Fragmente din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute de Sfantul Nectarie din Eghina:
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa
ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a
bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip
dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul
este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de
cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier
al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi
zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de
griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la
fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce
nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il
ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt
pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator
ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este
trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera
important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt.
Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe
toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste
nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva
lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla
sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o
fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa
libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa
chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L
iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se
cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume
cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara
vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si
asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei
insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul
Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" ,
sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile
inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea
sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla
curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole
Fragmente din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute de Sfantul Nectarie din Eghina:
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt. Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" , sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt. Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" , sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole
![Fragmente din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute de Sfantul Nectarie din Eghina:
''…cunoasterea de sine este indatorirea primordială a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Omul, ca fiinta rationala, religioasa şi
libera din punct de vedere moral, este o faptura aleasa, menita sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia a fost creat, si parte a bunatătii si fericirii dumnezeiesti.
Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun si fericit si pentru a se impartasi de Dumnezeu, omul este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine.
Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit.
Cel ce nesocoteste propriul sine Il nesocoteste si pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignora pe Dumnezeu ignora intru totul adevarul si firea lucrurilor, fapt pentru care paseste pe calea acestei vieti, asemenea unui calator ratacit in pustie.
Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufas, se poartă urat şi necuvios în fata lui Dumnezeu. Se considera important desi [de fapt] este neinsemnat, se faleste, desi este marunt. Nestiind - asa cum, de obicei, se spune - nimic, crede ca le stie pe toate. Se mandreste in ignoranta lui si, cand vorbeste, i se vadeste nestiinta. Cel ce nu se cunoaste pe sine pururi pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si se indeparteaza de El neincetat.
In om se afla sadită puterea de cunoastere a sinelui, pentru ca prin fire este o fiinta spirituala si libera din punct de vedere moral, avand o vointa libera şi capacitatea de cunoastere. Dumnezeu, plasmuindu-l pe om dupa chipul Sau, l-a creat, astfel încat sa-L caute, sa-L cunoasca, sa-L iubeasca si sa se apropie de El.
Insa, ca sa poata sa se cunoasca deplin pe sine, trebuie mai întai sa doreasca sa-si asume cercetarea de sine, facand din şinele propriu un obiect de studiu; fara vointă nu este cu putinta a se realiza nimic dintre cele necesare, si asupra tuturor va domni ignoranta.
Cei care se cunosc pe ei insisi sunt laudati în cartea Pildelor ca intelepti. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei insisi intelepti sunt" , sfatuind: „cunoaste-te pe tine insuti si mergi fara prihana în caile inimii tale"...
Intru tine se afla splendoarea si fericirea sufletului. Intru tine se afla sanatatea trupului. Intru tine se afla curatia duhului. Intru tine se afla ceea ce este bun si desavarsit.”
Sfantul Nectarie din Eghina, Mitropolit de Pentapole](https://scontent-b-mad.xx.fbcdn.net/hphotos-prn2/s843x403/1239767_442430012540480_941179959_n.jpg)











. Noi apartinem de parohia din Udine. Acolo s-au intamplat mai multe minuni drept pentru care va povestesc …<br />
Cu noi era si un catolic. Acesta se pregatea pentru botezul ortodox. Dupa participarea la Hram, s-a botezat, avand in vedere ca a primit si incredintarea dreptei credinte. Cu o zi inainte sa se boteze, diavolul a incercat sa-l tulbure, povestea el, zicandu-i : maine te botezi Nectarie , ha?…<br />
Printre cei care au venit cu noi era si o doamna, care a avut cancer la san si la gat.Ea a aflat de la o alta enoriasa de minunile pe care le face Sfantul Ierarh Nectarie Taumatugul, mai ales cu cei bolnavi de cancer. Femeia a hotarat sa mearga si sa roage pentru vindecare. A fost la Sfantul si cu uleiul pe care l-a adus acasa l-a vindecat si tatal ei care avea si el metastaza. Aceasta femeie bolnava de cancer a decis sa ceara ajutor si mijlocire la Domnul prin Sfantul Nectarie inainte de operatie… si s-a vindecat! Total! Pe locul unde erau cele 2 tumori, au ramas doar 2 cicatrici.<br />
Apropiindu-se hramul Sfantului in noiembrie am facut acest grup de 10 persoane si ne-am dus sa multumim pentru ajutor. Eu insa nu il cunosteam inca pe sfantul Nectarie. Dar s-a facut el cunoscut, si inca cum … Ceea ce stiam despre el citisem in cele doua acatiste ale sale si toate cele scrise acolo le-am crezut, din toata fiinta mea. Odata ajunsa acolo mi-am dat seama de adevarul celor scrise si pot sa marturisesc ca am simtit si miros de mir pe strazile Eghinei … la fel ca si langa racla cu mopastele Sfantului. Eu, ca si incepatoare in ale ortodoxiei, m-am gandit la inselare, dar starea de lacrimi si zdobire erau cu siguranta daruri de la cei din inaltime…<br />
Marturisesc ca e adevarat ca rugandu-te cu capul sprijinit de patul sfantului, primesti vindecare, dupa credinta, in dar, chiar si daca nu ceri. Eu avem 2 chisturi pe ovar si au disparut efectiv, desi eu nu cerusem vindecare trupeasca, ci sufleteasca, caci asta era durerea mea cea mare.<br />
Dar stie Domnul ce avem nevoie si fara sa cerem… Dupa care fotografiile. Am incercat de cateva ori sa fac poze dar nu am reusit, pentru ca mi se inchidea obiectivul aparatului de cate ori intram la sfantul si atunci mi-am zis ca nu vrea sfntul sa fac poze, asa ca nu voi face.<br />
In ziua de hram, stand la capul raclei , (ca nu iti vine sa te duci de acolo), grecoaica care curata geamul raclei si o alta romanca, care statuse la rugaciune toata noaptea, au vazut ochii deschisi ai sfantului Nectarie, probabil asa cum noi ii vedem acum in fotografii. Si ma trageau de mana ca sa vad si eu, dar spre nevrednicia mea, nici eu, nici altii nu am reusit sa vedem nimic din ceea ce se arata doar lor doua.<br />
Am facut fotografiile pe care le-ati vazut mai sus inainte de plecare. Inchipuiti-va bucuria si frica ce m-a cuprins cand m-am intors acasa si am descarcat pozele pe calculator. La inceput am sesizat doar focul de deasupra sfantului cap, si in timp ce le povesteam alor mei de ochii deschisi, nepotul se uita spre mama-sa si cu voce stinsa si palid ii zice: ,, mami, dar eu vad si ochii deschisi,,. Din acel moment am vazut si noi….<br />
Aceste lucruri am vrut sa le scriu spre marturie pentru altii. De atunci minunile nu au incetat sa curga in casa mea. Sa va povestesc cea mai mare minune a Sfantului Nectarie in viata mea si a sotului meu Serafim. Sotul meu este italian, convertit la ortodoxie, la cununie. A primit la botez numele de Serafim. Dupa cununie nu puteam sa raman insarcinata. La analize, s-a descoperit ca nu pot avea copii deoarece aveam sterilitate primara anovulatorie, care a fost confirmata atat in Romania cat si in Italia. Eram disperata gandindu-ma ca nu voi avea niciodata bucuria de a rade alaturi de un copil. Disperare e putin spus, numai cine a trecut prin aceste stari va intelege vreodata cum este. Dar PUTEREA SFINTILOR E MARE! Am plecat la Hramul Sfantului Nectarie pentru a-l ruga sa-mi daruiasca un copil … cat am mai plans acolo! Si, minune: am ramas insarcinata in cursul anului 2008, iar in data de 23 MARTIE 2009 am nascut un baietel superb, botezat NECTARIE desi eram STERILA, repet, sterilitate primara anovulatorie, confirmata atat in romania cat si in italia. Dar va zic, ca nu a fost zi lasata de Dumnezeu sa nu imi ung pantecele cu ulei adus din Grecia de la candela Sfantului, maslu si rugaciune la Sfantul, ca sa imblanzasca pe Domnul pentru pacatele mele. Caci toate bolile si neajunsurile ni le da Domnul pentru ca sa ne intoarcem la El. Ca sa ne dam seama ca am gresit si sa ii cerem iertare si ajutor, ca toata darea cea buna de la El vine, prin mijlocirea sfintilor si a Maicii Sale Fecioara Maria.<br />
Dupa ce am ramas insarcinata, alte ispite! Am avut o sarcina teribila. Am stat in pat aproape noua luni pentru ca am avut contractii din prima luna a sarcinii. Nasterea nu va mai spun…dar toate s-au terminat cu bine caci bunul Dumnezeu, Maica Domnului si sfantul Nectarie mi-au fost alaturi pana in ultima clipa.<br />
SLAVA DOMNULUI, SI MAICII SALE PREACURATE, PENTRU TOATE, BUNE SI RELE, CA TOATE SPRE INDREPTARE SI BUCURIE INDOITA MI-AU FOST DATE. AMIN.<br />
Pace si dumneavoastra, si intarire duhovniceasca!<br />
Camelia, Italia<br />
Sursa: http://www.blog.vivaturism.ro/2010/08/04/o-minune-a-sfantului-nectarie/</p>
<p>Imagine: http://www.blog.vivaturism.ro/wp-content/uploads/2010/08/Sfantul-Nectarie-racla-argint-cu-flacari.jpg</p>
)
