Un nou veşmânt pentru Sfântul Cuvios Dimitrie.

Cine se închină la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou poate observa că în fiecare an, de sărbătoarea sa, odoarele sale sunt acoperite cu un veşmânt nou, frumos, împodobit cu broderii şi icoane. În această privinţă, se păstrează o rânduială ca veşmintele sfântului să fie înnoite nu numai la sărbătoarea sa, ci şi la praznicele mari ale Ortodoxiei, iar veşmintele vechi să fie dăruite unor mănăstiri sau biserici pentru a fi cinstite.

În Biserica Ortodoxă, cinstirea acordată sfinţilor a fost extinsă şi la sfintele lor moaşte, la icoanele cu chipul sfinţilor, dar şi la diferitele obiecte sau lucruri care au fost ale sfântului sau în preajma acestuia. Creştinii cinstesc Crucea Mântuitorului, Brâul Maicii Domnului, lanţul Sfântului Apostol Petru, dar şi veşmintele cu care sunt acoperite odoarele unor sfinţi, aşa cum avem în România, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfintei Mucenice Filofteia de la Curtea de Argeş, dar şi ale altor sfinţi spre care se revarsă evlavia credincioşilor. Despre rânduiala înnoirii veşmintelor care acoperă moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti a vorbit pentru Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor. "De câteva ori pe an, în preajma unor sărbători importante şi în special a hramului Catedralei patriarhale de pe 27 octombrie, veşmântul care acoperă cinstitele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie este înlocuit cu unul nou, realizat în Atelierele Patriarhiei Române sau în unele mănăstiri mari, brodat cu chipul sfântului, împodobit şi luminos. Veşmântul este schimbat de slujitorii Catedralei patriarhale, cu evlavie şi rugăciune, cântându-se troparul sfântului. Doar mâna Sfântului Dimitrie este lăsată dincolo de veşmânt, astfel încât toţi credincioşii care cinstesc sfintele moaşte pot săruta unul dintre degetele sfântului", a spus părintele arhimandrit. Cinstirea şi recunoştinţa faţă de sfântul cuvios s-au manifestat printr-un gest de generozitate a unor credincioşi care au donat un veşmânt nou. "De câteva ori pe an primim astfel de daruri de recunoştinţă pentru ajutorul sfântului. După ce sunt înnoite, veşmintele vechi sunt dăruite cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel unor parohii şi mănăstiri închinate Sfântului Dimitrie cel Nou", a completat părintele Timotei Aioanei.

"Am făcut şi un rând de acoperăminte pentru Cinstitele daruri care se folosesc la Sfânta Liturghie. Chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou este brodat pe acope-rământul principal, dar şi pe veşmintele pentru Sfânta Masă, care se folosesc în ziua lui de prăznuire", a spus părintele Timotei Aioanei.

Fiinta si instituirea Sfintei Liturghii

"Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer.De va manca cineva din painea aceasta, va fi viu in veci.Si painea pe care Eu o voi da este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii"

Sfanta Liturghie reprezinta lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, este Taina actualizarii mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, este Taina implinirii si intrarii in Imparatia lui Dumnezeu.La Sfanta Liturghie, Duhul Sfant ne introduce in realitatea eshatologica a Imparatiei unindu-se de-a-lungul istoriei cu prezentul.Trecutul si viitorul sunt astfel o unire intr-o realitate unica si noua.
Cuvantul "Liturghie are la baza doua cuvinte grecesti:"letios" care inseamna "public" si "ergos" care inseamna "lucrare", iar impreuna formeaza numele Liturghie, adica lucrare publica(Pr.Prof.Dr.Ene Braniste,Prof.Ecaterina Braniste,Dictionar Enciclopedic de cunostinte religioase, Ed.Diecezana).Sfanta Liturghie este una din cele mai mari taine ale Bisericii si este instituita de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos.Prima Liturghie a fost savarsita de Mantuitorul Hristos la Cina cea de Taina, inoind practica cinei iudaice.
Centrul cultului orthodox este Sfanta Liturghie, aceasta slujba in care se realizeaza intrarea noastra in Imparatie, mai précis unirea tuturor in Biserica si in Imparatia lui Dumnezeu.Sfantul Dionisie Areopagitul numeste Sfanta Liturghie "Taina Tainelor" si totodata Sfantul Ioan de Kronstadt o descrie ca fiind: "cu adevarat o slujba cereasca ce se savarseste pe pamant"(Portretul unui Sfant - Sfantul Ioan de Kronstadt,  de Petru Botsi, ed.Bunavestire, Galati) si completeaza spunand ca "Insusi Domnul este present in chip tainic printre oameni atata vreme cat tine Sfanta Liturghie".El Insusi este nevazut "Cel Ce slujeste, Cel Ce aduce si Cel Ce Se aduce"."Nu exista pe pamant nimic mai sfant, mai inalt, mai maret, mai cinstit si mai datator de viata decat dumnezeiasca Liturghie.In timpul ei, biserica devine cer pamantesc"(Petru Botsi,Prtretul unui Sfant... ) deoarece ea uneste cel mai deplin pe fiecare credincios si pe toti in Dumnezeu.Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni spune:"Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui"(Ep.catre Efeseni, cap.V, 30)
Sfanta si dumnezeiasca Liturghie este modul real de traire a Imparatiei lui Dumnezeu "si a jertfei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la care participam activ.Liturghia este o jertfa care aduce in existent noastra puterea Invierii, ca un suvoi de viata noua care ne preschimba si ne pregateste pentru tainele lumii viitoare"(I.P.S. Laurentiu Streza, Pastorala la Praznicul Invierii Domnului 2012).Sfanta Liturghie care este jertfa Mantuitorului Hristos si care asteapta jertfa noastra" este un dar care ne responsabilizeaza"(I.P.S. Laurentiu...)pe noi ca si crestini care credem ca Fiul lui Dumnezeu ni se daruieste in mod real celui care vrea sa simta si sa preguste bucuria Eshatonului.
Sursa: Anton Filohie, Pantocrator.ro

Cuvant pentru suflet !

"A te ruga singur şi pentru sine este întocmai ca a mânca de unul singur fără să-ţi pese de foamea altor oameni."
Sfântul Nicolae Velimirovici

"A fi al lui Hristos înseamnă să te simţi necontenit răstignit în lume."
Părintele Iustin Pârvu



Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.

Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.



Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”

Morala: miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă.



“Omul împleticit în labirintul lui de planuri de duşmănie împotriva altora, omul incapabil de comuniune adevărată este întunecat în lăuntrul şi pe faţa lui. Poporul spune just de un om prietenos, neduşmănos, fă­ră gânduri ascunse, că este om cu sufletul şi cu faţa deschisă. Es­te o lumină în el şi pe faţa lui, care se comunică şi altora”.
“Te iubesc, nu vreau sa mori spiritual in vesnicie!”
PARINTELE STANILOAE