Socul studentului ateu
In urma cu cativa ani s-a apropiat de mine un tanar student.Cu multa
sovaiala, dar si cu tensiune launtrica a unui cautator de pretentii,
mi-a declarat ca este ateu, care insa si-ar dori sa creada, dar nu
putea.De ani de zile se straduia si cauta, dar fara nici un rezultat.A
discutat cu profesori si oameni eruditi, dar nu i-a fost satisfacuta
setea lui dupa ceva serios.A auzit despre mine si a hotarat sa-si
imparta cu mine nevoia lui existentiala.Mi-a cerut o dovada stiintifica a
existentei lui Dumnezeu.
- Stii integrale sau ecuatii diferentiale? l-am intrebat.
- Din nefericire,nu.Sunt un adept al filosofiei.
- Pacat ! Deoarece stiam o astfel de dovada, i-am spus eu in gluma.
S-a simtit incurcat si a tacut.
- Asculta, ii spun.Iarta-ma ca te-am necajit putin, dar Dumnezeu nu este
nici ecuatie, nici dovada matematica.Daca ar fi fost asa ceva, atunci
toti cei eruditi ar fi crezut in El.Sa stii ca altfel Se cunoaste
Dumnezeu.Ai mers vreodata la Sfantul Munte ? Ai intalnit vreodata vreun
pustnic ?
- Nu, parinte.Dar ma gandesc sa merg...am auzit atat de multe.Daca imi
spuneti, pot sa merg maine.Cunoasteti acolo vreun om erudit, pe care as
putea sa-l intalnesc ?
- Ce preferi? Un erudit care sa te ameteasca sau un Sfant care te poata trezi ?
- Prefer un erudit, caci de Sfinti ma tem.
- Credinta este o chestiune a inimii.Ia incearca cu un Sfant.Cum te numesti ?
- Gavriil, imi raspunse el.
L-am trimis la un pustnic (este vorba de insusi Cuviosul Paisie
Aghioritul).I-am descris cum sa ajunga acolo si i-am dat indicatiile
necesare.Am facut si un plan.
- Vei merge si vei intreba acelasi lucru."Sunt ateu, ii vei spune, si vreau sa cred.Vreau o dovada a existentei lui Dumnezeu".
- Ma tem...mi-e rusine.
- De ce te rusinezi si te temi de un Sfant si nu te rusinezi si nu te
temi de mine ? l-am intrebat.Mergi pur si simplu si ceri acelasi lucru.
Peste cateva zile a mers si l-a gasit pe pustnic discutand cu un tanar
in curtea sa.De partea cealalta asteptau alti patru, asezati pe niste
buturugi.Printre ei si-a gasit si Gavriil un loc.Nu au trecut mai mult
de zece minute si convorbirea cu acel Staret a luat sfarsit.
- Ce faceti, mai copii ? a intrebat Staretul.Ati luat un lukum ? Ati baut apa ?
- Multumim, Gheronda, au raspuns aceia cu o politete lumeasca.
- Hai, vino aici ! i-a spus adresandu-se lui Gavriil.Voi aduce eu apa,
ia tu cutia cu lukumi si vino mai aproape sa-ti spun o taina: Este bine
sa fie cineva ateu, dar sa aiba nume de inger si sa fie ateu ?! Aceasta
este prima data cand aud asa ceva...
Putin a lipsit ca prietenul meu sa faca o comotie cerebrala din pricina
socului pe care l-a avut.De unde stia numele lui ?Cine ii descoperise
problema lui? Si in sfarsit, ce voia sa spuna Staretul ?
"La intrebarea aceasta am simtit imediat o rasuflare, ca o adiere...Iar
inima mi s-a umplut de credinta.Lumea mea launtrica incepea sa
invieze.Nedumeririle se dezlegau fara vreun efort intelectual, fara vreo
discutie, fara vreun raspuns limpede.S-au surpat in launtrul meu toate
intrebarile :
daca...de ce?, nu cumva ? si a ramas doar
cum? si
ce? de atunci in colo.
Tot ce mi-a dat cugetarea eruditilor mi-a daruit aluzia politicoasa a
unui Sfant, care facuse doar patru clase.Sfintii au mult
discernamant.Iti fac operatia fara anestezie si totusi nu te doare.Iti
fac transplant fara sa te taie.Te urca pe culmi inaccesibile, fara
criteriile logicii lumesti.Iti sadesc credinta in inima, fara sa-ti
oboseasca mintea.
(Mitropolitul Nicolae de Mesogheia si Lavreotikis)