viermi. Toate acele sunt pulberi si vis si umbra, un chip sec, ba nici macar un chip. Si dea Dumnezeu ca la sfarsit numai acesta sa fie raul.
Cinstea, traiul bun si bogatia sunt, negresit, aici o umbra, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele : zgarcenia, desfranarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise in cer, fie cuvinte , fie fapte.
Cu ce ochi vom privi noi la Hristos in Ziua Judecatii? "
(Sfantul Ioan Gura de Aur -" Cuvinte pentru vremurile din urma")



„Doamne, Tu vezi că am nevoie de lucrul cutare sau că trec prin cutare necaz. Ajută-mă, după cum știi și după cum vrei! Facă-se voia Ta…”.Cu această stare lăuntrică să te rogi mult. Nu o dată, chiar și îndelungată de ar fi rugăciunea, nu doar o zi, ci săptămâni întregi, luni, ani… Să tot ceri fierbinte, să strigi: „Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Să nu fie, însă, după cum vreau eu, ci după cum Tu vrei”. Întocmai aceasta spunea și Hristos în Ghetsimani, când se ruga către Tatăl Său. Și văduva din pilda Evangheliei și-a aflat în cele din urmă dreptatea, numai și numai pentru faptul că nu a obosit să o ceară timp îndelungat. Un înțelept a spus acest cuvânt: „Trebuie să le devii sâcâitor lui Dumnezeu și Sfinților Săi!”.( Sfantul Teofan Zavoratul)



"Să facem bine celor care ne fac rău, chiar dacă aceştia rămân neîndreptaţi. Astfel, păcatele noastre vor fi iertate şi vom dobândi smerenie. Atunci când alungăm din sufletul nostru orice duşmănie, avem multă îndrăzneală în rugăciunea noastră către Domnul.("Sfantul Ioan Gura de Aur)
Icoana Maicii Domnului Chezaşa celor păcătoşi (“Споручница грешных”) Această icoană a Maicii Domnului o înfăţişează pe aceasta ţinând mâna sa dreaptă în mâinile Fiului ei, degetul ei arătător este ţinut de mâna dreaptă a Mântuitorului, iar degetul cel mic de mâna stângă a Acestuia, chip al faptului ca Pracurata Maică se pune chezaşă pentru toţi păcătoşii care îi cer mijlocirea. Pe icoană stă scris: Eu sunt chezaşa celor păcătoşi dinaintea Fiului meu care mi-a făgăduit că îi va auzi pe ei, iar cei care mă vor bucura auzind glasul lor înalţat Mie vor primi bucurie veşnică prin Mine (traducere aproximativă). Pentru prima dată, s-a arătat făcătoare de minuni icoana aflată la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Orel. Aceasta, fiind deteriorată de trecerea vremii, se afla, lipsită de cinstire, într-o capelă veche şi neîngrijită de la poarta mănăstirii. Însă în anul 1843, mai multor oameni li se descoperiră în vis că această icoană este dăruită cu harul săvârşirii de minuni. Atunci, icoana fu mutată cu cinste în biserică. Mai întâi, se tămădui un băiat care de mulţi ani era paralizat şi pentru care mama sa se rugă fierbinte dinaintea icoanei. Răspândindu-se vestea minunii, mulţi credincioşi veniră să se închine şi să se roage pentru a primi tămăduire de boli trupeşti şi izbăvire de necazuri.

Icoana este cunoscută mai ales pentru minunile săvârşite în vremea unei epidemii de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire dinaintea ei.

Sporind cinstirea icoanei, se ridică o biserică mare în care fu aşezată cu multă cinste şi evlavie.

În anul 1848, prin evlavia locotenentului colonel Dimitrie Bonşeskul din Moscova se zugrăvi o astfel de icoană pe care o aşeză cu cinste în casa sa. Curând, din icoană începu a izvorî mir cu bună mireasmă cu care ungându-se cei bolnavi de vreme îndelungată primeau tămăduire. Pentru multa cinstire a icoanei, locotenentul dărui icoana Bisericii Sfântului Nicolae Kamovniki unde se zidi îndată o capelă în cinstea ei. Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre.

Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă.

Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti.

Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci. Amin

Dumnezeu te cauta !

 

Dumnezeu te cauta, cautandu-te, te inconjoara cu toate semnele milostivirii  si grijii Sale :viata ta este a Lui si toate cele necesare vietii sunt, de asemeni, ale Sale:Lumina, aerul, hrana, imbracamintea, casa si tot ce ai si ce este in tine sunt ale Sale. Pentru tine S-a pogarat din cer, a suferit, a murit pe Cruce, a inviat, S-a inaltat la cer, a trimis pe Sfantul Duh si a intemeiat pe pamant Biserica, in care a pus tot ce este nevoie pentru mantuirea ta si, cel mai important: de la nastere si prin randuielile exterioare ale vietii te-a facut deja partas acestui tezaur de bunatati duhovnicesti !...Vezi cata dragoaste ! Si pentru toate acestea nu pretinde de la tine decat inima ta.Pana si picatura de apa, incalzita la soare, se ridica spre cer...Iar tu de ce intarzii sa te intorci la Domnul, incalzit fiind ?Nu vezi oare cum toti cei din jurul tau se indreapta spre Domnul, si saracii si cei fara titluri si neinvatatii ? De ce stai pe loc, lasandu-i pe toti sa ti-o ia inainte in Imparatie ?Ce esti mai rau decat altii ?Oare te-a vatamat cineva ? Iti lipseste oare ceva, ce le este dat tuturor ?De ce stai pe loc ?Misca-te, grabeste-te, pana nu s-a incuiat usa deschisa pentru primirea tuturor celor ce vin acum !De ce stai ?Vino la Domnul si incepe sa lucrezi cu sarg pentru El.Timpul zboara,puterile imbatranesc, se invartoseaza si se apropie de nemiscare, miscandu-se pe directia lor inselatoare.Iar azi-maine vine moartea.Vezi, ca nu cumva sa ramai in aceasta raceala impietrita fata de Domnul.Cauta-L pe Domnul !Ori Dumnezeu, ori lumea : cale de mijloc nu exista.Sau dormi atat de lipsit de grija, incat nu vezi nimic?!Acolo este totul, aici - nimic;acolo este adevarul, aici - mirajul;acolo este linistea, aici - grijile chinuitoare; acolo, multumirea, aici - necontenite suferinte; acolo, bucuria si veselia, aici - numai necazuri si durerea inimii.Le stii pe toate acestea, le-ai incercat pe toate, dar ramai, totusi, in aceeasi stare de desartaciune a mintii si a inimii...Vrei sa aduci raiul pe pamant?! iata, este al optulea mileniu, cum iubitorii de lume se straduiesc cu toate mijloacele sa instaleze raiul pe pamant...Si nu numai ca nu reusesc, ci, dimpotriva, totul merge din ce in ce mai rau...Nu-ti va reusi nici tie , ci numai te vei epuiza in goana dupa bunastarea inselatoare a lumii.De fapt, care suflet nu cunoaste toate acestea ?Pe toate le stim.Stim ca trebuie sa-i apartinem cu sufletul numai lui Dumnezeu si sa le facem pe toate si lucrurile importante, si pe cele marunte pentru a-I fi pe plac numai Lui.(Sfantul Teofan Zavoratul, VIATA LAUNTRICA )

Din Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt

"Sub regimul blestemului si al Legii, pana si Dumnezeu e limitat.De-abia sub har e divinitatea intr-adevar puternica.Numai dupa ce a patimit pe Golgota a putut Iisus cobori in iad si dezlega sufletele dreptilor si a putut fi inlocuit talionul cu iertarea.

- Echilibru, iarasi si iarasi.



Dumnezeu nu este cumintenie lumeasca, formalism si conventii, literatura pilduitoare ori sclifosita cucernicie.dar nu e nici delir sadic ori masochist.Transcendenta e, transfigurare e, extaz e - dar nu frenezie, nu ameteala; la frenezie si ameteala duceau dansurile si orgiile sacre ale paganilor;acolo, sau undeva tare aproape, ma tem ca duc si dansurile in hora ale dervistilor in sufism.In crestinism insa extazul nu e niciodata tulbure.Dionysios si Apollo se limiteaza aici reciproc.O fericire simultan nebuneasca si controlata.



De altfel, marii sfinti, in frunte cu Tereza de Avilla si Ioan al Crucii au socotit extazul ca legat de faza incepatoare a unei vieti mistice si contemplative.Cu timpul, starile "convulsive" - chiar daca nu au nimic in comun cu frenezia si fanaticii (in sensul misterelor antice) - inceteaza si sunt inlocuite cu stari de fericire calma;Dupa agitatie vin linistea si cuviincioasa interiorizare;isihia e surazatoare si inteleapta, nu face extravaganta, opreste atentia asupra amanuntului exterior.Omul care de dragul lui Hristos si-ar vopsi barba in albastru sau ar purta o palarie cu pana mare de paun nu va fi niciodata in ochii semenilor sai omul lui Hristos, ci omul cu barba albastra sau omul cu pana de paun la palarie;amanuntul pitoresc (fie el oricat de nevinovat sau chiar nostim) e o stavila pe calea ce duce la esenta si deci joaca rol de opritoare.



Cu atat mai mult, crestinismul nu poate avea nici o legatura cu magiile de orice fel (magie este luat in inteles de procedeu tipizat cu efecte sigure independente de efortul spiritual:adica in sens opus alchimiei care, ea, presupunea in prealabil curatenia sufleteasca si mintala a operatorului), cu freneziile hedoniste, desigur, dar nici cu posesiunile, cu halucinogenele, cu betiile oricat de vaticinant si departe ar merge pe caile noptii, pe aleile delectarii ori stupoarei(Henri Michaux).Nu prea stiu cum sa ma exprim, as vrea sa spun ca in extazul crestin fiinta omeneasca nu inceteaza de a fi rationala, modesta si mai ales discreta.Isihastul, neaparat, e fericit, clocoteste de fericire, dar nu se prea vede.



El nu seamana cu acele fantome dintr-o poveste politista englezeasca, fantome care tot apareau la o anumita ora intr-o casa parasita, purtand lumini si facand galagie.Despre acestea, detectivul consultat raspunde ca, de buna seama, crede in fantome (e scotian), dar adauga:numai in fantomele discrete si interiorizate care nu atrag atentia asupra lor si nu apar mereu la aceeasi ora si in acelasi loc purtand lumini si iscand zarva in mod ostentativ. Ostentatia nu poate fi insusirea unei fantome autentice.Fantomele exista, dar sunt cuminti, isi vad de ale lor.Crestinul sincer - Doamne, iarta-ma - este supus acelorasi reguli de modestie.



(Rene' Guenon:oamenii ajunsi la stadiile inaintate ale spiritualizarii si initierii nu ne sunt cunoscuti, ca si cum n-ar fi, pentru ca sunt cu desavarsire, detasati de lume, de problemele ei si de noi.Nu se manifesta, intocmai ca fantomele cinstite.)



- In Pale Fire, Vladimir Nabokov explica:"Dupa cum spune Sf.Augustin, putem sti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem sti ce este.Nu este deznadejde.Nu este teroare.Nu este tarana care galgaie in gatlej;nu este haraitul intunecat al lesinului care ne duce la neant prin neant."



Asa se contureaza reactiunea crestinului in fata durerii:neprovocare; asumare; refuz de a o preface in perversa bucurie; depasire.



Miorita. Absurdul vietii:faramitat, descentrat.



Absurdul atroce al rastignirii, Mielul il dezintegreaza: si le iarta lor ca nu stiu ce fac.



(JURNALUL FERICIRII, pag.190-192)

Blog la ceas de seara !

 

 

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumire, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita,
izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa-ti strigam tie: Bucura-te Maica, pururea Fecioara!

 

Ads by OffersWizardAd Options

În cine sau în ce ne punem încrederea?



Cu dragoste de Domnul te sfătuiesc: fii liniştită, smerită şi tăcută, deoarece cauţi mântuirea, dar te îndoieşti şi vrei să pătrunzi în tainele lui Dumnezeu cu mintea ta scurtă. Roagă-te mai bine, nu iscodi, roagă-te în taină sufletului tău Domnului, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.
Roagă-te nu cu gură, roagă-te nu cu uşurătate, ci cu osârdie şi cu lacrimi, că să te îndrume Domnul la mântuire, la care tu vrei să ajungi în chip primejdios – cu trufie, presupunând în mintea ta tot felul de cai.
Încă o dată te previn: taci cât mai mult, nu vorbi şi nu strigă în gură mare cum şi ce ai tu de gând să faci, fiindcă vrăjmaşul va prinde în capcană sufletul tău şi vei rămâne lipsită de virtute.
Mult nu iscodi, adu-ţi aminte cine eşti tu şi Cine este Dumnezeu, şi în toate bizuie-te pe voia Lui. Incredintandu-te Lui, uită de ţine însăţi şi de mintea ta puţină.
Nu gândi lucruri mari despre ţine însăţi: nu ai putere să te ajuţi singură, însă Domnul poartă de grijă fiecăruia. Dacă nu vrei să ai încredere în Dumnezeu, ci nădăjduieşti în puterile tale nimicnice, să ştii că eşti în înşelare. Eu te sfătuiesc: răbda. Tu vrei să-ţi vină mântuirea deodată, dar ştii vorba aceea înţeleaptă: „Aş vrea la Răi, dar nu mă lasă păcatele”?
Nu: dacă vrei mântuirea, răbda şi aşteaptă să vină Mirele. Fecioarele înţelepte au avut parte de venirea Lui, pe când cele nebune nu. Iar tu ce faci? Dai peste tot din gură: “Vreau să mă mântuiesc“, şi mântuirea nu vine – dar tu nu ceri nici de la Dumnezeu, nici de la Maică Lui, nici de la sfinţii Lui, ci nădăjduieşti în vorbele tale mari. Degeaba: singură, fără ajutorul dumnezeiesc, n-o să ajungi nicăieri. Mântuirea ta e la Dumnezeu, nu la ţine însăţi. Raiul este la Dumnezeu, nu la ţine însăţi.
De aceea, te sfătuiesc: nu te îngâmfă, fiindcă orice om este nimic fără harul lui Dumnezeu. Roagă-te Maicii Domnului, marilor mucenite Varvara şi Ecaterina, şi să ştii că Dumnezeu Şi-i alege că să-I slujească pe cei buni, credincioşi şi răbdători, iar pe cei nevrednici îi scoate afară şi nu-i lasă să vină la El.



Aşadar, roabă lui Dumnezeu, roagă-te şi mângâie-te în sufletul tău cu aceea că Domnul vrea să te cheme şi pe ţine în slujba Lui; să te osteneşti pentru mântuirea sufletului. Scoate-ţi toate prostiile din cap şi roagă-te, pocăieşte-te cu lacrimi: astfel te vei pregăti pentru calea spre Dumnezeu. Să te întărească Maică Domnului şi toţi sfinţii! Amin.
(Sfântul Iona de la Kiev- Poveţe ale sfinţilor pentru toate împrejurările vieţii”)




 

 

 

 

Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit voua cuvîntul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au incheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa… Nu vă lăsaţi furaţi de invăţăturile străine cele de multe feluri. (Evrei 13:7,9)

[



" Ştiţi ce spune Sfântul Ioan Scărarul? „Puterea împăratului stă întru multa oştire şi puterea celui din pustie întru multa rugăciune”. Căderea celui din obşte este prin neascultare şi căderea celui din linişte este în măsura în care împuţinează pravila şi acestea pentru că te rugai zi şi noapte şi credeai că eşti un sfânt al sfinţilor. Îţi ajungea un cartof şi puţine urzici făcute cu apă şi te întăreai cu puterea Lui Dumnezeu şi a Maicii sănătăţii şi dobândeai lungimea vieţii. „Mânca-v-ar Raiul!” .Părintele Cleopa, despre sfinţii români.



" Negustorul care a dobîndit cîştig se bucură; cel ce a învăţat meserie se bucură şi nu mai ia aminte la ostenelile răbdate ca să înveţe. Cel ce şi-a luat soţie, se bucură în inima sa dacă ea îi dă odihnă şi este grijulie, căci are încredere într-însa (Proverbe 31:11). Ostaşul care luptă pentru împăratul, înfruntînd moartea, merge înainte, pînă ce primeşte cunună. Toate acestea sunt lucruri ale acestei lumi trecătoare, şi cei ce le fac se bucură că au sporit în lucrul lor.

Te gîndeşti tu acum, ce bucurie va avea sufletul celui ce slujeşte lui Dumnezeu cînd va ajunge la capătul ostenelilor sale? Cînd el va pleca din această lume, lucrul său va merge înainte, şi îngerii se vor bucura împreună cu el, cînd vor vedea că a scăpat de puterile întunericului. Căci îngerii merg împreună cu el, cînd sufletul iese din trup. Atunci îi ies înainte toate puterile întunericului, ca să-l oprească, căutînd să vadă dacă nu cumva vor găsi la el ceva din lucrurile lor. Atunci îngerii nu luptă cu dînşii, ci faptele pe care omul le-a făcut, care îl înconjoară şi-l păzesc de mîinile acelora. Dacă biruiesc lucrurile sale, atunci îngerii merg înaintea lui cîntînd, pînă cînd ajung la Dumnezeu cu bucurie. Şi în acel ceas, sufletul uită toate lucrurile lumii şi toată osteneala sa."
Cuv.Isaia Pustnicul: Despre bucuria sufletului care slujeşte lui Dumnezeu







 

 

Ads by OffersWizardAd Options

„Preacuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii și al sufletelor noastre, spre deșteptarea noastră și a neamului în care te-ai născut, pe care atât de mult l-ai prețuit și pentru care mucenicește ai suferit, spre păstrarea și întărirea credinței noastre, întru slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor noastre!”. 

 

 

 

 

 

Ads by OffersWizardAd Options

Domnul să te aibă în pază Lui !



Niciodată să nu-ţi pui nădejdea în oameni şi să nu te tulburi dacă nu găseşti compătimire la ei şi să nu-i judeci, la aminte la ţine însuţi. (Cuviosul Nicon, 8, p. 377)



Să ţii minte, iubite frate, adevărul acesta totdeauna, că ceea ce va semăna omul în veacul acesta, aceea va şi secera în veacul viitor şi în lumina acestui adevăr să te cercetezi pe ţine zi de zi şi să vezi ce ai semănat pentru veacul viitor - grâu sau neghină? Cercetându-te astfel, să-ţi propui o mai bună îndreptare pentru ziua următoare şi aşa să-ţi petreci toată viaţă ta. Dacă ziua această ai petrecut-o rău, astfel încât nici rugăciunea nu ai adus-o corect înaintea lui Dumnezeu şi nici măcar o dată nu ţi-ai zdrobit inima, nici în cuget nu te-ai smerit, nici milă sau milostenie nu ai dat nimănui şi nici pe cel vinovat nu l-ai iertat, nici jignirile nu le-ai răbdat şi de la manie nu te-ai înfrânat, nici de la vorbe, mâncare şi băutură, iar mintea ţi-ai cufundat-o în gânduri necurate: toate acestea să le judeci potrivit conştiinţei şi să te osândeşti pe ţine însuţi, propunându-ţi că în ziua următoare să fii mai atent faţă de cele bune şi mai prudent faţă de cele rele.
Aşa să cercetezi, iubite frate, tot timpul ceea ce ai semănat şi să cureţi de neghină şi să ai grijă, că un adevărat creştin, să faci nu numai o recolta care se trece, ci una care va rămâne în viaţă veşnică. (Cuviosul Moise, p. 326)



Domnul să-ţi ierte toate greşelile din trecut şi să te întărească pe viitor să-ţi vezi mai mult neputinţele şi neindreptarea ta şi să nu te îngrijeşti de purtarea exterioară a celorlalţi. Fiecare va da răspuns pentru sine înaintea lui Dumnezeu. Atât pentru cel bolnav trupeşte, cât şi pentru cel bolnav sufleteşte este lucru nesăbuit să aibă gelozie faţă de ceilalţi. (Cuviosul Ambrozie, p. 68)




 

 

“Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta, dar acesta iubeste din tot sufletul pe cei ce-l rastignesc. In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni. In cuptorul suferintelor de tot felul se curateste sufletul omenesc pentru Imparatia lui Dumnezeu. Si suferinta smereste trufia omului si Il face pe Dumnezeu prieten. Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mantui“.



Cat de bine le cuprinde Parintele pe toate cele duhovnicesti in cuvintele lui clare ca taiate in stanca .. si le face .de neuitat ...Roaga-te pentru noi la Hristos , Parinte Arsenie , ne punem nadejdea in ajutorul tau caci suflet mare ai fost aici printre noi si mult placut Domnului intre cei drepti , acum !AMIN


Vă doresc o săptămână binecuvântată !
Doamne ajută !

Popas pentru suflet !

Jertfa pentru semenul nostru ascunde marea noastra dragoste pentru Hristos. Cei care vor sa miluiasca, dar nu au nimic sa dea si sufera pentru aceasta, fac milostenie cu sangele inimii lor.Cuviosul Paisie Aghioritu



Cuviosul Porfirie
Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.””Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”
“Iubiti-l pe Hristos . Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.
“De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor”.
“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.
“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.
“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.
“Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El”.
“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.
“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.” Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.”
“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.”