Primul ACATIST al
Sfântului Nectarie Taumaturgul
Condacul 1
Pe steaua cea noua stralucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de aparare, cu bucurie în inimi sa îl laudam. Izvoraste tamaduiri si har bogat. Pentru aceea îi strigam: bucura-te, Parinte Nectarie!
Icosul 1
Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, cel prin care se înalta cei credinciosi ;
Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi ;
Bucura-te, vas aurit al întelepciunii ;
Bucura-te, cel prin care se învinge rautatea lumii ;
Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti ;
Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati îngeresti ;
Bucura-te, cel care pe deplin sfant te-ai aratat ;
Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat ;
Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare ;
Bucura-te, mijlocitor al Harului cucernic si tare ;
Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste ;
Bucura-te, cel pe care insula Eghina se veseleste ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 2-lea
Întelepciune având înca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, în virtuti înaintând, de mic copil ai cântat lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Mergând în orasul Sfântului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator.De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:
Bucura-te, viţă a vesniciei ;
Bucura-te, nectar al ambroziei ;
Bucura-te, ca de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat ;
Bucura-te, ca Parintilor celor din vechime ai urmat ;
Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare ;
Bucura-te, cununa nou împletita a Bisericii drept maritoare ;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat înflorit ;
Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit ;
Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului ;
Bucura-te, cel ce stralucesti în slava Creatorului ;
Bucura-te, bunule chivernisitor al poruncilor ceresti ;
Bucura-te, chip al slavitelor virtuti îngeresti ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 3-lea
Slavita întelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale si pe Hristos l-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te împodobeasca cu înalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strigi catre Domnul: Aliluia!
Icosul al 3-lea
S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobândesti învatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie îti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti ;
Bucura-te, vlastar al evlaviei celei îngeresti ;
Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;
Bucura-te, ca cele spre îndumnezeire n-ai încetat sa doresti ;
Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de întelesuri divine ;
Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii crestine;
Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait ;
Bucura-te, cel ce înselaciunea lui Veliar ai zdrobit ;
Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui Hristos ;
Bucura-te, cel în care a înflorit savârsirea binelui luminos ;
Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi ;
Bucura-te, sageata de mult plâns a celor dusmanosi ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 4-lea
Avînd în tine râvna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara încetare ti-ai dorit viata cea îngereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat în cerescul cin monahal si pe vrasmasul l-ai lasat pagubit, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzit-a Arhiereul Cel dintru înaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata inima ta. De aceea, degraba a linistit apele marii si furtuna a potolit. Vazând acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce de la Dumnezeu ne-ai fost trimis vindecator ;
Bucura-te, izvor nesecat al minunilor ;
Bucura-te, astru cel nou al Bisericii, prealuminat ;
Bucura-te, ca în rândul tuturor Sfintilor ai intrat ;
Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;
Bucura-te, gradina înflorita a fericitelor virtuti îngeresti ;
Bucura-te, cel ce furtuna marii o linistesti ;
Bucura-te, ca strigatul hulitorilor îl potolesti ;
Bucura-te, noule ales al lui Hristos ;
Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios ;
Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca ;
Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 5-lea
Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai petrecut si slavite minuni ai savârsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei care striga: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Arhiereu întelept ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergând, ca oarecand Pavel, spre viata lui Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscând virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:
Bucura-te, a cetatii marire ;
Bucura-te, a evlaviei fire ;
Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei ;
Bucura-te, podoaba cea noua a preotiei ;
Bucura-te, vas al blândetii si tezaurului iubirii ;
Bucura-te, datatorul pacii si izvorâtorul milei ;
Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor ;
Bucura-te, ca celor cuviosi te arati îndrumator ;
Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite ;
Bucura-te, candela a indumnezeirii primite ;
Bucura-te, ca Arhiereu desavârsit celor înalte slujesti ;
Bucura-te, cuvântator neîntrecut al celor dumnezeiesti ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 6-lea
Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvântul învataturii tale, gândeau ca au dobândit un nou Sfânt Parinte, ce cu putere învata. Si împreuna cu tine nu încetau sa strige Domnului: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, luminând inimile credinciosilor cu focul sfintelor învataturi si cu razele vietii tale Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, îti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;
Bucura-te, trâmbita cea tare a adevarului ;
Bucura-te, cel ce ai avut râvna Apostolilor ;
Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor ;
Bucura-te, retor îndumnezeit al cuvintelor vietii ;
Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, întelept al cetatii ;
Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor ;
Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor ;
Bucura-te, mare învatator al credinciosilor ;
Bucura-te, ascet tare, lui Hristos urmator ;
Bucura-te, ca multe ispite ai îndurat ;
Bucura-te, ca sufletele spre Hristos le-ai îndreptat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 7-lea
Mare între Ierarhi si întelept între învatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai încetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei împreuna, te slavim si strigam: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nectar al dreptatii si fruct de viata sfânta, căii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi cei aflati la vreme de strâmtoare, neîncetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, când îti cânta tie unele ca acestea:
Bucura-te, carare a bucuriei ;
Bucura-te, adiere a vesniciei ;
Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului ;
Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului ;
Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gând ;
Bucura-te, stralucire ce luminezi întunericul cel adânc ;
Bucura-te, cel ce încurci gândurile celor pacatosi ;
Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi ;
Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor ;
Bucura-te, nimicitorul ereziilor ;
Bucura-te, caderea defaimatorilor ;
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 8-lea
Straine minuni Parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati în dureri. De aceea, si la Sfânta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerând vindecarea si izbavirea de boli si cântându-ti neincetat: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mântuire si le-ai îndreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru acestea, neîncetat se vor ruga catre tine zicând:
Bucura-te, a mintii sfânta lucrare ;
Bucura-te, ocean de rabdare ;
Bucura-te, chip viu al smereniei ;
Bucura-te, tezaur sfânt al curatiei ;
Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii ;
Bucura-te, locas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii ;
Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta ;
Bucura-te, ca toata puterea si râvna ti-ai pus pentru ea ;
Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor ;
Bucura-te, ca degrab’ credinciosilor le dai ajutor ;
Bucura-te, ca pe multi din pericole i-ai salvat ;
Bucura-te, ca pe amagitorul, în prapastia cea adânca l-ai aruncat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 9-lea
Pline de har sfânt si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine înmiresmeaza nu doar Sfânta ta Manastire, ci si întreaga insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care nu înceteaza a striga catre tine: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi îndreptati. De aceea si noi, împreuna cu dânsii, strigam unele ca acestea:
Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor ;
Bucura-te, dezlegarea suferintelor ;
Bucura-te, cel ce degraba alergi în ajutor ;
Bucura-te, ca în vis sau în chip tainic te arati tuturor ;
Bucura-te, fântâna ce parinteasca iubire izvorasti ;
Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti ;
Bucura-te, ca de îngrozitorul cancer pe multi i-ai vindecat ;
Bucura-te, ca demonilor rana de mult plâns le-ai dat ;
Bucura-te, cel ce vanitatea întelepciunii lumesti ai îngenunchiat ;
Bucura-te, ca în chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat ;
Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor ;
Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 10-lea
Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale . Caci dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemângâiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie cânta: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Vestea minunilor tale s-a raspândit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu,. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicând:
Bucura-te, ca Mare ai fost numit între Parinti ;
Bucura-te, ca loc de cinste ai între Sfinti ;
Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat ;
Bucura-te, ca între Sfintii Parinti ai fost încununat ;
Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare crestinilor ;
Bucura-te, izvor al Harului, rusinarea necredinciosilor ;
Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului ;
Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului ;
Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor ;
Bucura-te, sprijinul si întarirea sufletelor ;
Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste ;
Bucura-te, cel prin care diavolul se stârpeste ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 11-lea
Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie Parinte, noi cei izbaviti sub acoperamântul tau. Caci în toate necazurile noastre, degraba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, Îl slavim pe Hristos strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit în ajutorul credinciosilor, in suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor ;
Bucura-te, spaima demonilor ;
Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat ;
Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai îndreptat ;
Bucura-te, cel ce ai înmultit apa fântânii secate ;
Bucura-te, ca ai binecuvântat Eghina, cu rugaciuni neîncetate ;
Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata ;
Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si-ai dat ploaie bogata ;
Bucura-te, izvorul harului nesecat ;
Bucura-te, stea care pe toti i-ai luminat ;
Bucura-te, cel care al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat ;
Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neîncetat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 12-lea
Harul Mângâietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neîncetat catre Domnul: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cantand impreuna cu Cetele cele ingeresti, imnul Treimii Celei intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu înceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta strigam catre tine unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al Silivriei ;
Bucura-te, slava Bisericii ;
Bucura-te, mândria Eghinei ;
Bucura-te, pazitorul Eladei ;
Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh ;
Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah ;
Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii ;
Bucura-te, darul prin care se întaresc cucernicii ;
Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc ;
Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Îl slavesc ;
Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor ;
Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 13-lea
O, Preabunule Parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stând în fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te, neîncetat, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru întoarcerea noastra spre înfierea harului. Caci neîncetat catre Mântuitorul strigam: Aliluia!
( Acest condac se rosteste de trei ori ).
Pe steaua cea luminoasa a ortodoxiei si pe al Bisericii nou zid de aparare, cu bucurie in inimi sa il laudam.
Slavit fiind de lucrarea Duhului, Izvoraste tamaduiri si har bogat. Pentru aceea ii strigam, bucura-te, parinte Nectarie.
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Om purtator al bucuriilor celor ceresti,...) si Condacul 1 ( Pe steaua cea noua stralucitoare...). Apoi se zice aceasta rugaciune:
Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie
O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robii tai, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam ţie, Sfinte Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni si ne sprijineşte pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi vieţuieşti luminat in împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s-a rugat, nu a rămas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit ? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in dureri fiind si alergând spre ajutorul tau, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pe noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credinţa in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai facut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere pe care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulţi bolnavi i-ai ajutat sa se întăreasca in credinţa si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pe noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi ca pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slaba, dar fiind scârbiţi si in paguba, alergam la tine cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugam ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit in cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru-tot-lăudatul si prea-puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.

Negrila Ion Marius

Sf. Ioan Gura de Aur – Meditatie la Psalmul 38

Să nu uităm că Dumnezeu ne va judeca după cât am fost de milostivi

Sursa: Ziarul Lumina

Vino, creştine, să cântăm viersul de psalm al alăutei lui David şi împreună cu el să facem cunoscută nimicnicia celor omeneşti: „În deşert se tulbură tot muritorul”.

Se tulbură, dar la sfârşit va pieri. Se tulbură, dar mai înainte de a se aşeza este înghiţit. Ca focul se aprinde, dar ca trestia se preface în cenuşă. Ca vârtejul de vânt se înalţă, dar ca praful piere. Ca flacăra focului se aprinde, dar ca fumul se împrăştie. Ca floarea se împodobeşte, dar ca iarba se usucă. Ca norul se răspândeşte, dar ca picătura de ploaie se împuţinează. Se tulbură, dar prin pofta fără de saţ putreziciune agoniseşte. Se tulbură, dar se duce fără să ia ceva din agoniseala zbuciumului său. Ale lui tulburările, ale altora bucuriile. Ale lui ostenelile, ale altora avuţiile. Ale lui grijile, ale altora veseliile. Ale lui scârbele, ale altora desfătările. Ale lui blestemurile, ale altora îngrijirile. Ale lui răpirile, ale altora plăcerile. Pentru el suspinul, pentru altul îmbelşugarea. Pentru el lacrimile, pentru alţii banii. El ca în iad se chinuie, alţii se desfătează cu bogăţiile lui şi cântă. Cu adevărat, „în deşert se tulbură tot muritorul”.

Omul: „împrumut cu dobândă vremelnică a vieţii”

Ce este omul? Împrumut cu dobândă vremelnică a vieţii, datorie fără amânare a morţii; fiară neîmblânzită prin voia ei; către sieşi îşi dă învăţătură; iscusinţă la răutăţi, dibăcie la nedreptate; grăbnicie la strângere de avuţii; tină obraznică; cenuşă răzvrătitoare; praf îngâmfat; iarbă care se usucă degrabă. Astăzi în bogăţie, mâine în mormânt. Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeaţă se socoate că-i veşnic. Supus la tot felul de boli, locaş lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuinţă bine primitoare a oricărei supărări.

Nu se aseamănă oare, creştine, viaţa omului cu marea? Nu suntem oare mai tulburaţi pe uscat decât pe mare? Nu ne izbim unii de alţii mai puternic decât ne izbesc valurile mării? Oare nu ne învârtim încoace şi încolo ca în întunecimea mării? Unul ia celuilalt ogorul, altul răpeşte vecinului slugile. Unul se judecă cu megieşul său pentru apă, altul se luptă pentru aer cu cei din jurul său. Unii se ceartă pentru măsurarea pământului, alţii se măcelăresc pentru zidirea caselor. Pământul nu mai poate să rabde atâtea răutăţi care au pângărit până şi văzduhul. Din pricina banilor, viaţa a ajuns de nesuferit. Din pricina banilor am vândut stihiile cele libere: drumurile se vămuiesc, pământul se împarte, apele se stăpânesc, aerul se cumpără. Bogaţii se topesc de grijă, datornicii se vestejesc de grija datoriilor. Minţindu-ne unii pe alţii, am desfiinţat jurămintele celelalte şi ştim să ne jurăm numai pe Dumnezeu. Pentru aceasta proorocul, văzând pe oameni înghesuiţi spre rele, socoteşte nenorocită viaţa noastră şi spune: „În deşert se tulbură tot muritorul”.

Şi natura se mai tulbură, dar se şi potoleşte, însă omul, niciodată

„Dar oare, proorocule, numai omul se tulbură? Învinuieşti numai făptura cea cuvântătoare?” „N-am găsit, răspunde proorocul, pe nici unul dintre dobitoace sau dintre stihii că se tulbură. Se tulbură apele, dar se potolesc iarăşi. Se cutremură pământul, dar se întăreşte din nou. Se mişcă vânturile, dar se liniştesc iarăşi. Se înalţă şi para focului, dar, dacă ard lemnele ce se găsesc acolo, se stinge. Omul însă, care se tulbură din pricina banilor, niciodată nu se potoleşte. I-a luat pe aceia, dar priveşte la ceilalţi, a pus stăpânire şi pe aceia, dar a şi deschis ochii pentru alţii. Se nevoieşte să facă din o sută, două şi se sileşte să grămădească lângă aceştia tot pe atâţia. Nu încetează niciodată de a grămădi, până va fi grămădit şi sfârşitul lui. Chinuit de setea iubirii de argint, ajunge mai galben decât aurul. Toate acestea, din pricina bogăţiei, mama a toată răutatea, duşmanul înfrânării, vrăjmaşul castităţii, tainicul tâlhar a toată virtutea”.

Dar pentru ce învinuiesc bogăţia şi nu învinuiesc pe cei care o au? Însăşi bogăţia este nedreptăţită de bogaţi, căci o leagă şi o ţin în lanţuri. Mi se pare că bogăţia zice bogatului: „Pentru ce, iubitorule de avuţii, mă înlănţui, pentru ce mă strângi de jur împrejur ca pe un ocnaş? Pentru ce mă îmbrăţişezi şi mă săruţi ca pe un prieten, dar mă legi ca pe un făcător de rele, trimis din minele de aur în mâinile tale? Dacă voieşti să dormi mai uşor decât în vise, lasă-mă să fiu fericită în mâinile săracilor!” Bogatul însă răspunde: „Bogăţia o adun pentru copii, ca să nu ajungă moştenitorii sărăciei!” Bogatul îşi închipuie totul cu de-amănuntul! Nu ştie cele prezente, dar se îngrijeşte de cele viitoare. Nu ştie când moare, dar se sfătuieşte cu privire la moştenitori. Nebune, spune-mi mai întâi sfârşitul tău şi apoi asigură existenţa copiilor tăi! Spune-mi mai întâi ce se petrece azi şi apoi te voi crede şi despre cele ce se vor petre-ce mâine! Pentru ce hotărăşti tu ceea ce trebuie să facă Dumnezeu?

„Să-ţi fie de ajuns că Dumnezeu îţi întinde dreapta Sa prin sărac!”

Pentru ce te trudeşti în deşert, bogatule, şi aduni la bogăţiile tale cele ce se cuvin săracilor? Pentru ce te mânii când ţi se cere din bunurile lor, ca şi cum ai da din ale tale? Săracii nu cer bunurile tale, ci pe ale lor; cer bunurile încredinţate ţie pentru ei şi nu pe acelea care s-au născut o dată cu tine.

Dă ce ai luat şi dobândeşte folosul din datul tău, pentru că ţi s-a făgăduit să dai, nu să iei. Să-ţi fie de ajuns că Dumnezeu îţi întinde dreapta Sa prin sărac! Cel Care plouă din cer îţi cere un bănuţ. Cel Care tună şi fulgeră îţi spune: „Miluieşte-Mă!”. Cel Care îmbracă cerul cu nori îţi cere o haină. Ajungă-ţi că săracii se roagă de tine ca de Dumnezeu!

Ai milă, miluieşte, ca să fii miluit! Dar tu nu voieşti să-ţi ridici nici genele. Te roagă şi nu te îndupleci. Dă-le cele ale lor înainte de a veni ziua socotelilor. Dă-le cele ale lor! Vei primi, nu după mult timp, tot ce dai!

Dumnezeu este tată săracilor. Dă-le cele ale lor şi ia de la Tatăl lor lipsa de grijă. Care este aceasta? „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, Mie aţi făcut” (Matei 25, 40). Cel care miluieşte pe sărac nu numai că şterge zapisul păcatelor, dar capătă şi mărturisirea ce spune: „Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu” (Proverbe 19, 17).

Sa dăm deci milostenia împrumut lui Dumnezeu, ca să primim de la El, ca răsplată, iubirea Sa de oameni. Ce cuvânt preaînţelept! „Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu!”. Pentru ce n-a spus: Cel ce miluieşte pe sărac, dă lui Dumnezeu, ci: „împrumută pe Dumnezeu?”. Sfânta Scriptură cunoaşte lăcomia noastră. A băgat de seamă că pofta noastră nesăţioasă spre lăcomie caută înmulţirea averii. De aceea n-a spus: „Cine milu-ieşte pe sărac, dă lui Dumnezeu”, ca să nu socoteşti că Dum-nezeu îţi dă înapoi numai ceea ce ai dat, ci a spus: „Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu”, ca să plece spre milostenie pe iubitorul de câştig la auzul cuvântului „împrumut”.

„Nu osândesc pe cei care au păcătuit, ci pe cei care nu s-au pocăit”

Ascultă acum, cu luare aminte, când şi unde îţi va plăti datoria Cel care S-a împrumutat prin cei săraci. Când va sta Fiul Omului pe tronul slavei Lui, va pune în dreapta Lui oile, iar la stânga caprele. Şi va zice celor din dreapta: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii”. Pentru ce? „Am flămânzit şi M-aţi ospătat; am însetat şi Mi-aţi dat de am băut; eram gol şi M-aţi îmbrăcat; în închisoare am fost şi aţi venit la Mine”. Iar cei care au slujit bine la timp potrivit, care s-au uitat şi la nevoile săracilor, dar şi la vrednicia celui împrumutat, vor spune: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am ospătat sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut, Ţie în Care toţi ne punem nădejdea? Sau când Te-am văzut într-o lipsă atât de mare? Când am făcut acestea?” „Întrucât”, va răspunde Dumnezeu, „aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, Mie Mi-aţi făcut”. Nu este adevărat deci cuvântul că „Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu”?

Şi, după cum celor din dreapta le-a dăruit împărăţia cerurilor pentru iubirea lor de oameni, tot astfel şi celor din stânga le hotărăşte chinurile veşnice pentru neomenia lor: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în întunericul cel mai din afară, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 34-41). Dumnezeu n-a spus: Pentru că aţi fost desfrânaţi, pentru că aţi săvârşit adulter, pentru ca aţi făcut mărturie mincinoasă, cu toate că şi acestea sunt rele, dar mai puţin rele decât neomenia şi nemilostenia. „Pentru ce, Doamne, nu pomeneşti şi de celelalte rele?” „Pentru că nu judec păcatul, ci neomenia. Nu osândesc pe cei care au păcătuit, ci pe cei care nu s-au pocăit. Pentru neomenia voastră vă osândesc, căci, deşi aţi avut un leac atât de mare, milostenia, totuşi v-aţi lipsit de o binefacere atât de mare. Mustru, aşadar, neomenia voastră, ca rădăcină a toată răutatea şi necredinţa. Laud iubirea de oameni, ca rădăcină a tuturor virtuţilor. Pe unii îi osândesc în focul cel veşnic, altora le dau împărăţia cerurilor”. Amin.

(Texte selectate din Omiliile şi Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur)

1 Să Se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dînsul!

Zice: E vremea să Te scoli Tu, Stăpîne, şi să lucrezi mîntuirea oamenilor, şi numaidecît toată ceata neprietenilor se va întoarce în fugă, risipindu-se de strălucirea arătării Tale. Tot aşa, de multe ori şi noi obişnuim a-i deştepta pe judecătorii cei blînzi spre ajutorul celor nedreptăţiţi, rugîndu-i să se scoale şi să oprească semeţia asupritorilor. Iar „sculare”, după cum am zis de multe ori, nu numeşte numai încetarea îndelungii-răbdări, ci şi Învierea Mîntuitorului lumii la trei zile după ce a primit de bună voie moartea pentru noi.

CONTEAZA CUM LE SPUI !

CONTEAZA CUM LE SPUI !

Un rege visase că îşi va pierde toţi dinţii. Imediat după ce se trezise, îl întrebă pe un tâlcuitor ce vrea să însemne acest vis.
- O, ce nefericire mare, stăpâne !, strigă acesta. 
- Fiecare dinte pierdut înseamnă pierderea unuia din membrii familiei tale !
- Ce îndrăzneşti să-mi spui, nebunule ? spuse regele foarte nervos. Pleacă de la mine !
Dădu porunca să fie pedepsit pentru această veste cu 50 de lovituri de ciomag.
A fost chemat un alt tâlcuitor de vise şi a fost condus la rege. După ce a ascultat visul, a spus: 
- Ce noroc ! Ce mare fericire ! Dintre cei ai tăi, stăpâne, tu vei supravieţui !
 Atunci faţa regelui se însenină şi spuse: 
- Îţi mulţumesc, prietene. Mergi cu vistiernicul meu să-ţi dea 50 de galbeni de aur !
Pe drum, vistiernicul îi spuse: 
- Cum se face că deşi n-ai tălmăcit visul regelui diferit de primul tâlcuitor,totuşi ai aflat o altă soartă ?
Cu zâmbetul pe faţă, înţeleptul îi spuse: 
- Reţine de la mine, se pot spune multe lucruri, însă contează cum le spui !

FIECARE VEDE CEEA CE VREA SĂ VADĂ

FIECARE VEDE CEEA CE VREA SĂ VADĂ

Se spune ca într-o zi, Dumnezeu cheamă la El un înger și îi cere să meargă pe Pământ, să vadă ce fac oamenii.
După trei zile îngerul se întoarce și povestește că oamenii sunt buni, se roagă, se ajută între ei, își cresc copiii cu mare drag, își ajută părinții, se iubesc. Dumnezeu îi spune că are dreptate și cheamă la El un alt înger, pe care îl trimite pe Pământ.
După alte trei zile, se întoarce și cel de-al doilea înger și povestește ce a văzut: că oamenii sunt răi, se bat și se omoară între ei pentru bani, se urăsc, îl blamează pe Dumnezeu, că totul este un haos ! Dumnezeu îi spune că are dreptate.
Sfinții care stăteau lângă Dumnezeu întreabă nedumeriți:
- Cum ? Amândoi îngerii au dreptate ? Și Dumnezeu atunci le explică:
- Da, amândoi au dreptate pentru că fiecare a văzut în oameni ceea ce el a vrut să vadă !

PĂCATUL ÎMPĂRȚIT LA TREI

PĂCATUL ÎMPĂRȚIT LA TREI

 La sfatul unui apropiat o femeie care avea un pacat greu, cumpara pentru o bisericuta care era inca in constructie, covoare de pus pe jos care valorau o avere. Bucuroasa de aceasta fapta pe care ea o considera suficienta pentru a i se sterge pacatul se duse la o manastire cu gand sa se impartaseasca. Un preot din manastire care a spovedit-o inainte de a primi Sfanta Impartasanie, nu numai ca a oprit-o de la a gusta din Sfintele Daruri, dar o si certa, fiindca a indraznit sa creada ca poate cumpara harul lui Dumnezeu cu cateva covoare. Femeia s-a dus dupa aceea la poarta manastirii si acolo incepu sa planga, caci nu voia sa plece la casa ei fara sa se impartaseasca. Pe la poarta trecu un alt preot si o intreba de ce plange. Femeia ii povesti, preotului, care era chiar staretul acelei manastiri, ce se petrecuse mai devreme. Acesta o chema in biserica si acolo ii dadu Sfanta Impartasanie.
 Apoi femeia mirata ca acest preot nu a certat-o si a primit-o cu atata caldura si blandete parinteasca intreba:
- Dar cum se face ca sfintia voastra mi-ati dat voie sa ma impartasesc, iar celalalt preot nu?
- Dupa faptele si lucrarile spuse preotului aceluia, nu erai tocmai vrednica de impartasit, dar lacrima te-a izbavit, caci pocainta cu lacrimi se face! Si mai e un lucru! Preotul acela este inca tanar, iar arta de a conduce omul, adica preotia, nu se invata peste noapte. Cand un pacat este prea mare, sa lasam taina vindecarii lui o treime in seama lui Dumnezeu, o treime pe seama duhovnicului si o treime pe seama celui care si-a spus pacatul. Nu-l ingreuna pe om peste masura, dar nici nu-l usura prea mult; asa trebuie sa se poarte preotul cu fiii sai duhovnicesti.

BOGATUL CU ADEVARAT
Bogat nu este cel cu multe bogăţii, care nu-i mai ajung, dorindu-şi tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puţine ar fi. Acesta va fi cu adevărat bogat.
Socrate spunea undeva foarte bine: „Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i da tot bogăţie, pentru că nu se va mai opri, îşi va dori tot mai mult. Fă-l să-şi dorească mai puţin şi atunci îl vei face bogat. Bogat nu este cel cu multe bogăţii, care nu-i mai ajung, dorindu-şi tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puţine ar fi. Acesta va fi cu adevărat bogat”.

Cândva, un pustnic stătea şi îngheţa într-o peşteră. Singurul lucru care îl avea era un pai. Şi-a aşternut pe jos, în loc de saltea, jumătate din acesta. Cu cealaltă jumătate, şi-a acoperit trupul. Îi era însă în continuare frig. A spus atunci: „Dumnezeul meu, câţi alţi oameni mai buni decât mine, mai presus de mine, mai evlavioşi decât mine – căci eu sunt un păcătos, un nimeni – se găsesc în închisori, cu mâinile în cătuşe, iar picioarele le sunt prinse în butuci de lemn. Iar eu le am pe toate! Am şi peştera mea, am şi paiul meu şi îmi întind picioarele ca un împărat”. Cu adevărat, le avea pe toate: o peşteră şi un pai; iar pentru el era tot ce îşi putea dori. Acest om era cu adevărat bogat!

Ce spune Biblia despre pace

Ce spune Biblia despre pace

Evrei 12:14

Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Ioan 14:27

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

2 Tesaloniceni 3:16

Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!

Psalmi 4:8

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

2 Timotei 2:22

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

Psalmi 37:11

Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.

Isaia 48:22

Cei răi n-au pace, zice Domnul.

Ioan 16:33

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Romani 12:18

Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Filipeni 4:7

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Isaia 26:3

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

2 Petru 1:2

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!

Galateni 5:22

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

Isaia 53:5

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa

Romani 5:1

Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 15:13

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Matei 5:9

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Luca 1:79

ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”

Luca 10:6

Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.

Faptele apostolilor 10:36

El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Romani 3:17

nu cunosc calea păcii;

Romani 15:33

Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

Romani 16:20

Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

1 Corinteni 14:33

căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.

2 Corinteni 13:11

Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

Efeseni 2:17

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.

Efeseni 4:3

şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

Efeseni 6:15

având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Filipeni 4:9

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

1 Tesaloniceni 5:23

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 3:16

Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!

Evrei 7:2

care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”;

Evrei 13:20

Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,

Matei 10:13

şi, dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

Matei 10:34

Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

Marcu 5:34

Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.”

Marcu 9:50

Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Marcu 14:6

Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

Luca 2:14

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Luca 2:29

„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

Luca 7:50

Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

Luca 8:48

Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”

Luca 10:6

Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.

Luca 12:51

Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.

Luca 14:32

Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.

Luca 19:42

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Ioan 12:7

Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

Faptele apostolilor 5:38

Şi acum eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

Faptele apostolilor 7:26

A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. „Oamenilor”, a zis el, „voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?”

Faptele apostolilor 9:31

Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

Faptele apostolilor 12:20

Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.

Faptele apostolilor 15:33

După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

Faptele apostolilor 16:36

Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”

Faptele apostolilor 24:2

Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

Romani 1:7

Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Romani 2:10

Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.

Romani 8:6

Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Romani 10:15

Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

Romani 14:17

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Romani 14:19

Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.

1 Corinteni 1:3

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

1 Corinteni 7:11

(Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

1 Corinteni 7:15

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

1 Corinteni 16:11

Nimeni, dar, să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.

2 Corinteni 1:2

Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

2 Corinteni 13:11

Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

Galateni 1:3

Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos!

Galateni 6:16

Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!

Efeseni 1:2

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

Efeseni 2:14

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,

Efeseni 2:15

şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;

Efeseni 2:17

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.

Filipeni 1:2

Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Coloseni 1:2

către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

Coloseni 1:20

şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

1 Tesaloniceni 1:1

Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 5:13

Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.

2 Tesaloniceni 1:2

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

1 Timotei 1:2

către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!

2 Timotei 1:2

către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!

Tit 1:4

către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru!

Filimon 1:3

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Evrei 12:11

Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.

Iacov 2:16

şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Iacov 3:18

Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

1 Petru 1:2

după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

1 Petru 3:11

să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.

2 Petru 3:14

De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

2 Ioan 1:3

Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!

Iuda 1:2

Îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.

Apocalipsa 1:4

Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,

Apocalipsa 6:4

Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

Geneza 14:13

A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.

Geneza 15:15

Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

Geneza 26:29

Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.”

Geneza 26:31

S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

Geneza 28:21

şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

Geneza 34:21

„Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână, dar, în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre.

Geneza 43:23

Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.

Geneza 44:17

Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu; dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”

Exodul 4:18

Moise a plecat; şi, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!”

Leviticul 26:6

Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

Numeri 6:26

Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!

Numeri 25:12

De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace.

Deuteronomul 2:26

Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:

Deuteronomul 20:10

Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.

Deuteronomul 20:11

Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.

Deuteronomul 20:12

Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori.

Deuteronomul 29:19

Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”

Iosua 9:15

Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.

Iosua 10:1

Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mâna pe Ai şi o nimicise cu desăvârşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.

Iosua 10:4

„Suiţi-vă la mine şi ajutaţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel.”

Iosua 11:19

N-a rămas nicio cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.

Judecători 2:23

Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.

Judecători 4:17

Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, chenitul, era pace.

Judecători 6:23

Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.”

Judecători 8:9

Şi a zis şi celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.”

Judecători 18:6

Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.”

Judecători 18:27

Au ridicat, dar, ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea.

Judecători 21:13

Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon şi să le vestească pacea.

1 Samuel 1:17

Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”

1 Samuel 7:14

Cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel s-au întors la Israel, de la Ecron până la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mâna filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi amoriţi.

1 Samuel 20:13

Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

1 Samuel 20:21

Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: „Du-te de găseşte săgeţile!” Dacă-i voi zice: „Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!”, atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!

1 Samuel 20:42

Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: „Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!” David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

1 Samuel 25:6

şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

1 Samuel 25:35

Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine.”

1 Samuel 29:7

Întoarce-te, dar, şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.”

2 Samuel 3:21

Abner a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine şi să domneşti în totul după dorinţa ta.” David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

2 Samuel 3:22

Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul şi plecase în pace.

2 Samuel 3:23

Când a venit Ioab cu toată ceata lui i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul şi s-a dus în pace.”

2 Samuel 10:19

Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

2 Samuel 15:9

Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat şi a plecat la Hebron.

2 Samuel 15:27

Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.

2 Samuel 17:3

şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.”

2 Samuel 19:24

Mefiboşet, fiul lui Saul, s-a coborât şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace.

2 Samuel 19:30

Şi Mefiboşet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă.”

1 Împăraţi 2:5

Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.

1 Împăraţi 2:6

Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuinţa morţilor.

1 Împăraţi 2:33

Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămânţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.”

1 Împăraţi 4:24

Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi împăraţii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.

1 Împăraţi 5:12

Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legământ împreună.

1 Împăraţi 20:18

El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.”

1 Împăraţi 22:17

Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: „Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.”

1 Împăraţi 22:27

şi să le spui: „Aşa vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace.”

1 Împăraţi 22:28

Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate!”

1 Împăraţi 22:44

Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.

2 Împăraţi 4:23

Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”

2 Împăraţi 5:19

Elisei i-a zis: „Du-te în pace.” După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică,

2 Împăraţi 9:17

Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ şi trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.”

2 Împăraţi 9:18

Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de ştire şi a zis: „Solul s-a dus până la ei şi nu se mai întoarce.”

2 Împăraţi 9:19

Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.”

2 Împăraţi 9:22

Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale, Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!”

2 Împăraţi 18:31

N-ascultaţi de Ezechia; căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: „Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui,

2 Împăraţi 20:19

Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!”

2 Împăraţi 22:20

De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

1 Cronici 12:18

Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul şi a zis: „Suntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat!” Şi David i-a primit şi i-a pus între căpeteniile oştirii.

1 Cronici 19:19

Slujitorii lui Hadarezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.

1 Cronici 22:9

Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.

2 Cronici 14:5

A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el.

2 Cronici 18:16

Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: „Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!”

2 Cronici 18:26

Şi spuneţi: „Aşa vorbeşte împăratul: „Băgaţi pe omul acesta în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.”

2 Cronici 18:27

Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”

2 Cronici 19:1

Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim.

2 Cronici 20:30

Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.

2 Cronici 34:28

Iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Estera 9:30

Au trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie,

Iov 3:18

Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Iov 3:26

N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Iov 5:23

Căci vei face legământ până şi cu pietrele câmpului, şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine.

Iov 12:6

Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că dumnezeul lor este în pumn.

Iov 20:2

„Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.

Iov 21:9

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

Iov 22:21

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Iov 25:2

„Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.

Iov 34:29

Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

Psalmi 7:4

dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

Psalmi 28:3

Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.

Psalmi 29:11

Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântă pe poporul Său cu pace.

Psalmi 34:14

Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!

Psalmi 35:20

Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

Psalmi 35:27

Să se bucure şi să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”

Psalmi 37:37

Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

Psalmi 41:9

Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

Psalmi 55:18

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!

Psalmi 55:20

Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul.

Psalmi 72:3

Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.

Psalmi 72:7

În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.

Psalmi 85:8

Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai ei să nu cadă iarăşi în nebunie.

Psalmi 85:10

Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

Psalmi 119:165

Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.

Psalmi 120:6

Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.

Psalmi 120:7

Eu sunt pentru pace; dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.

Psalmi 122:6

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

Psalmi 122:8

Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.

Psalmi 147:14

El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.

Proverbe 3:2

Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.

Proverbe 12:20

Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –

Proverbe 17:1

Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

Proverbe 29:9

Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –

Eclesiastul 3:8

iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

Cântarea cântărilor 8:10

Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

Isaia 9:7

El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Isaia 14:7

Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.

Isaia 26:12

Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

Isaia 27:5

afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.”

Isaia 30:11

Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!”

Isaia 32:17

Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.

Isaia 36:16

Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: „Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fântâna lui,

Isaia 39:8

Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”

Isaia 41:3

El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

Isaia 48:18

O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării.

Isaia 52:7

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Isaia 54:10

Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.

Isaia 55:12

Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

Isaia 57:2

El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui.

Isaia 57:19

Voi pune lauda pe buze: „Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da, Eu îl voi tămădui!

Isaia 57:21

Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu. –

Isaia 59:8

Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea. –

Isaia 60:17

În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, şi să stăpânească dreptatea.

Isaia 66:12

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu, şi slava neamurilor, ca un pârâu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.

Ieremia 4:10

Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!”, şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.”

Ieremia 6:14

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!

Ieremia 8:11

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este.

Ieremia 8:15

Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!

Ieremia 9:8

Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

Ieremia 12:1

Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?

Ieremia 12:12

Peste toate înălţimile pustiului vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat în pace.

Ieremia 14:13

Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”

Ieremia 14:19

Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

Ieremia 16:5

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu plângi în ea şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.

Ieremia 20:10

Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!”

Ieremia 23:17

Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul a zis: „Veţi avea pace” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla niciun rău.”

Ieremia 28:9

Dar, dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”

Ieremia 29:11

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieremia 30:5

Aşa vorbeşte Domnul: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!

Ieremia 33:6

„Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.

Ieremia 34:5

ci vei muri în pace: şi cum au ars miresme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine şi te vor jeli zicând: „Vai, doamne!” Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul.”

Ieremia 43:12

Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu ţara Egiptului cum se înveleşte păstorul cu haina lui şi va ieşi în pace din ea.

Plâng. lui Ieremia 3:17

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Ezechiel 13:10

Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu zicând: „Pace!”, când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.

Ezechiel 13:16

S-a isprăvit cu prorocii lui Israel care prorocesc asupra Ierusalimului şi au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.”

Ezechiel 34:25

Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustiu şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.

Ezechiel 37:26

Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune Locaşul Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna.

Daniel 4:1

„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace!

Daniel 11:8

Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa câţiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte.

Osea 4:17

Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!

Mica 3:5

Aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:

Mica 5:5

El va fi pacea noastră! Când va veni asirianul în ţara noastră şi va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale poporului.

Naum 1:15

Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire…

Hagai 2:9

Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.”

Zaharia 1:11

Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

Zaharia 8:10

Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.

Zaharia 8:19

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!”

Zaharia 9:10

Voi nimici carele de război din Efraim şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea şi va stăpâni de la o mare la cealaltă şi de la Râu până la marginile pământului.

Maleahi 2:5

Legământul Meu cu el era un legământ de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.

Maleahi 2:6

Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i-a abătut de la rău.

Judecători 6:24

Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul păcii”: altarul aceasta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

Iov 21:23

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Isaia 9:6

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Isaia 32:18

Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.

Isaia 33:7

Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.

Isaia 59:8

Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea. –

Zaharia 8:16

Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;