Fragmente din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute de Sfantul Nectarie din Eghina:
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa
ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a
bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip
dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul
este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de
cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier
al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi
zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de
griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la
fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce
nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il
ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt
pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator
ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este
trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera
important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt.
Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe
toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste
nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva
lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla
sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o
fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa
libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa
chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L
iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se
cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume
cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara
vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si
asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei
insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul
Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" ,
sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile
inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea
sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla
curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole
Fragmente din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute de Sfantul Nectarie din Eghina:
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt. Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" , sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt. Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" , sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole