Pildele lui Solomon

PILDELE LUI SOLOMON

CAPITOLUL 1
Cum se dobandeste si se pierde intelepciunea.

1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2. Folositoare pentru cunoasterea intelepciunii si a stapanirii de sine,
3. Pentru intelegerea cuvintelor adanci, pentru dobandirea unei indrumari bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecata si nepartinire,
4. Pentru a prilejui celor fara gand rau o judecata isteata, omului tanar cunostinta si buna cugetare.
5. Sa ia aminte cel intelept si isi va spori stiinta, iar cel priceput va dobandi iscusinta de a se purta,
6. Patrunzand cu mintea pildele si intelesurile adanci, graiurile celor intelepti si talcuirea lor nepatrunsa.
7. Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei fara minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine.
8. Asculta, fiul meu, invatatura tatalui tau si nu lepada indrumarile maicii tale.
9. Caci ele sunt ca o cununa pe capul tau Si ca o salba imprejurul gatului tau.
10. Fiul meu, de voiesc pacatosii sa te ademeneasca, nu te invoi,
11. Daca-ti spun: “Vino cu noi, sa ne punem la panda, ca sa varsam sange, sa intindem curse fara cuvant celui neprihanit,
12. Sa-i inghitim de vii ca locuinta mortilor, si intregi, ca pe cei ce se coboara in mormant.
13. Sa punem stapanire pe tot felul de lucruri scumpe, sa ne umplem de prada casele noastre,
14. Fii partas la obstea noastra, o singura punga fi-va pentru toti!”
15. Fiul meu, nu te intovarasi cu ei pe cale; abate piciorul tau din cararea lor,
16. Caci picioarele lor alearga numai la rau, iar ei zoresc sa verse sange.
17. Zadarnic se intind curse in vazul pasarilor!
18. Caci ei intind curse tocmai impotriva sangelui lor, si sufletului lor isi intind ei laturi.
19. Aceasta este soarta celor lacomi de castig; lacomia le aduce pierderea vietii.
20. Intelepciunea striga pe ulita si in piele isi ridica glasul sau.
21. Ea propovaduieste la raspantiile zgomotoase; inaintea portilor cetatii isi spune cuvantul:
22. “Pana cand, prostilor, veti iubi prostia? Pana cand, nebunilor, veti iubi nebunia? Si voi, nestiutorilor, pana cand veti uri stiinta?
23. Intoarceti-va iarasi la mustrarea mea si iata eu voi turna peste voi duhul meu si va voi vesti cuvintele mele.
24. Chematu-v-am, dar voi n-ati luat aminte! Intinsu-mi-am mana si n-a fost cine sa ia seama!
25. Ci ati lepadat toate sfaturile mele si mustrarile mele nu le-ati primit.
26. De aceea si eu voi rade de pieirea voastra si ma voi bucura cand va veni groaza peste voi,
27. Cand va veni peste voi necazul ca furtuna si cand nenorocirea ca vijelia va va cuprinde.
28. Atunci ma vor chema, dar eu nu voi raspunde; din zori ma vor cauta si nu ma vor afla,
29. Pentru ca ei au urat stiinta si frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30. Fiindca n-au luat aminte la sfaturile mele si cercetarea mea au dispretuit-o.
31. Manca-vor din rodul caii lor si de sfaturile lor satura-se-vor,
32. Caci indaratnicia omoara pe cei prosti si nepasarea pierde pe cei fara minte;
33. Iar cel ce ma asculta va trai in pace si liniste si de rele nu se va teme”.

CAPITOLUL 2
Invatatura intelepciunii.

1. Fiul meu, de vei primi povetele mele si sfaturile mele de le vei pastra,
2. Plecandu-ti urechea la intelepciune si inclinand inima ta spre buna chibzuiala,
3. Daca vei chema prevederea si spre buna-cugetare iti vei indrepta glasul tau,
4. Daca o vei cauta intocmai ca pe argint si o vei sapa ca si pe o comoara,
5. Atunci vei pricepe temerea de Domnul si vei dobandi cunostinta de Dumnezeu,
6. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui izvoraste stiinta si prevederea;
7. El pastreaza mantuirea pentru oamenii cei drepti; El este scut pentru cei ce umbla in calea desavarsirii;
8. El pazeste caile dreptatii si pe cararea celor cuviosi ai Lui sta de veghe.
9. Atunci tu vei intelege dreptatea si buna judecata, calea cea dreapta si toate potecile binelui.
10. Cand intelepciunea se va sui la inima ta si stiinta va desfata sufletul tau,
11. Cand buna chibzuiala va veghea peste tine si intelegerea te va pazi,
12. Atunci tu vei fi izbavit de calea celui rau si de omul care graieste minciuna,
13. De cei ce parasesc caile cele drepte, ca sa umble pe drumuri intunecoase,
14. De cei ce se bucura cand fac rau si se veselesc cand umbla pe poteci intortochiate,
15. Ale caror carari sunt strambe si ratacesc pe cai piezise.
16. Atunci tu vei scapa de femeia care este a altuia, de straina ale carei cuvinte sunt ademenitoare,
17. Care lasa pe tovarasul ei din tinerete si uita de legamantul Dumnezeului ei,
18. Caci ea se pleaca impreuna cu casa ei spre moarte si drumul ei duce in iad;
19. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai intoarce si niciunul nu mai afla cararile vietii.
20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni si pazeste cararile celor drepti,
21. Caci cei drepti vor locui pamantul si cei fara de prihana vor salaslui pe el;
22. Iar cei fara de lege vor fi nimiciti de pe pamant si cei necredinciosi vor fi smulsi de pe el.

CAPITOLUL 3
Indemnare la fapte bune. Lauda intelepciunii.

1. Fiul meu, nu uita invatatura mea si inima ta sa pazeasca sfaturile mele,
2. Caci lungime de zile si ani de viata si propasire ii se vor adauga.
3. Mila si adevarul sa nu te paraseasca; leaga-le imprejurul gatului tau, scrie-le pe tabla inimii tale;
4. Atunci vei afla har si bunavointa inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.
5. Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta.
Pe toate caile tale gandeste la Dansul si El iti va netezi toate cararile tale.
7. Nu fii intelept in ochii tai; teme-te de Dumnezeu si fugi de rau;
8. Aceasta va fi sanatate pentru trupul tau si o inviorare pentru oasele tale.
9. Cinsteste pe Domnul din averea ta si din parga tuturor roadelor tale.
10. Atunci jitnitele tale se vor umple de grau si mustul va da afara din teascurile tale.
11. Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului si nu simti scarba pentru mustrarile Lui,
12. Caci Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care ii este drag.
13. Fericit este omul care a aflat intelepciunea si barbatul care a dobandit pricepere,
14. Caci dobandirea ei este mai scumpa decat argintul si pretul ei mai mare decat al celui mai curat aur.
15. Ea este mai pretioasa decat pietrele scumpe; nici un rau nu i se poate impotrivi si e bine-cunoscuta tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamana cu ea.
16. Viata lunga este in dreapta ei, iar in stanga ei, bogatie si slava; din gura ei iese dreptatea; legea si mila pe limba le poarta.
17. Caile ei sunt placute si toate cararile ei sunt caile pacii.
18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stapanesc, iar cei care se sprijina pe ea sunt fericiti.
19. Prin intelepciune, Domnul a intemeiat pamantul, iar prin intelegere a intarit cerurile.
20. Prin stiinta Sa a deschis adancurile si norii picura roua.
21. Fiul meu, sa nu se departeze acestea dinaintea ochilor tai; pastreaza intelepciunea si buna chibzuiala,
22. Caci ele sunt viata sufletului tau si podoaba pentru gatul tau.
23. Atunci tu vei merge fara teama pe calea ta si piciorul tau nu se va poticni.
24. De te culci, nu-ti va fi teama, iar de adormi, somnul tau va fi dulce.
25. Sa nu te temi de frica fara veste si nici de vreo navala a celor pacatosi,
26. Ca Domnul este nadejdea ta si va feri piciorul tau de cursa.
27. Nu zabovi a face bine celui ce are nevoie, cand ai putinta sa-i ajuti.
28. Nu spune aproapelui tau: “Du-te si vino, maine iti voi da!”, cand poti sa-i dai acum.
29. Nu pune la cale raul impotriva aproapelui tau, cand el locuieste fara grija langa tine.
30. Nu te certa cu nimeni fara pricina, de vreme ce nu ti-a facut nici un rau.
31. Nu ravni sa fii ca omul silnic si nu alege nici una din caile lui;
32. Caci omul cu gand rau este urat de Domnul, iar de cei drepti El este mai aproape.
33. Domnul blesteama casa celui fara de lege si binecuvanteaza adaposturile celor drepti.
34. De cei batjocoritori El rade, iar celor smeriti le da har.
35. Cei intelepti vor mosteni marirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocara.

CAPITOLUL 4
Inlaturarea prilejului spre pacat.

1. Ascultati, fiilor, invatatura tatalui si luati aminte sa cunoasteti buna chibzuiala,
2. Caci eu va dau invatatura buna: Nu parasiti povata mea.
3. Caci si eu am fost fecior la tatal meu, singur, si cu duiosie iubit la mama mea
4. Si el ma invata si-mi zicea: “Inima ta sa pastreze cuvintele inimii mele, pazeste poruncile mele si vei fi viu.
5. Aduna intelepciune, dobandeste pricepere! Nu le uita si nu te departa de la cuvintele gurii mele!
6. Nu o lepada si ea te va pazi; iubeste-o si ea va sta de veghe.
7. Iata inceputul intelepciunii: Agoniseste intelepciunea si cu pretul a tot ce ai, capata priceperea.
8. Pretuieste-o mult si ea te va inalta; ea te va ridica in slavi daca o vei imbratisa.
9. Ea va pune cununa de daruri pe capul tau si te va impodobi cu diadema de mare cinste.
10. Asculta, fiul meu si primeste cuvintele mele si anii vietii tale se vor inmulti.
11. Eu te voi invata calea intelepciunii si te voi purta pe caile dreptatii.
12. Cand vei merge, pasii tai nu vor sovai si, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
13. Tine cu tarie invatatura si nu o parasi, pazeste-o caci ea este viata ta.
14. Nu apuca pe calea celor fara de lege si nu pasi pe drumul celor rai.
15. Ocoleste-o si nu merge pe ea, treci pe alaturea si du-te mai departe;
16. Caci ei nu dorm pana nu faptuiesc rau si nu-i mai prinde somnul pana nu fac pe cineva sa cada.
17. Caci ei se hranesc din paine agonisita prin faradelege si beau vin dobandit prin asuprire.
18. Calea dreptilor e ca zarea diminetii ce se mareste mereu pana se face ziua mare;
19. Iar calea celor fara de lege e ca intunericul si ei nici nu banuiesc de ce se pot impiedica.
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povetele mele pleaca-ti urechea ta!
21. Nu le scapa din ochi, pastreaza-le inlauntrul inimii tale,
22. Caci ele sunt viata pentru cei ce le pun in fapta si doctorie pentru tot trupul omenesc.
23. Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata.
24. Leapada din gura ta orice cuvinte cu inteles sucit, alunga de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tai sa priveasca drept inainte si genele tale drept inainte sa caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale si toate cararile tale sa fie bine chibzuite.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, tine piciorul tau departe de rau.
28. Caci cararile drepte le pazeste Domnul, iar cele strambe sunt cai rele.
29. El va face drepte caile tale si mergerea ta o va face sa fie in pace.

CAPITOLUL 5
Ferirea de desfranare. Indreptarea spre curatie.

l. Fiul meu, ia aminte la intelepciunea mea si la sfatul meu cel bun pleaca urechea ta,
2. Ca sa-ti poti pastra judecata si ca buzele tale sa pazeasca stiinta.
3. Nu te uita la femeia lingusitoare, caci buzele celei straine picura miere si cerul gurii sale e mai alunecator decat untdelemnul,
4. Dar la sfarsit ea este mai amara decat pelinul, mai taioasa decat o sabie cu doua ascutisuri.
5. Picioarele ei coboara catre moarte; pasii ei duc de-a dreptul in imparatia mortii.
6. Ea nu ia seama la calea vietii, pasii ei merg in nestire, nici ea nu stie unde.
9. Si acum, fiul meu, asculta-ma si nu te indeparta de la cuvintele gurii mele.
8. Fereste-ti calea ta de ea si nu te apropia de usa casei ei,
9. Ca sa nu dai vartutea ta altora si anii tai unuia fara de mila;
10. Ca strainii sa nu se indestuleze de stradania ta si ostenelile tale sa nu treaca in casa altuia;
11. Ca sa nu suspini la sfarsit, cand trupul tau si carnea ta vor fi fara de vlaga,
12. Si sa zici: “Pentru ce am urat povata si de ce inima mea a urgisit certarea?
13. De ce nu am ascultat de indemnul dascalilor mei si spre cei ce ma invatau n-am plecat urechea mea?
14. Putin a trebuit sa nu ma nenorocesc, in plina adunare si in mijlocul obstei”.
15. Bea apa din putul tau si din paraiasele care curg din izvorul tau.
16. Sa nu se risipeasca izvoarele tale pe ulita, nici paraiele tale prin piete.
17: Sa fie numai pentru tine singur, iar nu pentru strainii care sunt cu tine!
18. Binecuvantat sa fie izvorul tau si sa te mangai cu femeia ta din tinerete.
19. Cerboaica preaiubita si gazela plina de farmec sa-ti fie ea; dragostea de ea sa te imbete totdeauna si iubirea ei sa te desfateze.
20. Pentru ce, fiul meu, sa te momeasca femeie straina si tu sa imbratisezi sanul unei necunoscute?
21. Caci cararile omului sunt inaintea Domnului si El ia seama la toate caile lui.
22. Cel fara de lege este prins in laturile faradelegilor lui si de funiile pacatelor lui este infasurat.
23. El va muri in pacatele lui si de multimea nebuniei lui va pieri.

CAPITOLUL 6
Indemn la munca cinstita si la viata curata.

1. Fiul meu, daca te-ai pus chezas pentru prietenul tau, daca ai dat mana pentru altul,
2. Atunci te-ai prins prin fagaduieli iesite din gura ta si te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3. Fa dar, fiul meu, aceasta: o, izbaveste-te. Si fiindca ai cazut in mainile aproapelui tau, du-te si cazi la picioarele aproapelui tau si-l roaga;
4. Nu da somn ochilor tai, nici dormitare genelor tale.
5. Si te izbaveste ca o caprioara din mana vanatorului si ca o pasare din mana pasararului.
6. Du-te, lenesule, la furnica si vezi munca ei si prinde minte!
7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici indrumator, nici sfatuitor,
8. Isi pregateste de cu vara hrana ei si isi strange la seceris mancare. Sau mergi la albina si vezi cat e de harnica si ce lucrare iscusita savarseste. Munca ei o folosesc spre sanatate si regii si oamenii de rand. Ea e iubita si laudata de toti, desi e slaba in putere, dar e minunata cu iscusinta.
9. Pana cand, lenesule, vei mai sta culcat? Cand te vei scula din somnul tau?
10. “Putin somn, inca putina atipire, putin sa mai stau in pat cu mainile incrucisate!”
11. Iata vine saracia ca un trecator si nevoia te prinde ca un talhar. Dar daca nu vei lenevi, atunci va veni secerisul tau ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12. Omul de nimic, omul necinstit si viclean umbla cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, da din picioare, face semne cu degetele.
14. in inima lui e viclesug, pururea se gandeste la rau si seamana galceava.
15. Pentru aceasta fara de veste va veni peste el prapadul, nimicit va fi dintr-o data si fara leac.
16. Sase sunt lucrurile pe care le uraste Domnul, ba chiar sapte de care se scarbeste cugetul Sau:
17. Ochii mandri, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat,
18. Inima care planuieste ganduri viclene, picioare grabnice sa alerge spre rau,
19. Martorul mincinos care spune minciuni si cel care seamana vrajba intre frati.
20. Pazeste, fiule, povata tatalui tau si nu lepada indemnul maicii tale.
21. Leaga-le la inima ta, pururea atarna-le de gatul tau.
22. Ele te vor conduce cand vei vrea sa mergi; in vremea somnului te vor pazi, iar cand te vei destepta vor grai cu tine.
23. Ca povata este un sfesnic bun si legea o lumina, iar indemnurile care dau invatatura sunt calea vietii.
24. Ele te vor pazi de femeia vicleana, de limba cea ademenitoare a celei straine.
25. Nu dori frumusetea ei intru inima ta si sa nu te vaneze cu genele ei.
26. Ca femeia desfranata umbla dupa o bucata de paine, pe cand femeia-sotie doreste un suflet de mare pret.
27. Oare poate pune cineva foc in sanul lui, fara ca vesmintele lui sa nu arda?
28. Sau va merge cineva pe carbuni fara sa i se friga talpile?
29. Asa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui sau: nimeni din cei ce se ating de ea nu va ramane nepedepsit.
30. Nimeni nu dispretuieste un hot pentru ca a furat ca sa-si astampere foamea;
31. Dar cand a fost prins, el da inapoi inseptit, intoarce tot ceea ce are in casa lui.
32. Cel ce se desfraneaza insa cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el insusi facand astfel;
33. El nu dobandeste decat bataie, iar ocara lui niciodata nu se sterge.
34. Pizma trezeste mania omului defaimat si el este fara mila in ziua razbunarii;
35. El nu se uita la nici un pret de rascumparare, si chiar cand ii vei spori darurile, tot nu se imblanzeste.

CAPITOLUL 7
Ferirea de desfranare.

1. Fiul meu; pazeste spusele mele si indrumarile mele ascunde-le la tine.
2. Pastreaza sfaturile mele ca sa ramai in viata si oranduielile mele ca lumina ochilor tai.
3. Leaga-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4. Spune intelepciunii: “Tu esti sora mea!”, si numeste priceperea prietena ta,
5. Ca ea sa te pazeasca de femeia straina, de femeia altuia, ale carei cuvinte sunt ademenitoare.
6. Odata stam la fereastra casei mele si priveam printre gratii,
7. Si am zarit printre cei lipsiti de minte, am vazut un tanar fara pricepere.
8. El trecea pe ulita pe langa coltul casei ei si se indrepta catre locuinta ei.
9. Era in amurgul serii unei zile, cand se lasa umbra si intunericul noptii.
10. Si iata o femeie il intampina, avand infatisare de desfranata si cu prefacatorie in inima;
11. Apriga si de netinut in frau, picioarele ei nu se mai odihneau in casa;
12. Cand in casa, cand afara, stand la panda langa orice colt.
13. Ea il apuca si-l saruta si cu o cautatura obraznica ii zise:
14. “Trebuia sa aduc jertfe de pace; astazi am implinit fagaduintele mele;
15. Pentru aceasta am iesit in intampinarea ta, ca sa te caut si iata ca te-am gasit.
16. Cu scoarte am gatit patul meu, cu asternuturi de in din Egipt,
17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe si chinamon.
18. Vino, sa ne imbatam de iubire pana dimineata, sa ne cufundam in desfatari de dragoste,
19. Ca barbatul meu nu este acasa, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dansul o punga cu bani si se va intoarce acasa la luna plina!”
21. Ea il ademeni prin multimea cuvintelor ei si-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22. El incepu sa mearga dintr-o data dupa ea, ca un bou la junghiere si ca un cerb care se zoreste spre capcana,
23. Pana cand o sageata ii strapunge ficatul; dupa cum o pasare grabeste spre lat si nu-si da seama ca acolo isi sfarseste viata.
24. Si acum, fiule, asculta-ma si ia aminte la cuvintele gurii mele!
25. Inima ta sa nu se plece spre caile ei si nu te rataci pe potecile ei,
26. Caci ea a ranit pe multi si pe foarte multi i-a omorat.
27. Casa ei sunt caile iadului, care duc la camarile mortii.

CAPITOLUL 8
Despre adevarata intelepciune.

l. Oare intelepciunea nu striga ea si priceperea nu-si ridica glasul sau?
2. Pe varfurile cele mai inalte, pe cale, la raspantiile drumurilor sta,
3. Pe langa porti, in imprejurimile cetatii, la intrarea portilor, striga tare:
4. “Catre voi, oamenilor, se indreapta strigatul meu si glasul meu catre voi, fii ai oamenilor.
5. Voi, cei simpli, invatati cumintenia si voi, cei nebuni, inteleptiti-va!
6. Ascultati, caci voi spune lucruri marete si buzele mele se deschid pentru a inalta ceea ce este drept;
7. Caci gura mea graieste adevarul si buzele mele se dezgusta de faradelege.
8. Toate graiurile gurii mele sunt intru dreptate, in ele nu este nimic sucit si fara rost;
9. Toate sunt lamurite pentru cel priceput si drepte pentru cei ce au aflat stiinta.
10. Luati invatatura mea mai degraba decat argintul si stiinta mai mult decat aurul cel mai curat,
11. Caci intelepciunea este mai buna decat pietrele pretioase si nici lucrurile cele mai pretioase nu au valoarea ei.
12. Eu, intelepciunea, locuiesc impreuna cu prevederea si stapanesc stiinta si buna-chibzuiala.
13. Frica de Dumnezeu este urgisirea raului. Mandria si obraznicia, calea rautatii si gura cea apriga le urasc eu.
14. Al meu este sfatul si buna-chibzuiala, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine imparatesc imparatii si principii randuiesc dreptatea.
16. Prin mine carmuiesc dregatorii si mai-marii sunt judecatorii pamantului.
17. Eu iubesc pe cei ce ma iubesc si cei ce ma cauta ma gasesc.
18. Cu mine este bogatia si marirea, averea vrednica de cinste si dreptatea.
19. Rodul meu e mai bun decat aurul si decat aurul cel mai curat, si ceea ce vine de la mine este mai de pret decat argintul lamurit.
20. Merg pe calea dreptatii, in mijlocul cailor judecatii drepte,
21. Ca sa dau celor ce ma iubesc bogatii si sa le umplu camarile lor.
22. Domnul m-a zidit la inceputul lucrarilor Lui; inainte de lucrarile Lui cele mai de demult.
23. Eu am fost din veac intemeiata de la inceput, inainte de a se fi facut pamantul.
24. Nu era adancul atunci cand am fost nascuta, nici chiar izvoare incarcate cu apa.
25. Inainte de a fi fost intemeiati muntii si inaintea vailor eu am luat fiinta.
26. Cand inca nu era facut pamantul, nici campiile, nici cel dintai fir de praf din lume,
27. Cand El a intemeiat cerurile eu eram acolo; cand El a tras bolta cerului peste fata adancului,
28. Cand a intarit norii sus si izvoarele adancului curgeau din belsug,
29. Cand El a pus hotar marii, ca apele sa nu mai treaca peste tarmuri si cand El a asezat temeliile pamantului,
30. Atunci eu eram ca un copil mic alaturi de El, veselindu-ma in fiecare zi si desfatandu-ma fara incetare in fata Lui;
31. Dezmierdandu-ma pe rotundul pamantului Lui si gasindu-mi placerea printre fiii oamenilor.
32. Si acum, fiilor, ascultati-ma! Fericiti sunt cei ce pazesc caile mele!
33. Ascultati invatatura, ca sa ajungeti intelepti, si nu o lepadati.
34. Fericit este omul care asculta de mine si vegheaza in fiecare zi la portile mele si cel ce strajuieste langa pragul casei mele!
35. Cel ce ma afla, a aflat viata si dobandeste har de la Domnul;
36. Iar cel ce pacatuieste impotriva mea isi pagubeste viata lui. Toti cei ce ma urasc pe mine iubesc moartea”.

CAPITOLUL 9
Chemarea prieteneasca a intelepciunii.

1. Intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi,
2. A injunghiat vite pentru ospat, a pregatit vinul cu mirodenii si a intins masa sa.
3. Ea a trimis slujnicele sale sa strige pe varfurile dealurilor cetatii:
4. “Cine este neintelept sa intre la mine!” Si celor lipsiti de buna-chibzuiala le zice:
5. “Veniti si mancati din painea mea si beti din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6. Parasiti neintelepciunea ca sa ramaneti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii!”
7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.
8. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi.
9. Da sfat celui intelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinta lui.
10. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant.
11. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adauga tie ani de viata.
12. Daca tu esti intelept, esti intelept pentru tine, si daca esti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13. Nebunia este o femeie galagioasa, proasta si care nu stie nimic.
14. Ea sta la usa casei sale, pe un scaun inalt si striga,
15. Ca sa pofteasca pe cei ce trec pe drum si pe cei ce merg pe calea lor fara sa se abata:
16. “Cine este neintelept sa intre la mine!” Si celui lipsit de buna-chibzuiala ii zice:
17. “Apa furata e mai placuta si painea mancata pe furis are gust mai bun”.
18. Si omul nu stie ca acolo sunt numai umbre, iar cei pe care ii pofteste nebunia se afla de mult in adancurile seolului (locuinta mortilor).

CAPITOLUL 10
Dreptatea.

l. Pildele lui Solomon. Fiul intelept inveseleste pe tatal sau, iar cel nebun este supararea maicii lui.
2. Nu sunt de nici un folos comorile dobandite prin faradelege; numai dreptatea scapa de la moarte.
3. Domnul nu lasa sa piara de foame sufletul celui drept; insa el respinge lacomia celor fara de lege.
4. Mana lenesilor pricinuieste saracie, iar mana celor intelepti aduna avutii.
5. Cel ce aduna in timpul verii este un om prevazator, iar cel care doarme in vremea secerisului este de ocara.
6. Binecuvantarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acopera fata celor fara de lege.
7. Pomenirea celui drept este spre binecuvantare, iar numele celor nelegiuiti va fi blestemat.
8. Cel cu inima inteleapta primeste sfaturile, iar cel nebun graieste vorbe spre pieirea lui.
9. Cel ce umbla intru neprihanire umbla pe cale sigura, iar cel ce umbla pe cai laturalnice va fi dat de gol.
10. Cel ce clipeste din ochi va fi pricina de suparare; iar cel care cearta cu inima buna asaza pacea.
11. Izvor de viata este gura celui drept, dar gura celor fara de lege, izvor de nedreptate.
12. Ura aduce cearta, iar dragostea acopere toate cusururile.
13. Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinta.
14. Cei intelepti ascund stiinta, iar gura celui fara de socotinta este o nenorocire apropiata.
15. Avutia este pentru cel bogat o cetate intarita; nenorocirea celor sarmani este saracia lor.
16. Agonisita celui drept este spre viata; roadele celui fara de lege spre pacat;
17. Cel ce pazeste invatatura apuca pe calea vietii, iar cel ce leapada certarea rataceste.
18. Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce raspandeste defaimarea este un nebun.
19. Multimea cuvintelor nu scuteste de pacatuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om intelept.
20. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fara de lege este lucru de putin pret.
21. Buzele celui drept calauzesc pe multi oameni, iar cei nebuni mor din pricina ca nu sunt priceputi.
22. Numai binecuvantarea Domnului imbogateste, iar truda zadarnica nu aduce spor.
23. Ca o pricina de bucurie este pentru nebun savarsirea unei fapte rusinoase; la fel este cu intelepciunea pentru omul priceput.
24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapa, iar cererea celor drepti (Dumnezeu) o implineste.
25. Precum trece furtuna, asa piere si cel fara de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintita.
26. Precum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este omul lenes pentru cei ce-l pun la treaba.
27. Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor fara de lege sunt putini.
28. Nadejdea celor drepti este numai bucurie, iar nadejdea celor pacatosi sfarseste in rau.
29. Calea Domnului este o intaritura pentru cel desavarsit si o prabusire pentru cei ce savarsesc faradelegi.
30. Niciodata cel drept nu se va clatina, iar cei nelegiuiti nu vor locui pamantul.
31. Gura celui drept rodeste intelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
32. Buzele celui drept cunosc bunavoirea, iar gura pacatosilor strambatatea.

CAPITOLUL 11
Folosul si piedicile in calea dreptatii.

l. Cantarul stramb este urgisit de Domnul, si cantarirea dreapta este placerea Lui.
2. Daca vine mandria, va veni si ocara, iar intelepciunea este cu cei smeriti.
3. Neprihanirea poarta pe cei drepti, iar strambatatea prapadeste pe cei vicleni.
4. La nimic nu foloseste bogatia in ziua maniei; numai dreptatea izbaveste de moarte.
5. Dreptatea netezeste calea celui fara prihana, iar cel fara de lege va cadea prin faradelegea lui.
6. Dreptatea izbaveste pe cei drepti, iar cei vicleni vor fi prinsi prin pofta lor.
7. La moartea omului drept ramane nadejdea, iar la moartea celui pacatos piere nadejdea.
8. Dreptul scapa din stramtorare, si cel fara de lege ii ia locul.
9. Faptuitorul de rele prabuseste cu gura pe aproapele lui, iar prin stiinta celor drepti va fi mantuit.
10. De propasirea celor drepti cetatea se bucura, iar cand pier cei fara de lege ea tresalta de veselie.
11. Prin binecuvantarea oamenilor drepti cetatea merge inainte, iar prin gura celor nelegiuiti ajunge ruina.
12. Cel nepriceput urgiseste pe aproapele lui, iar omul cu buna-chibzuiala tace.
13. Graitorul de rele da pe fata lucruri de taina, iar omul cu duhul cumpanit le tine ascunse.
14. Unde lipseste carmuirea, poporul cade; izbavirea sta in multimea sfetnicilor.
15. Celui ce se pune chezas pentru un strain ii merge rau; cel ce nu se pune chezas sta la adapost.
16. Femeia cu purtare buna agoniseste cinstire, iar cea care uraste cinstea e o rusine. Nu lenesii ci silitorii agonisesc avere.
17. Omul milostiv isi face bine sufletului sau, pe cand cel fara mila isi chinuieste trupul sau.
18. Cel nelegiuit capata un castig inselator, iar cel ce seamana dreptatea, o rasplata adevarata.
19. Cel ce umbla dupa dreptate ajunge la viata, iar cel ce fuge dupa rau, la moarte.
20. Pe cei cu inima vicleana ii urgiseste Domnul; placerea Lui este spre cei fara prihana.
21. Incetul cu incetul pacatosul nu va ramane nepedepsit, iar neamul celor drepti va fi mantuit.
22. Inel de aur in ratul porcului, asa este femeia frumoasa si fara minte.
23. Dorinta celor drepti este bine; nadejdea celor fara de lege este mania lui Dumnezeu.
24. Unul da mereu si se imbogateste, altul se zgarceste afara din cale si saraceste.
25. Cel ce binecuvinteaza va fi indestulat, iar cel ce blesteama va fi blestemat.
26. Cel ce tine graul este blestemat de popor, iar binecuvantarea (se revarsa) peste capul celui ce il vinde.
27. Cel ce cauta binele dobandeste bunavointa Domnului, iar cel ce umbla dupa rau va da peste el.
28. Cel ce-si pune nadejdea in bogatia lui se vestejeste, iar cei drepti ca frunzisul odraslesc.
29. Cine isi tulbura casa lui culege vant, iar cel nebun va fi sluga celui intelept.
30. Rodul dreptatii este un pom al vietii, iar silnicia nimiceste viata.
31. Daca cel drept este rasplatit pe pamant, cu cat mai mult cel nelegiuit si pacatos!

CAPITOLUL 12
Sfaturi folositoare pentru viata.

1. Cel ce iubeste invatatura iubeste stiinta, iar cel ce uraste certarea este nebun.
2. Cel bun dobandeste har de la Domnul, iar pe omul viclean il osandeste Domnul.
3. Omul nu se intareste intru faradelegea lui; radacina celor drepti nu se va clatina niciodata.
4. Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul ei, iar femeia fara cinste este un cariu in oasele lui.
5. Socotelile celor drepti sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiti inselaciunea.
6. Graiurile celor nelegiuiti sunt curse de moarte, iar gura celor drepti ii scapa pe ei din primejdie.
7. Cei fara de lege numai cat se intorc si nu mai sunt, dar casa dreptilor dainuieste de-a pururi.
8. Omul aste pretuit dupa priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9. Mai mult pretuieste un om smerit dar harnic, decat unul mandru dar lipsit de paine.
10. Cel drept are mila de vite, iar inima celui rau este fara indurare.
11. Cel ce munceste ogorul sau se satura de paine, iar cel ce umbla dupa desertaciuni este om lipsit de minte.
12. Nelegiuitul pofteste prada celor rai, dar radacina celor drepti da rodul sau.
13. Prin pacatul buzelor se prinde in lat pacatosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapa din stramtorare.
14. Din rodul gurii sale se satur; de cele bune omul, si fiecaruia i se rasplateste dupa faptele lui.
15. Calea celui nebun este dreapta in ochii lui, iar cel intelept asculta de sfat.
16. Nebunul da pe fata indata mania lui, iar omul prevazator isi ascunde ocara.
17. Cel ce spune adevarul vesteste dreptatea, iar martorul mincinos umbla cu inselaciunea.
18. Cei nechibzuiti la vorba sunt ca impunsaturile de sabie, pe cand limba celor intelepti aduce tamaduire.
19. Buzele care spun adevarul vor dainui totdeauna, iar limba graitoare de minciuna numai pentru o clipa.
20. Inselaciunea este in inima celor ce gandesc rau, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21. Nici o nenorocire nu se intampla celui drept, pe cand cei nelegiuiti sunt covarsiti de rele.
22. Buzele cele graitoare de minciuna sunt uraciune inaintea Domnului, iar cei ce faptuiesc dupa adevar sunt placerea Lui.
23. Omul intelept isi ascunde stiinta, pe cand inima celor nebuni propovaduieste nebunia.
24. Mana celor silitori va stapani, iar cea lasatoare va fi birnica.
25. Supararea se abate asupra omului, dar numai un cuvant bun il bucura.
26. Dreptul cerceteaza cu de-amanuntul pe prietenul sau; calea celor nelegiuiti duce la ratacire.
27. Lenesul nu-si frige nici vanatul lui; cea mai scumpa comoara pentru om este munca.
28. Pe cararea dreptatii este viata si pe calea pe care ea o insemneaza; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.

CAPITOLUL 13
Diferite sfaturi.

1. Fiul intelept asculta de invatatura tatalui sau, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
2. Din rodul gurii sale omul mananca binele; pofta celor vicleni este silnicia.
3. Cine isi pazeste gura isi pazeste sufletul sau; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
4. Sufletul celui lenes pofteste, insa in zadar. Numai sufletul celor silitori este indestulat.
5. Dreptul uraste cuvintele mincinoase; ticalosul aduce numai rusine si ocara.
6. Dreptatea pazeste calea omului fara prihana, iar faradelegea e pricina ruinii celui pacatos.
7. Unii se dau drept bogati si n-au nimic, altii trec drept saraci, cu toate ca au multe averi.
8. Bogatia cuiva slujeste la rascumpararea lui; cel sarac nu se teme nici chiar de amenintare.
9. Lumina celor drepti lumineaza, pe cand sfesnicul celor fara de lege se stinge.
10. Mandria nu da prilej decat la cearta, intelepciunea se afla numai la cei ce primesc sfaturi.
11. Bogatia adunata in graba se imputineaza, numai cel ce-o aduna pe incetul o inmulteste.
12. Asteptarea prea indelungata imbolnaveste inima, iar dorinta implinita este pom al vietii.
13. Cel ce nu ia in seama cuvantul (lui Dumnezeu) este dat pierzarii, iar cel ce se teme de porunca Lui este rasplatit.
14. Invatatura celui intelept este izvor de viata, ca sa putem scapa de cursele mortii.
15. Buna intelegere rodeste har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16. Orice om intelept lucreaza cu chibzuinta, numai cel nebun isi desfasoara nebunia.
17. Un sol ticalos cade in nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18. De saracie si de rusine are parte cel ce nesocoteste certarea, iar cel ce primeste mustrarea va fi cinstit.
19. Dorinta implinita multumeste sufletul, iar departarea de rau este uraciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se insoteste cu cei intelepti ajunge intelept, iar cel ce se intovaraseste cu cei nebuni se face rau.
21. Nenorocirea urmareste pe cei pacatosi, iar fericirea rasplateste pe cei drepti.
22. Omul bun lasa mostenirea sa nepotilor sai, iar averea celui pacatos este sortita pentru cei drepti.
23. Aratura in telina, facuta de cei saraci, da hrana din belsug, insa averea se pierde din pricina nedreptatii.
24. Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme.
25. Dreptul mananca si isi indestuleaza sufletul sau, iar pantecele celor fara de lege duce lipsa.

CAPITOLUL 14
Lauda iscusintei in viata.

l. Femeile intelepte zidesc casa, iar cele nebune o darama cu mana lor.
2. Cel ce umbla intru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umbla pe cai strambe il dispretuieste.
3. In gura celui nebun este varga mandriei lui; buzele pe cei intelepti ii pazesc.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, insa puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care graieste adevarul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6. Batjocoritorul cauta intelepciunea si nu o gaseste, iar pentru cel priceput stiinta este usoara.
7. Fugi dinaintea omului fara de minte, caci tu stii ca nu este nici o stiinta pe buzele lui.
8. Intelepciunea omului chibzuit este de a-si intelege calea lui; iar nebunia celor neintelepti este inselaciune.
9. Nebunul isi bate joc de jertfa pentru pacat, insa intre oamenii drepti este buna intelegere.
10. Inima cunoaste amaraciunile sale, iar un strain nu poate imparti bucuriile ei.
11. Casa celor fara de lege va fi distrusa, iar cortul celor drepti va inflori.
12. Unele cai par drepte in ochii omului, dar sfarsitul lor sunt caile mortii.
13. Chiar cand radem, inima se intristeaza; bucuria se sfarseste prin plangere.
14. Nelegiuitul se va satura de caile sale si omul bun de roadele sale.
15. Omul simplu crede toate vorbele; omul intelept vegheaza pasii sai.
16. Inteleptul se teme si se fereste de rau, iar cel fara de minte isi iese din fire si se simte la adapost.
17. Cel iute la manie savarseste nebunii, iar cel cumpanit se stapaneste.
18. Cei nepriceputi au parte de nebunie, pe cand cei intelepti sunt incununati cu stiinta.
19. Cei rai se pleaca inaintea celor buni si cei nelegiuiti stau la portile celor drepti.
20. Saracul este dispretuit chiar si de prietenul lui, pe cand prietenii celui bogat sunt fara de numar.
21. Cel care nu baga in seama pe prietenul sau savarseste un pacat; iar cel ce se indura de sarmani e fericit.
22. Cu adevarat ratacesc cei ce planuiesc faradelegea, iar cei ce cugeta la lucruri bune au parte de milostivire si de adevar.
23. Orice osteneala duce la indestulare, iar cuvintele fara rost la lipsa.
24. Bogatia este o cununa pentru cei intelepti; iar coroana color nebuni este nebunia.
25. Martorul drept scapa suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26. Intru frica lui Dumnezeu este nadejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27. Frica de Dumnezeu este un izvor de viata, ca sa putem scapa de cursele mortii.
28. Stralucirea unui rege se sprijina pe multimea poporului, iar lipsa de supusi este pieirea printului.
29. Cel incet la manie este bogat in intelepciune, iar cel ce se manie degraba isi da pe fata nebunia.
30. O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu in oase.
31. Cel care apasa pe cel sarman defaima pe Ziditorul lui, dar cel ce are mila de sarac Il cinsteste.
32. Cel fara de lege este rasturnat de rautatea lui, iar cel drept gaseste scapare in neprihanirea lui.
33. Intelepciunea salasluieste in inima celui intelept, iar in inima celor nebuni nu se arata.
34. Dreptatea inalta un popor, in vreme ce pacatul este ocara popoarelor.
35. Bunavointa regelui este pentru sluga inteleapta, iar mania lui pentru cel ce ii face rusine.

CAPITOLUL 15
Roadele iscusintei. Mijloace impotriva pacatelor.

1. Un raspuns bland domoleste mania, iar un cuvant aspru atata mania.
2. Limba celor intelepti picura stiinta, tar gura celor nebuni revarsa prostie.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni si asupra celor rai.
4. Limba dulce este pom al vietii, iar limba vicleana zdrobeste inima.
5. Nebunul nu ia in seama invatatura tatalui sau, iar cine trage folos din certare se face mai intelept.
6. In casa celui drept sunt comori fara de numar; in castigul celui fara de lege este tulburare.
7. Buzele celor intelepti raspandesc stiinta, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fara de lege este uraciune inaintea Domnului, iar rugaciunea celor drepti este placerea Lui.
9. Calea celui nelegiuit este uraciune inaintea Domnului, dar El iubeste pe cel ce umbla dupa dreptate.
10. O certare aspra capata ,el ce paraseste cararea; cel ce urgiseste mustrarea va muri.
11. Iadul si adancul sunt cunoscute Domnului, cu atat mai vartos inimile fiilor oamenilor.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se indreapta spre cei intelepti.
13. O inima vesela insenineaza fata, iar cand inima e trista si duhul e fara de curaj.
14. Inima inteleapta cauta stiinta, iar gura celor nebuni se simte multumita cu nebunia.
15. Toate zilele celui sarac sunt rele, dar inima multumita este un ospat necurmat.
16. Mai bine putin intru frica lui Dumnezeu, decat vistierie mare si tulburare (multa).
17. Mai mult face o mancare de verdeturi si cu dragoste, decat un bou ingrasat si cu ura.
18. Omul manios atata cearta, pe cand cel domol linisteste aprinderea.
19. Calea celui lenes e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e neteda.
20. Fiul intelept bucura pe tatal sau, iar fiul nebun nu baga in seama pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fara minte, iar cel intelept merge pe calea dreapta.
22. Punerile la cale nu se infaptuiesc unde lipseste chibzuirea, dar ele isi iau fiinta cu multi sfatuitori.
23. Omul se bucura pentru un raspuns bun iesit din gura lui si cat e de buna vorba spusa la locul ei!
24. Inteleptul merge pe cararea vietii ce duce in sus, ca sa ocoleasca drumul iadului care merge in jos.
25. Domnul prabuseste casa celor mandri si intareste hotarul vaduvei.
26. Gandurile cele rele sunt uraciune inaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (in ochii Lui).
27. Cel ce umbla dupa castig nedrept isi surpa casa lui, iar cel ce uraste mita va trai.
28. Inima celui drept chibzuieste ce sa raspunda, iar gura celor nelegiuiti imprastie rautati.
29. Domnul se tine departe de cei nelegiuiti, dar asculta rugaciunea celor drepti.
30. O privire binevoitoare inveseleste inima si o veste buna intareste oasele.
31. Urechea care asculta o dojana folositoare vietii isi are locasul printre cei intelepti.
32. Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste intelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este invatatura si intelepciune, iar smerenia trece inaintea maririi.

CAPITOLUL 16
Indemnuri pentru smerenie, dreptate si infranare.

l. In putere sta omului sa plasmuiasca planuri in inima, dar raspunsul limbii vine de la Domnul.
2. Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cerceteaza duhul.
3. Infatiseaza Domnului lucrarile tale si gandurile tale vor izbuti.
4. Pe toate le-a facut Domnul fiecare cu telul sau, la fel si pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5. Toata inima semeata este uraciune inaintea Domnului; hotarat, ea nu va ramane nepedepsita.
6. Prin iubire si credinta se ispaseste pacatul si prin frica de Dumnezeu te feresti de rele.
7. Cand caile omului sunt placute inaintea Domnului, chiar si pe vrajmasii lui ii sileste la pace.
8. Mai degraba putin si cu dreptate, decat agoniseala multa cu strambatate.
9. Inima omului gandeste la calea lui, dar numai Domnul poarta pasii lui.
10. Hotarari dumnezeiesti sunt pe buzele imparatului; la darea hotararii sa nu se insele gura lui!
11. Cantarul si cumpana dreapta sunt de la Domnul; toate greutatile de cantarit sunt lucrarea Lui.
12. Uraciune sunt regii care faptuiesc faradelegea, fiindca numai intru dreptate se intareste tronul.
13. Buzele graitoare de dreptate sunt placute regilor si iubesc pe cel ce spune drept.
14. Intaratarea regelui este ca vestitorii mortii, dar omul intelept o domoleste.
15. Seninatatea fetei regelui da viata si bunavointa lui este ca un nor de ploaie de primavara.
16. Dobandirea intelepciunii este mai buna decat aurul, iar castigarea priceperii este mai de pret decat argintul.
17. Calea celor drepti este ferirea de rau; numai acela care ia aminte la mersul lui isi pazeste sufletul sau.
18. Inaintea prabusirii merge trufia si semetia inaintea caderii.
19. Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti decat sa imparti prada cu cei mandri.
20. Cel care ia aminte la cuvant afla fericirea, iar cel ce se increde in Domnul este fericit.
21. Cel ce este intelept se cheama priceput; dulceata cuvintelor de pe buzele lui inmulteste stiinta.
22. Intelepciunea este un izvor de viata pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23. Inima celui intelept da intelepciune gurii lui si pe buzele sale sporeste stiinta.
24. Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase.
25. Multe cai i se par bune omului, dar la capatul lor incep caile mortii.
26. Foamea indeamna pe lucrator la munca, fiindca gura lui il sileste.
27. Omul viclean pregateste nenorocirea si pe buzele lui este ca un foc arzator.
28. Omul cu gand rau atata cearta si defaimatorul desparte pt prieteni.
29. Omul asupritor amageste pe prietenul sau si il indreapta pe un drum care nu este bun.
30. Cel care inchide din ochi urzeste viclenii; cine isi musca buzele a si savarsit raul.
31. Batranetea este o cununa stralucita; ea se afla mergand pe calea cuviosiei.
32. Cel incet la manie e mai de pret decat un viteaz, iar cel ce isi stapaneste duhul este mai gretuit decat cuceritorul unei cetati.
33. Se arunca sortii in pulpana hainei, dar hotararea toata vine de la Domnul.

CAPITOLUL 17
Cearta si vrajba.

1. Mai buna este o bucata de paine uscata in pace, decat o casa plina cu carne de jertfe, dar cu vrajba.
2. Un slujitor intelept e mai presus decat un fiu aducator de rusine; acela va imparti mostenirea eu fratii.
3. in topitoare se lamureste argintul si in cuptor aurul, dar cel ce incearca inimile este Domnul.
4. Facatorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleaca urechea la limba cea rea.
5. Cel ce isi bate joc de sarac defaima pe Ziditorul lui; cel ce se bucura de o nenorocire nu va ramane nepedepsit.
6. Cununa batranilor sunt nepotii, iar marirea fiilor sunt parintii lor.
7. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atat mai mult unui om de seama vorbele mincinoase.
8. Piatra nestemata este darul in ochii celui ce-l are; oriunde se intoarce (totul) ii merge in plin.
9. Cel ce acopera un pacat cauta prietenie, iar cine scoate la iveala un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10. Certarea inraureste mai adanc pe omul intelept, decat o suta de lovituri pe cel nebun.
11. Omul rau atata razvratirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis impotriva lui.
12. Mai degraba sa intalnesti o ursoaica lipsita de puii ei, decat un nebun in nebunia lui.
13. Cel ce rasplateste cu rau pentru bine nu va vedea departandu-se nenorocirea din casa lui.
14. Inceputul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); inainte de a se aprinde, da-te la o parte!
15. Cel care achita pe cel vinovat si cel ce osandeste pe cel drept, amandoi sunt uraciune inaintea Domnului.
16. Ce folos aduc banii in mana celui nebun? Ar putea dobandi intelepciune, dar nu are pricepere.
17. Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate.
18. Omul fara pricepere se prinde prin darnicia mainii lui; el se pune chezas pentru aproapele lui.
19. Cine iubeste certurile iubeste pacatul; cel ce ridica glasul isi iubeste ruina.
20. Cel ce are o inima vicleana nu afla fericirea si cel ce are o limba sireata da peste necaz.
21. Cel ce da nastere unui nebun va avea o mare suparare si parintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sarit din minte.
22. O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele.
23. Nelegiuitul primeste daruri scoase (pe ascuns) din san, ca sa abata cararile dreptatii.
24. Omul priceput are inaintea ochilor lui intelepciunea, iar ochii celui nebun se uita la capatul pamantului.
25. Feciorul nebun este necaz pentru tatal lui si amaraciune pentru maica lui.
26. Nu se cuvine sa pui la plata pe omul drept, nici sa osandesti pe cei nevinovati din pricina ca umbla drept.
27. Cel ce isi stapaneste cuvintele sale are stiinta si cel ce isi tine cumpatul este un om priceput.
28. Chiar si nebunul, cand tace, trece drept intelept; cand inchide gura este asemenea unui am cuminte.

CAPITOLUL 18
Prietenia si infranarea limbii.

1. Cel ce se rine deoparte cauta sa-si multumeasca pornirea patimasa; impotriva oricarui sfat intelept se porneste.
2. Celui nebun nu-i place intelepciunea, ci darea pe fata a gandurilor lui.
3. Cand vine cel nelegiuit, vine si defaimarea si o data cu rusinea si batjocura.
4. Vorbele (iesite) din gura omului sunt ape fara fund; izvorul intelepciunii este un suvoi care da peste maluri.
S. Nu este bine sa cauti la fata celui fara de lege si sa nu faci dreptate celui drept la judecata.
6. Buzele celui nebun duc la cearta si gura lui da nastere la ocari!
7. Gura celui nebun este prabusirea lui si buzele lui sunt un lat pentru sufletul lui.
8. Vorbele defaimatorului sunt ca niste mancari alese; ele coboara in camarile pantecelui.
9. Omul lasator pentru lucrul lui e frate cu cel care darama.
10. Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el isi afla scaparea si este la adapost.
11. Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar in inchipuirea lui ca un zid inalt.
12. Inaintea prabusirii vine trufia inimii, iar inaintea maririi merge umilinta.
13. Cel ce raspunde la vorba inainte de a fi ascultat-o este nebun si incurcat la minte.
14. Curajul omului il intareste in vreme de suferinta, iar pe un om lipsit de barbatie, cine-l va ridica?
15. O inima priceputa dobandeste stiinta si urechea celor intelepti umbla dupa iscusinta.
16. Darul adus de un om ii largeste (calea lui) si-l poarta inaintea celor mari.
17. Paratul pare ca are dreptate in pricina sa, iar cand vine parasul, atunci se ia la cercetare.
18. Sortul face sa inceteze sfada si hotaraste intre cei puternici.
19. Frate ajutat de frate este ca o cetate tare si inalta si are putere ca o imparatie intemeiata.
20. Din rodul gurii omului se satura pantecele lui; din ceea ce da buzele lui se indestuleaza.
21. In puterea limbii este viata si moartea si cei ce o iubesc mananca din rodul ei.
22. Cel ce gaseste o femeie buna afla un lucru de mare pret si dobandeste dar de la Dumnezeu.
23. Saracul vorbeste rugator, iar cel bogat raspunde cu indrazneala.
24. Sunt prieteni aducatori de nenorocire; dar este si cate un prieten mai apropiat decat un frate.

CAPITOLUL 19
Saracii cinstiti si fiii binecrescuti.

1. Mai de pret este saracul care umbla intru neprihanirea lui, decat un bogat cu buze viclene si nebun.
2. Nestiinta sufletului nu este buna iar cel ce umbla repede da gres.
3. Nebunia omului darama calea lui si inima lui se manie impotriva Domnului.
4. Bogatia strange prieteni fara de numar, iar saracul se desparte chiar de prietenul sau.
5. Martorul mincinos nu va ramane nepedepsit si cel ce spune lucruri neadevarate nu va scapa.
6. Multi sunt cei ce lingusesc pe un om darnic si toti sunt prieteni ai celui ce da daruri.
7. Toti fratii celui sarac il urasc; cat de mult prietenii lui se departeaza de el! El cauta vorbe (mangaietoare), dar nu le afla.
8. Cel ce dobandeste intelepciune iubeste sufletul sau si cel ce tine cu tarie la pricepere afla fericirea.
9. Martorul mincinos nu ramane nepedepsit si cel ce spune lucruri neadevarate se va prabusi.
10. Nu-i sta bine celui fara de minte sa traiasca in desfatari, cu atat mai putin unui rob sa conduca peste capetenii.
11. Intelepciunea domoleste mania omului si faima lui este iertarea greselilor.
12. Furia unui rege e ca racnetul unui leu, iar bunavointa lui este ca roua pe iarba.
13. Un fiu neascultator este nenorocirea tatalui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge intruna.
14. O casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie inteleapta este un dar de la Dumnezeu.
13. Lenea te face sa cazi in toropeala; sufletului trandav ii va fi foame.
16. Cel ce ia seama la porunca isi pastreaza sufletul sau, iar cel ce dispretuieste cuvantul (Domnului) va muri.
17. Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna.
18. Pedepseste pe feciorul tau, cat mai este nadejde (de indreptare), dar nu ajunge pana acolo ca sa-l omori.
19. Omul aprig la manie trebuie sa fie pedepsit; daca il cruti o data, trebuie sa incepi din nou.
20. Asculta sfatul si primeste invatatura, ca sa fii intelept toata viata ta.
21. Multe puneri la cale framanta inima omului, dar numai sfatul Domnului se implineste.
22. Omul se face placut prin marinimia lui; mai de pret este un sarac bun decat un om mincinos.
23. Frica de Dumnezeu duce la viata si ne indestulam fara sa fim loviti de nenorocire.
24. Lenesul intinde mana in blid si nu are putere s-o duca la gura.
25. Loveste pe cel ce batjocoreste si cel fara de minte va deveni intelept; mustra pe cel intelept si el va pricepe stiinta.
26. Cel ce se poarta rau cu tatal sau si alunga (din casa) pe mama sa, este fiu aducator de ocara si de rusine.
27. Inceteaza, fiul meu, sa asculti ademenirea si sa te lasi indepartat de invataturile intelepte.
28. Martorul de nimic isi bate joc de dreptate si gura celor fara de lege inghite nelegiuirea.
29. Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni.

CAPITOLUL 20
Alte sfaturi pentru viata.

1. Un ocarator este vinul, un zurbagiu bautura imbatatoare si oricine se lasa ademenit nu este intelept.
2. Groaza pe care o insufla regele este ca racnetul leului; cel ce il intarata pacatuieste impotriva sa insusi.
3. Este o mare insusire pentru om sa se stapaneasca de la cearta si tot nebunul se intarata.
4. Toamna lenesul nu lucreaza, iar cand vine sa culeaga rodul la seceris, nimic nu afla.
5. O apa adanca este sfatul in inima omului, iar omul destept stie s-o scoata.
6. Multi oameni se lauda cu marinimia, dar un prieten adevarat cine-l afla?
7. Omul drept umbla pe calea lui fara prihana; fericiti sunt copiii care vin dupa el!
8. Un rege care sta pe scaunul de judecata deosebeste cu ochii lui orice fapta rea.
9. Cine poate spune: Curatit-am inima mea; sunt curat de pacat?
10. Doua feluri de greutati de cantarit si de masurat sunt uraciune inaintea Domnului.
11. Copilul se da pe fata din lucrarile lui, daca purtarea lui este fara prihana si dreapta.
12. Urechea care aude si ochiul care vede, pe amandoua le-a zidit Domnul.
13. Nu iubi somnul, ca sa nu ajungi sarac; tine ochii deschisi, numai asa vei fi indestulat de paine.
14. “Rau, rau!”, zice cumparatorul, iar dupa ce pleaca se lauda.
15. Chiar daca ai aur si pietre pretioase, dar o podoaba fara seaman sunt buzele chibzuite.
16. Ia-i haina si fiindca s-a pus chezas pentru altul in locul celor straini, ia-l zalog.
17. Buna e la gust painea agonisita cu inselaciune, dar dupa aceea gura se umple de pietricele.
18. Planurile se intaresc prin sfaturi; lupta-te cu luare aminte.
19. Cine tradeaza taina umbla ca un defaimator si nu te intovarasi cu cel ce are mereu buzele deschise.
20. Cel ce blesteama pe tatal sau si pe mama sa stinge sfesnicul in mijlocul intunericului.
21. O mostenire repede castigata de la inceput, la urma va fi fara binecuvantare.
22. Nu spune: “Vreau sa rasplatesc cu rau!” Nadajduieste in Domnul si El iti va veni in ajutor.
23. Greutatile nedrepte pentru cantarire sunt uraciune inaintea Domnului si cantarele inselatoare nu sunt decat un lucru rau.
24. De Domnul sunt hotarati pasii omului, caci cum ar putea omul sa priceapa calea lui?
25. O cursa este pentru om sa afieroseasca Domnului ceva in graba si dupa ce a fagaduit sa-i para rau.
26. Un rege intelept simte pe cei fara de lege si lasa sa treaca roata peste ei.
27. Sufletul omului este un sfesnic de la Domnul; el cerceteaza toate camarile trupului.
28. Iubirea si credinta pazesc pe rege si prin iubire isi sprijina tronul sau.
29. Faima celor tineri este puterea lor si podoaba celor batrani parul lor carunt.
30. Ranile sangeroase sunt un leac pentru cel raufacator si lovituri care patrund pana inlauntrul trupului.

CAPITOLUL 21
Providenta lui Dumnezeu.

l. Asemenea unui curs de apa este inima regelui in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea.
2. Toata calea omului este dreapta in ochii lui, dar numai Domnul cantareste inimile.
3. Faptuirea dreptatii si a judecatii este mai de pret pentru Domnul decat jertfa sangeroasa.
4. Ochii semeti si inima ingamfata sunt sfesnicul pacatosilor. Aceasta nu este decat pacat.
5. Chibzuiala omului silitor duce numai la castig, iar cel ce se zoreste ajunge la paguba.
6. Comorile dobandite cu limba mincinoasa sunt desertaciune trecatoare si laturi ale mortii.
7. Silnicia celor fara de lege se tine dupa ei, caci nu voiesc sa infaptuiasca dreptatea.
8. Calea celui raufacator e sucita; cel nevinovat lucreaza drept.
9. Mai degraba sa locuiesti intr-un colt pe acoperis, decat cu o femeie certareata si intr-o casa mare.
10. Sufletul celui fara de lege pofteste rautatea, iar aproapele lui nu afla mila in ochii lui.
11. Cand cel batjocoritor e pedepsit, cel fara minte se intelepteste si cand cel intelept este dojenit, el castiga in stiinta.
12. Dreptul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumnezeu prabuseste pe cei fara de lege in nenorocire.
13. Cine isi astupa urechea la strigatul celui sarman si el, cand va striga, nu i se va raspunde.
14. Un dar facut intr-ascuns potoleste mania si un plocon scos din san, o manie puternica.
15. Dreptul tresalta de bucurie cand poate sa puna in fapta dreptatea, iar spaima e pentru cei ce savarsesc faradelegea.
16. Un om care rataceste de pe drumul intelepciunii, se va odihni curand in adunarea celor morti.
17. Cel ce iubeste veselia va duce lipsa; cel caruia ii place vinul si miresmele nu se imbogateste.
18. Nelegiuitul slujeste ca pret de rascumparare pentru cel drept si vicleanul pentru cel fara prihana.
19. Mai bine sa locuiesti in pustiu decat cu o femeie certareata si suparacioasa.
20. Comori de pret si untdelemn (se gasesc) in casa celui intelept, dar omul cel nebun le risipeste.
21. Cel ce umbla in calea dreptatii si a milei afla viata, dreptate si marire.
22. Inteleptul ia cu lupta crunta cetatea vitejilor si rastoarna intariturile in care ei isi puneau nadejdea.
23. Cel ce-si pazeste gura si limba lui isi pazeste sufletul lui de primejdie.
24. Cine este semet si ingamfat se cheama batjocoritor; acela se poarta cu prisos de trufie.
25. Pofta celui lenes il omoara, caci mainile nu voiesc sa lucreze.
26. Mereu cel fara de lege pofteste, iar cel drept da si nu se zgarceste.
27. Jertfa celor nelegiuiti este uraciune pentru Domnul, mai cu seama cand o aduc pentru o fapta rusinoasa.
28. Martorul mincinos va pieri, iar omul care asculta va putea vorbi totdeauna.
29. Raufacatorul are o privire nerusinata, iar omul cel drept isi ia aminte la purtarea lui.
30. Nu este nici intelepciune, nici pricepere si nici sfat care sa aiba putere inaintea Domnului.
31. Calul este gata pentru ziua de razboi, insa biruinta vine de la Domnul.

CAPITOLUL 22
Diferite sfaturi.

l. Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si decat aurul.
2. Bogatul si saracul se intalnesc unul cu altul; dar Cine i-a facut este Domnul.
3. Cel iscusit vede nenorocirea si se ascunde, cei simpli trec mai departe si sufera.
4. Rodul umilintei si a temerii de Dumnezeu sunt: bogatia, marirea si viata.
5. Maracini si curse sunt in calea celui viclean; cel ce isi fereste sufletul lui sa da la o parte de ele.
6. Deprinde pe tanar cu purtarea pe care trebuie s-o aiba; chiar cand va imbatrani nu se va abate de la ea.
7. Bogatul stapaneste pe cei saraci, si cel ce imprumuta este slujitor celui de la care se imprumuta.
8. Cel ce seamana nedreptatea secera nenorocire, iar toiagul maniei lui il va bate pe el.
9. Omul bland va fi binecuvantat, caci din painea ui da celui sarac.
10. Alunga pe cel batjocoritor si cearta va lua sfarsit si pricina si defaimarea vor inceta.
11. Cel ce iubeste curatia inimii si ale carui buze sunt ( pline) de vorbe alese are de prieten pe conducator.
12. Ochii Domnului pazesc stiinta si darama cuvintele celui fara de lege.
13. Cel lenes pune pricini si zice: “Afara este un leu, as putea sa fiu sugrumat in mijlocul ulitelor”.
14. O groapa fara fund este gura femeilor straine; cel ce este lovit de mania Domnului cade in ea.
15. Daca nebunia se pripaseste in inima celui tanar, numai varga certarii o va indeparta de el.
16. Daca impilezi pe un sarac, iti inmultesti averea, daca dai unui bogat saracesti.
17. Pleaca urechea ta si asculta cuvintele celor iscusiti si inima ta indreapt-o spre stiinta mea.
18. Este placut daca tu le pastrezi inlauntrul tau. O, de-ar sta toate pe buzele tale!
19. Pentru a-ti pune nadejdea in Domnul, vreau sa-ti dau invatatura astazi.
20. Oare nu ti-am asezat in scris in nenumarate randuri sfaturi si invataturi,
21. Ca sa-ti fac cunoscut credinciosia cuvintelor adevarate si sa raspunzi prin cuvinte de buna credinta, celor ce te intreaba?
22. Nu jefui pe sarac, pentru ca el e sarac si nu asupri pe cel nenorocit la poarta (cetatii),
23. Caci Domnul va apara pricina lor si va ridica viata celor care ii vor fi jefuit.
24. Nu te intovarasi cu omul manios si cu cel infierbantat de furie sa n-ai nici un amestec,
25. Ca sa nu te deprinzi pe calea lui si sa-ti intinzi o cursa pentru viata ta.
26. Nu fi dintre aceia care dau mana, care se pun chezasi pentru datorii.
27. Daca nu ai cu ce plati, pentru ce te invoiesti ca sa ti se ia si patul de sub tine?
28. Nu muta hotarul stravechi pe care l-au insemnat parintii tai.
29. Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta inaintea conducatorilor si nu inaintea oamenilor de rand.

CAPITOLUL 23
Bunacuviinta si cumpatarea.

1. Cand stai la masa cu un dregator, ia seama pe cine ai inaintea ta;
2. Pune-ti un cutit la gat, daca tu esti lacom.
3. Nu pofti bucatele lui, caci sunt mancari inselatoare.
4. Nu te osteni sa ajungi bogat; nu-ti pune iscusinta ta in aceasta.
5. Oare vrei sa te uiti cu ochii cum ea se risipeste? Caci bogatia face aripi ca un vultur care se inalta catre cer.
6. Nu manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui,
7. Caci el iti numara bucatile din gura. “Mananca si bea!”, iti va spune, dar inima lui nu e pentru tine.
8. Bucata pe care ai mancat-o o vei da afara din tine, iar tu ti-ai risipit (zadarnic) vorbele tale alese.
9. Nu grai la urechea celui nebun, caci el nu va baga de seama iscusinta graiurilor tale.
10. Nu muta hotarul vaduvei si nu incalca ogorul celor orfani,
11. Caci Ocrotitorul lor e tare si El va apara pricina lor impotriva ta.
12. Sileste la invatatura inima ta si urechea ta la cuvinte iscusite.
13. Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare.
14. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii.
15. Fiul meu, daca inima ta e plina de intelepciune si inima mea se va bucura.
16. Rarunchii mei vor tresari de bucurie, cand buzele tale vor grai ceea ce este drept.
17. Sa nu ravneasca inima ta la cei pacatosi, ci totdeauna sa ramana la frica de Domnul,
18. Caci daca o vei pazi pe ea, mai ai si tu un viitor si nadejdea ta nu se va pierde.
19. Asculta fiul meu, si te intelepteste si indreapta inima ta pe calea cea dreapta.
20. Nu fi printre cei ce se imbata de vin si printre cei ce isi desfraneaza trupul lor,
21. Caci betivul si desfranatul saracesc, iar dormitul mereu te face sa porti zdrente.
22. Asculta pe tatal tau care te-a nascut si nu dispretui pe mama ta cand ea a ajuns batrana.
23. Aduna adevar si nu-l vinde, intelepciune si invatatura si buna chibzuiala.
24. Tatal celui drept tresalta de bucurie si cel ce a dat nastere unui intelept se bucura de el.
25. Sa se bucure tatal si mama ta si sa salte de veselie cea care te-a nascut!
26. Da-mi, fiule, mie inima ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele,
27. Caci femeia desfranata este o groapa adanca si cea straina un put stramt.
28. Pentru aceasta ea sta ca un hot la panda si sporeste printre oameni numarul celor inselati de ea.
29. Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati?
30. Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii.
31. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat,
32. Caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin.
33. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite,
34. Vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg.
35. “M-au lovit… Nu m-a durut! M-au batut… Nu stiu nimic! Cand ma voi destepta din somn, vai cere iarasi vin”.

CAPITOLUL 24
Indemn la izbavirea celor in primejdie de moarte. Ferire de usuratatea mintii.

1. Nu ravni la oamenii rai si nu pofti sa fii in tovarasia lor,
2. Caci inima lor pune la cale lucruri silnice si buzele lor graiesc cele nelegiuite.
3. Prin intelepciune se ridica o casa, prin buna chibzuiala se intareste
4. Si prin stiinta se umplu camarile ei de tot felul de avutie scumpa si placuta.
5. Mai puternic este un intelept decat un voinic si cel priceput decat unul plin de putere.
6. Cu oricata dibacie te vei razboi, biruinta se dobandeste cu multi sfatuitori.
7. Peste masura de inalta este intelepciunea pentru omul nebun; cand sta la poarta (cetatii) el nu deschide gura.
8. Cel ce-si pune in gand sa faca rau se cheama un mare raufacator.
9. Gandul celui nebun nu este decat pacat; batjocoritorul este urgia oamenilor.
10. Daca te arati slab in ziua stramtorarii, puterea ta nu este decat slabiciune.
11. Izbaveste pe cei ce sunt tarati la moarte si pe cei ce se duc clatinandu-se la junghiere scapa-i!
12. Daca vrei sa spui: “Iata n-am stiut nimic!”, oare Cel ce cantareste inimile nu patrunde cu privirea si Cel ce vegheaza peste sufletul tau nu stie si nu va rasplati omului dupa faptele lui?
13. Fiul meu, mananca miere, caci e buna si un fagure de miere este dulce gurii tale.
14. Sa stii ca intelepciunea este la fel pentru sufletul tau; daca o dobandesti, ai un viitor, iar nadejdea ta nu este pierduta.
15. Nu pandi, nelegiuitule, casa celui drept si nu tulbura locasul lui,
16. Caci daca cel drept cade de sapte ori si tot se scoala, cei fara de lege se poticnesc in nenorocire.
17. Nu te bucura cand cade vrajmasul tau si, cand se poticneste, sa nu se veseleasca inima ta,
18. Ca nu cumva sa vada Domnul si sa fie neplacut in ochii Lui si sa nu intoarca mania Sa de la el (spre tine).
19. Nu te aprinde impotriva raufacatorului si nu-ti intarata ravna impotriva celor fara de lege.
20. Caci cel ce face rau nu propaseste, si sfesnicul celor nelegiuiti se va stinge.
21. Fiul meu, teme-te de Domnul si de rege si cu cei ce se razvratesc nu lega prietenie,
22. Ca fara de veste va veni nenorocirea si cine poate sa cunoasca sfarsitul lor naprasnic?
23. Si aceste (proverbe) sunt ale inteleptilor: Nu e bine ca la judecata sa cauti la fata oamenilor.
24. Pe cel ce zice celui fara de lege: “Tu esti drept!”, popoarele il blesteama si neamurile il afurisesc;
25. Dar celor care il cearta Cum se cuvine le merge bine si peste ei vine binecuvantarea si fericirea.
26. Buzele saruta pe cei ce dau raspunsuri drepte.
27. Randuieste-ti lucrul tau afara si adu-l la indeplinire pe campul tau, apoi iti vei ridica o casa.
28. Nu fi martor mincinos impotriva prietenului tau si nu fi pricina (unei hotarari nedrepte), cu buzele tale.
29. Nu spune: “Precum mi-a facut asa ii voi face si eu lui; voi rasplati omului dupa faptele lui”.
30. Am trecut pe ogorul unui lenes si pe la via unui om lipsit de minte,
31. Si iata spinii cresteau in toate locurile, maracinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prabusise.
32. Atunci m-am uitat Si m-am framantat in inima mea, am privit cu luare aminte si am tras o invatatura:
33. “Inca putin somn, inca putina atipeala, inca putin sa mai stau cu mainile in san ca sa dorm…”
34. Si saracia va veni peste tine ca un calator si lipsa ca un om inarmat.

CAPITOLUL 25
Cuviinta in adunari. Masura in vorba si cumpatarea la mancare.

1. Si acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda.
2. Slava lui Dumnezeu este sa ascunda lucrurile, iar marirea regilor e sa le cerceteze cu de-amanuntul.
3. Precum inaltimea cerului si adancul pamantului sunt lucruri nepatrunse, tot asa si inima regilor.
4. Curata argintul de zgura si turnatorul va face din el un vas ales.
5. Da la o parte pe cel fara de lege din fata mai-marelui si tronul lui se va intari prin dreptate.
6. Nu te fali inaintea carmuitorului si nu sta in locul hotarat pentru cei mari,
7. Caci mai degraba sa ti se zica: “Suie aici!” decat sa te umileasca in fata stapanului. Ceea ce au vazut ochii tai,
8. Nu aduce grabnic spre disputa, caci ce ai sa faci dupa aceea cand aproapele tau te va da de rusine?
9. Cearta-te cu aproapele tau, dar taina altuia sa nu o dai pe fata,
10. Ca nu cumva cel ce o aude sa nu te defaime si sa nu darame (pentru totdeauna) faima ta.
11. Ca merele de aur pe politi de argint, asa este cuvantul spus la locul lui.
12. Inel de aur si podoabe de aur de mult pret este povatuitorul intelept la urechea ascultatoare.
13. Precum este racoarea zapezii in vremea secerisului, asa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucura sufletul stapanului sau.
14. Precum sunt norii si vantul fara ploaie, asa este omul care se lauda cu darul pe care niciodata nu-l da.
15. Prin rabdare se poate indupleca un om manios si o limba dulce inmoaie oase.
16. Daca ai gasit miere, mananca atat cit iti trebuie, ca nu cumva sa te saturi si s-o versi.
17. Pune rar piciorul in casa prietenului tau, ca nu cumva sa se sature de tine si sa te urasca.
18. Un ciocan, o sabie si o sageata ascutita este omul care da marturie mincinoasa impotriva aproapelui sau.
19. Dinte rau si picior sovaitor este cel fara credinta in vreme de nevoie.
20. Ca atunci cand dezbraci haina ne vreme friguroasa, sau torni otet pe silitra, asa este cantarea pentru o inima intristata.
21. De flamanzeste vrajmasul tau, da-i sa manance paine si daca inseteaza, adapa-l eu apa,
22. Ca numai asa ii ingramadesti carbuni aprinsi pe capul lui si Domnul iti v a rasplati tie.
23. Vantul de la miazanoapte aduce ploaie si limba clevetitoare aduce o fata mahnita.
24. Mai bine sa salasluiesti intr-un colt de acoperis, decat sa traiesti cu o femeie certareata intr-o casa mare.
25. Precum e apa rece pentru un suflet insetat, asa e vestea buna dintr-o tara departata.
26. Ca un izvor tulbure si stricat, asa este dreptul care sovaie in fata celui nelegiuit.
27. Precum celui care mananca multa miere nu-i merge bine, tot asa si celui care se lasa coplesit de cuvinte de lauda.
28. Asemenea unei cetati cu o spartura si fara zid, asa este omul caruia ii lipseste stapanirea de sine.

CAPITOLUL 26
Sfaturi impotriva leneviei si a vicleniei.

l. Precum este zapada in timpul verii si ploaia la seceris, asa nu-i place celui nebun cinstea.
2. Precum vrabia zboara si randunica se inalta in vazduh, tot asa blestemul fara pricina nu nimereste.
3. Biciul este bun pentru cal, fraul pentru magar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4. Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el.
5. Raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept in ochii lui.
6. Cel ce incredinteaza solia in mana celui nebun isi taie picioarele si bea nedreptate.
7. Precum nu poate sa se foloseasca slabanogul de picioarele sale, tot asa nici cei nebuni de cuvintele cele intelepte.
8. Ca si cand pui o piatra in prastie, asa este cel ce da cinste unui nebun.
9. Precum un ghimpe intra in mana unui betiv, tot asa sunt cuvintele intelepte in gura celor pacatosi.
10. Ca un arcas care raneste pe toti, asa este cel ce se pune chezas pentru cel nebun si pentru cei ce trec pe cale.
11. Ca un caine care se intoarce unde a varsat, asa este omul nebun care se intoarce la nebunia lui.
12. Daca vezi un om care se crede intelept in ochii lui, sa nadajduiesti mai mult de la un nebun decat de la el.
13. Lenesul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe ulite!”
14. Precum usa se suceste in tatana, tot asa si lenesul in patul lui.
15. Lenesul baga mana in blid, dar cu mare greutate o duce la gura.
16. Lenesul se crede intelept in ochii lui, mai mult decat sapte sfetnici intelepti.
17. Ca cel ce prinde un caine de urechi, asa este cel ce se vara intr-o cearta in care nu este amestecat.
18. Ca unul care arunca sageti arzatoare, lanci, sageti si moarte,
19. Asa e omul care insala pe prietenul sau si zice: “Da, am glumit!”
20. Cand nu mai sunt lemne se stinge focul si daca nu mai este nici un defaimator se potoleste cearta.
21. Carbunii slujesc pentru caldura, lemnele pentru foc, iar omul certaret pentru a atata cearta.
22. Vorbele celui defaimator sunt ca bucatele gustoase; ele se duc in adancul maruntaielor.
23. Spoiala de argint care imbraca un vas de lut, asa sunt buzele mieroase si o inima rea.
24. Cu buzele sale se preface cel ce uraste, iar inlauntrul lui nutreste inselaciune;
25. Cand isi schimba glasul, sa nu-l crezi, caci sapte uraciuni sunt in inima lui.
26. Cineva poate sa-si ascunda ura lui prin prefacatorie, dar in adunare rautatea lui se da pe fata.
27. Cine sapa groapa (altuia) cade singur in ea si cel ce rostogoleste o piatra se pravaleste (tot) peste el.
28. Limba mincinoasa uraste adevarul si gura lingusitorilor pricinuieste prabusirea.

CAPITOLUL 27
Nenorocirile maniei si bucuriile adevaratei prietenii.

l. Nu te lauda cu ziua de maine, ca nu stii la ce poate da nastere.
2. Sa te laude altul si nu gura ta, un strain si nu buzele tale.
3. Piatra este grea si nisipul cu anevoie de ridicat; insa furia nebunului este mai grea decat amandoua.
4. Intaratarea este cruda si mania apriga, dar taria pizmei cine o va putea indura?
5. Mai mult pretuieste o dojana pe fata decat o dragoste ascunsa.
6. De buna credinta sunt ranile pricinuite de un prieten, iar sarutarile celui ce te uraste sunt viclene.
7. Satulul calca mierea in picioare, iar flamandului tot ce este amar (i se pare) dulce.
8. Ca o pasare gonita din cuibul ei, asa este omul izgonit din casa sa.
9. Untdelemnul si miresmele inveselesc inima, dar tot asa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10. Pe prietenul tau si pe prietenul tatalui tau nu-i parasi; in casa fratelui tau nu intra in ziua restristii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decat un frate departe.
11. Fii intelept, fiul meu, si bucura inima mea, ca sa pot raspunde celui ce ma cleveteste.
12. Inteleptul vede nenorocirea si se ascunde, cei prosti dau peste ea si indura necaz.
13. Ia-i haina caci s-a pus chezas pentru altul si cere-i zalog din pricina celor straini.
14. Celui ce binecuvanteaza pe prietenul sau cu glas mare dis-de-dimineata, i se socoteste ca un blestem.
15. Un jgheab care curge in vreme de ploaie si o femeie artagoasa sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o opreasca opreste vant si mana lui cea dreapta parca ar tine in ea untdelemn.
17. Fierul cu fier se ascute si un om ascute mania altui om.
18. Cel ce pazeste un smochin mananca din rodul lui, iar cel ce pazeste pe stapanul sau va fi rasplatit cu cinste.
19. Precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa inima unui om cu inima altuia.
20. Iadul si adancul nu se pot satura, tot asa si inima omului e de nesaturat.
21. In topitoare se lamureste argintul si in cuptor aurul, iar omul se pretuieste dupa numele cel bun.
22. Chiar daca vei pisa in piulita cu pilugul pe cel nebun, intocmai ca pe boabe, tot nu-l vei desparti de nebunia lui.
23. Sarguieste-te sa-ti cunosti oile tale si ia seama la turma ta,
24. Ca bunastarea nu dainuieste de-a pururi si nici bogatia din neam in neam.
25. Cand iarba s-a trecut si pasunea s-a ispravit si finul de pe dealuri s-a strans,
26. Tu ai miei pentru imbracamintea ta si tapi ea sa platesti pasunea;
27. Si laptele de capra il ai cu indestulare, pentru hrana casei, si merinde pentru slujnicele tale.

CAPITOLUL 28
Iubirea de lege si adevarata bogatie.

1. Cel nelegiuit fuge fara ca nimeni sa-l urmareasca, iar dreptul sta ca un pui de leu fara grija.
2. Din pricina greselilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge.
3. Un om bogat, care asupreste pe cei saraci, e ca ploaia care tranteste tot la pamant, iar painea nu se face.
4. Cei ce parasesc legea ridica in slavi pe pacatosi, iar cei ce o pazesc se aprind impotriva lor.
5. Oamenii rai nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce cauta pe Domnul inteleg tot.
6. Mai de pret e saracul care umbla intru neprihanirea lui, decat cel prefacut in caile lui, chiar daca e bogat.
7. Cel ce pazeste legea este un fiu intelept, iar cel ce se intovaraseste cu clevetitorii face rusine tatalui sau.
8. Cel ce isi sporeste averea lui, prin dobanda si prin camata, aduna pentru cel ce are mila de saraci.
9. Cel ce isi opreste urechea de la ascultarea legii, chiar rugaciunea lui e uraciune.
10. Cel ce rataceste pe cei drepti pe o cale rea va cadea in groapa (pe care a sapat-o); cei fara prihana vor fi fericiti.
11. Omul bogat este intelept in ochii lui, dar cel sarac si priceput il dovedeste cu mintea.
12. Cand dreptii biruiesc e mare sarbatoare, iar cand cei fara de lege ies la iveala, oamenii se ascund.
13. Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste, iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit.
14. Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce isi invartoseaza inima lui va cadea in nenorocire.
15. Leu care racneste si urs flamand este cel rau care stapaneste peste un popor sarac.
16. Stapanitorul cel lipsit de venituri este mare asupritor; cel ce uraste castigul (nedrept) va trai multa vreme.
17. Un om pe care il ingreuiaza sangele unui ucis fuge pana la groapa; nimeni sa nu-l opreasca!
18. Cel ce umbla fara prihana va fi mantuit, iar cine apuca pe cai strambe va cadea intr-o groapa.
19. Cel ce lucreaza pamantul lui se va indestula de paine, iar cel ce umbla dupa lucruri de nimic se va satura de saracie.
20. Omul credincios va fi incarcat de binecuvantari, iar cine zoreste sa ajunga bogat nu va ramane nepedepsit.
21. Nu este bine sa te uiti la fata omului, caci pentru o bucata de paine cineva poate sa greseasca.
22. Omul lacom se grabeste sa se imbogateasca, dar nu gandeste ca lipsa va veni peste el.
23. Cel care cearta pe un om va avea mai multa multumire decat cel care-l linguseste.
24. Cine despoaie pe tatal sau si pe mama sa si zice: “Nu-i pacat!” este tovaras cu facatorul de rele.
25. Omul lacom atata cearta, iar cel ce nadajduieste in Domnul va fi indestulat.
26. Cel ce isi pune nadejdea in inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce dupa intelepciune, acela va fi mantuit.
27. Cine da la cel sarac nu duce lipsa; iar cine isi acopera ochii lui va fi mult blestemat.
28. Cand nelegiuitii ies la iveala, oamenii se ascund, iar cand ei pier, se inmultesc cei drepti.

CAPITOLUL 29
Roadele judecatii sanatoase.

1. Un om pedepsit indelung si tare la cerbice va fi intr-o clipa zdrobit si fara vindecare.
2. Cand dreptii domnesc se bucura poporul si, cand stapanesc cei fara de lege, suspina.
3. Cine iubeste intelepciunea bucura pe tatal sau, iar cine umbla cu desfranatele isi prapadeste averea.
4. Un conducator prin dreptate face sa propaseasca tara, iar cel ce pune dari grele o ruineaza.
S. Omul care linguseste pe prietenul sau intinde cursa pasilor lui.
6. Pe calea celui rau este intins un lat, dar dreptul trebuie sa fuga si sa salte de bucurie.
7. Omul drept se ingrijeste de pricina celor sarmani; celui fara de lege nu-i pasa de ei.
8. Batjocoritorii rascoala cetatea, iar cei intelepti potolesc mania.
9. Cand un intelept se cearta cu un nebun, fie ca se supara, fie ca rade, nu-si pierde cumpatul.
10. Oamenii setosi de sange urasc pe cel fara prihana, iar cei drepti ocrotesc viata lui.
11. Nebunul face sa izbucneasca pornirea lui patimasa, iar inteleptul isi infraneaza mania.
12. Cand un conducator asculta de cuvinte mincinoase, toti slujitorii sai sunt rai.
13. Saracul si cu cel ce asupreste pe cei saraci se intalnesc; Cel ce lumineaza ochii amandurora este Domnul.
14. Un conducator care judeca cu dreptate pe cei saraci isi intareste scaunul lui pe veci.
15. Varga si certarea aduc intelepciune, iar tanarul care este lasat (in voia apucaturilor lui) face rusine maicii sale.
16. Cand cei fara de lege domnesc se inmultesc rautatile, iar dreptii vor vedea (cu bucurie) prabusirea lor.
17. Mustra pe fiul tau si el iti va fi odihna si iti va face placere sufletului tau.
18. Fara vedenie de prooroc poporul e fara stapan, dar fericit este cel care pazeste legea!
19. Sluga nu se indreapta numai cu povete, fiindca, desi pricepe, insa nu asculta.
20. Daca vezi un om care se zoreste la vorba, atunci pentru un nebun e mai multa nadejde decat pentru el.
21. Daca (vreun stapan) dezmiarda din copilarie pe robul sau, acesta ajunge la sfarsit sa se creada fiu.
22. Un om manios atata cearta si cel aprig savarseste multe pacate.
23. Mandria umileste pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
24. Cel ce imparte cu hotul isi uraste sufletul lui, fiindca aude blestemul, dar nu zice nimic.
25. Teama de oameni duce la caderea in cursa, dar cel ce nadajduieste in Domnul sta la adapost.
26. Multi cauta fata stapanitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
27. Omul nedrept este uraciune pentru cei drepti, iar cel drept este o uraciune pentru cei rai.

CAPITOLUL 30
Cugetari despre rostul vietii.

1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: “Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2. Caci sunt tare prost, ca sa ma pot socoti ca om si nu am pricepere (care ar putea sa fie vrednica) de un om.
3. Nici n-am invatat intelepciunea si nici stiinta celor sfinti nu o cunosc.
4. Cine s-a suit in ceruri si iarasi s-a pogorat, cine a adunat vantul in mainile lui? Cine a legat apele in haina lui? Cine a intarit toate marginile pamantului? Care este numele lui si care este numele fiului sau? Spune daca stii!
5. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lamurite, scut este El pentru cei ce cauta la El scaparea.
6. Nu adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te traga la socoteala si sa fii gasit de minciuna!
7. Doua lucruri cer de la Tine, nu ma respinge inainte de a muri:
8. Prefacatoria si cuvantul mincinos indeparteaza-le de la mine; saracie si bogatie nu-mi da, ci da-mi painea care-mi este de trebuinta,
9. Ca nu cumva, saturandu-ma, sa ma lepad de Tine si sa zic: “Cine este Domnul?” Ca nu cumva, saracind, sa ma apuc de furat si sa defaim numele Dumnezeului meu.
10. Nu grai de rau pe sluga la stapanul sau, ca nu cumva sa te blesteme si sa te sileasca sa-ti ceri iertare.
11. Este cate un neam de oameni care blesteama pe tatal sau si nu binecuvanteaza pe maica sa;
12. Un neam caruia i se pare ca e fara prihana in ochii lui si care nu este curatit de necuratia lui;
13. Un neam… O, cum ridica ochii lui sus si cit se inalta de sus genele lui!
14. Un neam ai carui dinti sunt ca sabiile si ai caror colti sunt cutite, ca sa manance pe cei sarmani de pe pamant si pe cei saraci dintre oameni.
15. Lipitoarea are doua fiice care zic: “Da-mi, da-mi!” Trei lucruri nu se pot satura, ba si al patrulea care nu zice niciodata: “Destul!” si anume:
16. Locuinta mortilor, pantecele sterp, pamantul care nu e satul de apa si focul care nu zice niciodata: “Destul!”
17. Ochiul care isi bate joc de parintele sau si nu ia in seama ascultarea (ce este dator) maicii sale, sa-l scoata corbii care salasluiesc linga un curs de apa, iar puii de vultur sa-l manance.
18. Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19. Calea vulturului pe cer, urma sarpelui pe stanca, mersul corabiei in mijlocul marii si calea omului la o fecioara.
20. Asa este purtarea unei femei desfranate: ea mananca si isi sterge gura si zice: “N-am facut nimic rau”
21. Pentru trei lucruri se cutremura pamantul, ba chiar pentru patru nu poate sa rabde:
22. Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satura de paine,
23. Pentru o femeie dispretuita cand ea se marita si pentru o sluga care mosteneste pe stapana sa.
24. Patru sunt animalele cele mai mici de pe pamant si care sunt cele mai intelepte:
25. Furnicile, neam fara putere, care isi agonisesc vara hrana lor;
26. Dihorii, neam slab, care-si cladesc in stanci locasul lor;
27. Lacustele care nu au rege si totusi ies toate in stoluri;
28. Soparla care se poate prinde cu mana si care patrunde in palatele regilor.
29. Trei fiinte au infatisare frumoasa, ba patru, care au un mers maret:
30. Leul, viteazul printre dobitoace, care nu da inapoi in fata nimanui;
31. Cocosul cel ager, tapul si regele caruia nimeni nu-i poate sta impotriva.
32. De esti asa de nebun ca sa te lasi manat de manie, bate-te cu mana peste gura.
33. Batutul laptelui da untul, lovitura peste nas face sa tasneasca sangele, iar intaratarea maniei duce la cearta.

CAPITOLUL 31
Comoara de mare pret este femeia virtuoasa si harnica.

1. Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa il invata:
2. Fiul meu, rodul pantecelui meu, feciorul fagaduintelor mele, cu ce pot eu sa te indemn?
3. Nu da puterea ta femeilor si caile taie celor care pierd pe regi.
4. Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor sa bea vin si conducatorii bauturi imbatatoare,
5. Ca nu cumva band sa uite legea si sa judece stramb pe toti sarmanii.
6. Dati bautura imbatatoare celui ce este gata sa piara si vin celui cu amaraciune in suflet,
7. Ca sa bea si sa uite saracia si sa nu-si mai aduca aminte de chinul lui.
8. Deschide gura ta pentru cel mut si pentru pricina tuturor parasitilor.
9. Deschide gura ta, judeca drept si fa dreptate celui sarac si napastuit.
10. Cine poate gasi o femeie virtuoasa? Pretul ei intrece margeanul.
11. Intr-insa se increde inima sotului ei, iar castigul nu-i va lipsi niciodata.
12. Ea ii face bine si nu rau in tot timpul vietii sale:
13. Ea cauta lana si canepa si lucreaza voios cu mana sa.
14. Ea se aseamana cu corabia unui negutator care de departe aduce hrana ei.
15. Ea se scoala dis-de-dimineata si imparte hrana in casa ei si da porunci slujnicelor.
16. Gandeste sa cumpere o tarina si o dobandeste; din osteneala palmelor sale sadeste vie.
17. Ea isi incinge cu putere coapsele sale si isi intareste bratele sale.
18. Ea simte ca bun e castigul ei; sfesnicul ei nu se stinge nici noaptea.
19. Ea pune mana pe furca si cu degetele sale apuca fusul.
20. Ea intinde mana spre cel sarman si bratul ei spre cel necajit.
21. N-are teama pentru cei ai casei sale in vreme de iarna, caci toti din casa sunt imbracati in haine stacojii.
22. Ea isi face scoarte; hainele ei sunt de vison si de porfira.
23. Cinstit este barbatul ei la portile cetatii, cand sta la sfat cu batranii tarii.
24. Ea face camasi si le vinde, si braie da negutatorilor.
25. Tarie si farmec este haina ei si ea rade zilei de maine.
26. Gura si-o deschide cu intelepciune si sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
27. Ea vegheaza la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze; ea nu mananca.
28. Feciorii sai vin si o fericesc, iar sotul ei o lauda:
29. “Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai intrecut pe toate!”
30. Inselator este farmecul si desarta este frumusetea; femeia care se teme de Domnul trebuie laudata!
31. Sa se bucure de rodul mainilor sale, si la portile cetatii harnicia ei sa fie data ca pilda!