Urzica este una dintre cele mai
vechi plante din flora spontană, care creşte pretutindeni, dar care este mult
subapreciată de către cei ce o calcă în picioare.
Este de subliniat că o cură
de urzici, timp de cel puţin 30 de zile, în fiecare primăvară şi toamnă, poate
fi mai eficientă decât orice alt tratament pentru fortificarea, vitaminizarea
şi mineralizarea organismului, precum şi pentru eliminarea toxinelor acumulate
în corp pe parcursul întregii ierni.
După consumul de urzici, apare o senzaţie
de energie, vitalitate şi bună stare fizică şi intelectuală.
Cunoscută încă din antichitate, ca plantă
alimentară, medicinală şi textilă, urzica a fost utilizată la toate popoarele
Europei, inclusiv de vechii greci, latini şi geto-daci. Din acea perioadă,
urzica era cunoscută sub denumirea de „buruiana lui Mart“, fiind asemuită cu
Marte, zeul războiului, datorită proprietăţilor agresive ale perişorilor
urzicanţi de pe frunze şi tulpini.
Considerată ca o plantă sacră,
urzica vie se consumă pe toată durata Postului Mare, în mod obligatoriu în ziua
Dochiei, în săptămâna Patimilor şi în Sâmbăta Paştelui. Mult timp s-a crezut că
urzica poate să apere de trăznet şi, de aceea, se purta la gât, ca amuletă
protectoare, într-o bucată de pânză, în ziua de Sfântul Gheorghe sau pe vreme
de furtună. Tot la Sfântul Gheorghe se practica urzicatul, cu convingerea că
cel sorcovit cu urzici va fi sprinten, iute, harnic şi îndemânatic la lucru în
decursul întregului an. Între Sfântul Gheorghe şi Armindeni se practica bătaia
corpului cu urzici, aplicate, în special, persoanelor suferinde de reumatism şi
copiilor anemici, cu semne de rahitism. Metoda era neplăcută, dar medicina
populară a considerat-o foarte eficientă. De asemenea, pentru ca vitele să nu
se îmbolnăvească, se îngropau, în faţa grajdului, câteva urzici fără rădăcini.
În Joia Mare, se considera că are
loc „nunta urzicilor“, ceea ce însemna înflorirea lor. După „nuntă“, respectiv
după înflorire, miraculoasele urzicuţe încetează de a mai fi atât de bune de
mâncat în salate.
În scopuri alimentare, se
recoltează partea aeriană a plantulelor tinere, imediat după răsărire, sau
numai frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire.
Valorificarea se face în stare proaspătă, în diferite mâncăruri, sau în stare
uscată, ţinute la umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite, după care
se păstrează în săculeţi de pânză.
În scopuri medicinale se
recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini, seminţe), întrucât
toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate
prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde
proprietăţile urzicante şi apoi se usucă la umbră. Rădăcinile se smulg din sol
primăvara şi toamna, se spală şi se usucă la soare sau în locuri bine aerisite.
Proprietăţile terapeutice ale
urzicilor
Sunt rezultatul acestui complex
de principii active existente în toate organele plantei:
- antianemice, energizante,
vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de toxine),
tonice, antirahitice;
- în afecţiunile digestive, are
efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice,
antihemoragice, aperitive, antihelmintice;
- la nivelul aparatului
respirator, are proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice,
antibronşitice, antiinflamatoare;
- pentru sănătatea rinichilor,
are acţiuni diuretice şi este drenor al excesului de uree, creatinină şi acid
uric;
- în afecţiunile cardiovasculare,
este activator al circulaţiei sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al
sângelui;
- în metabolismul general, este
un bun hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic, antireumatismal,
imunostimulator;
- în aplicaţii externe, prezintă
acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante, hemostatice,
revulsive, rubefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.
Cura cu urzici, indicată la orice
vârstă
O cură susţinută de urzici, luate
sub diferite forme, are acţiuni favorabile pe o paletă largă de afecţiuni
maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare,
reumatismale.
În boli digestive previne şi
combate:
- gastritele hiperacide cauzate
de abuzul de tutun şi cafea, ulcerele gastrice şi duodenale, previne cancerul
gastric, stimularea secreţiilor gastrice, pancreatice şi intestinale;
- hepatite, litiază biliară,
ciroză şi ascită;
- atonie digestivă (indigestii),
constipaţii uşoare (o linguriţă cu pulbere de rădăcini, luată cu 15 minute
înainte de mese), diaree rebele sau provocată în caz de tuberculoză,
dizenterie, enterite acute şi cronice;
- combate hemoragiile digestive
uşoare (se iau 4-6 linguri cu pulbere de frunze uscate, într-o zi);
- inhibă dezvoltarea unor agenţi
patogeni şi a paraziţilor intestinali.
În boli genitale are efecte în:
- prevenirea şi combaterea
hemoragiilor uterine după naşteri (urzică, asociată cu traista-ciobanului şi
răchitan), hipermenoree (menstre abundente şi neregulate), dismenoree, leucoree
(„poala albă“, tratată cu suc din frunze proaspete - câte ˝ pahar dimineaţa şi
seara, în cure de 10 zile, consecutiv), vaginită atrofică;
- tulburări de menopauză;
- sterilitate feminină şi
masculină (pulbere din seminţe de urzici - 1 linguriţă de 3 ori pe zi).
În afecţiuni renale, preparatele
din urzică au eficacitate în:
- calculoză renală, infecţie
renală;
- retenţie urinară, uremie
(infuzie din frunze, rădăcini de urzică, consumând un litru ceai pe zi, în
locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi creatinină;
- cistite, enurezis (incontinenţă
urinară);
- prostatită şi hiperplazia
benignă a prostatei (tinctură - 20 de picături de 3 ori pe zi, în cure de 3-4
săptămâni);
- gută, cu provocarea diurezei
datorită prezenţei flavonoidelor.
În afecţiuni pulmonare, intervine
eficient pentru:
- bronşite şi astm bronşic,
fluidificarea secreţiilor bronşice (datorită mucilagiilor);
- tuse seacă şi convulsivă,
răceli frecvente, dureri de piept;
- pneumonie, năduşeli,
hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi frunze de urzică cu miere şi
fagure alb, în cure de 1-2 luni, sau pulbere din frunze uscate, luate cu miere,
în proporţii egale).
În boli cardiovasculare, tinctura
de urzici este eficientă în arterite şi ca masaj în zona inimii. La dereglările
de metabolism (diabet zaharat, obezitate), sunt recomandate cure de 3
săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de
fasole şi frunze de dud şi nuc.
În reumatism degenerativ şi
gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică, se foloseşte tinctura de urzici (câte
20-30 de picături, de 3 ori pe zi), în cură de durată.
Pentru revigorarea organismelor
debilitate, anemice, rahitice, convalescente şi la sportivii de performanţă,
este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze de urzici (de 2-3
ori pe zi).
Piureul de urzici, eficient în
bolile de piele
Preparatele din urzici au efecte
deosebit de eficiente în vindecarea rănilor supurânde, varice, ulcere
varicoase, gangrene, urticarie, psoriazis, eczeme cronice, arsuri, pecingine,
licheni, bătături, unghii friabile şi casante, alergii dermatice, tumori şi
cancer de piele. Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi
rădăcini (6-10 linguri, la un litru de apă clocotită), având efecte
cicatrizante şi epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete strivite cu
puţină sare şi cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele,
inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.
În reumatisme, lumbago,
poliartroze şi sciatică se mai aplică, încă, tratamentul moştenit de la grecii
şi latinii antici care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu
mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic
revulsive, analgezice, antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.
Aceleaşi proceduri se aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare,
pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine
învelit. Efectul benefic al urzicării este explicat prin eliberare de histamină
şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei de durere.
Prin combinare cu tratamente
interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în osteoporoză prin
capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei, după
menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri
minerale, îndeosebi, siliciu.
Extractul de urzică întăreşte
rădăcina părului
Urzica intră în compoziţia pastei
de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra căderii părului,
favorizând refacerea podoabei capilare pierdute.
Este foarte valoros decoctul din
3-5 linguri cu frunze uscate la un litru de apă, la care se adaugă rădăcini de
urzică şi de brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de
mesteacăn şi nuc, conuri de hamei, cu adăugarea câtorva linguri de oţet.
Se introduce în băi săptămânale
pe cap, pentru întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras şi pentru
combaterea alopeciei, seboreei şi a mătreţei. Acelaşi amestec se utilizează şi
în prepararea unei tincturi (100 g de plantă la un litru de alcool de 400, care
se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului la intervale
de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie
aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de merişor, flori
şi seminţe proaspete de călţunaşi.
Salatele de urzici curăţă sângele
Datorită conţinutului ridicat în
substanţe proteice, vitamine şi săruri minerale, urzicile tinere se folosesc,
cu mare succes, în cure alimentare de primăvară, timp de minimum o lună de
zile, sub diferite forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe, mâncăruri
cu carne, piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru plăcinte,
sucuri).
Salatele se prepară numai din
urzici, frecate cu sare, pentru a nu mai fi vezicante, sau în asociere cu
frunze de păpădie şi lăptucă (în părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de
lămâie. Se pot pregăti: salată de urzici cu ou; 150 g frunze urzici proaspete
se spală, se opăresc 5 minute, se scurg, se taie mărunt şi se amestecă cu puţin
oţet de mere şi cu sare, eventual cu 20 g smântână. Aceste salate au efecte
miraculoase de primenire a sângelui, prin curăţire de toxine şi prin
revigorarea şi vitaminizarea organismelor anemice şi debilitate la ieşirea din
iarnă. Efectul revigorant este datorat stimulării proceselor de producere a
globulelor roşii (hematii), a leucocitelor şi a trombocitelor.
Supa de urzici se prepară din
frunze tinere, care se fierb în apă cu sare, se toacă mărunt, se înăbuşă în
puţin unt, se adaugă apă (din cea în care s-a fiert), se îngroaşă cu făină,
mărar şi câteva felii de cartof şi se mai dă în clocot.
Sucul de frunze se obţine prin
presare puternică sau la mixer. Se diluează de cinci ori cu apă şi se bea
zilnic o cantitate de 100-500 ml, dimineaţa, pe stomacul gol, şi cu 30 minute
înainte de mese, într-o cură de 3-4 săptămâni. Are efecte diuretice în boli de
rinichi şi de vezică urinară, elimină excesul de acid uric din sânge şi are
eficienţă evidentă în hemoragii uterine sau nazale (câte 200 ml înainte de
mesele principale), hemoptizii pulmonare, diabet zaharat (cure prelungite cu
câte 500 ml, zilnic, fracţionat în reprize), cancere şi în prevenirea formării
tumorilor maligne. Sucul poate fi adăugat la toate reţetele de sucuri prescrise
persoanelor anemice şi la femeile cu pierderi mari de sânge menstrual.
Siropul de urzică se prepară din
suc proaspăt, fiert în amestec cu o parte egală de zahăr, până la consistenţa
siropoasă.
Bucate de post şi de dulce
Pilaful de urzici se obţine din
urzici fierte şi tocate puse într-o cratiţă în care s-au prăjit în ulei 1-2
linguri de orez şi o ceapă tăiată mărunt; se adaugă puţină zeamă de la fiertul
urzicilor, se sărează şi se ţine la cuptor timp de 20-30 minute. Se serveşte
rece.
Chiftelele de urzică se obţin din
urzici crude sau opărite, tocate mărunt, care se amestecă cu o cantitate dublă
de cartofi raşi, un ou proaspăt, puţine frunze de coada-şoricelului, o ceapă
tăiată mărunt şi sare. Urmează prăjirea în ulei, eventual adăugând câteva
bucăţele de salam sau şuncă.
Budinca de urzici se prepară din
piureul răcorit care se amestecă cu 3 gălbenuşuri de ou; se mestecă continuu şi
se adaugă albuşurile bătute spumă (eventual şi puţină şuncă tăiată în cuburi
mici). Se potriveşte de sare şi se toarnă compoziţia într-o formă de budincă
unsă cu ulei sau unt. Se ţine la cuptor 40-50 minute, într-un vas cu apă şi se
răstoarnă pe farfurie, adăugând puţină brânză rasă.
Plăcinta cu urzici se prepară din
urzici fierte şi tocate mărunt, amestecate cu unt, brânză telemea, sare, piper
şi ouă fierte tari şi zdrobite; compoziţia se aşază pe foi de aluat, se rulează
şi se pun la cuptor într-o tavă unsă.
Sursa: doxologia.ro