Cuviosul Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos

Cuviosul Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos

Documentar cu subtitrare în limba română realizat de studioul Neofit, TV Cultura 2015. 

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. 

Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun. În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania. Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate. Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. 

La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice: Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5). În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. 

O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este. Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. 

A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012. Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!

Strugurii, mustul și vinul, medicamente de toamnă

Strugurii, mustul și vinul, medicamente de toamnă

Fiind uşor asimilabili, strugurii reprezintă excelente produse energetice pentru organism, apoi remineralizante foarte bune, antitoxice, stimulente şi descongestionante pentru ficat. În egală măsură sunt diuretice, laxative şi răcoritoare.

Se apropie toamna și nu cred că greşim dacă spunem că în această perioadă cea mai mare atenţie se acordă viilor, ale căror roade, respectiv strugurii, sunt aşteptate să intre în pârg pentru a fi consumate atât în stare proaspătă cât şi sub forma mustului.

Valoarea nutritivă şi terapeutică a strugurilor este datorată unui conţinut chimic foarte bogat, în care predomină zaharuri direct asimilabile (16-17%), acizi organici, proteine, lipide, taninuri, derivaţi flavonici, materii răşinoase, ceară, vitamine şi săruri minerale.

Valoarea energetică este destul de ridicată (720-980 calorii la 1 kg struguri). Aceasta echivalează cu valoarea energetică a următoarelor produse alimentare: 300 g pâine, 500-700 g carne de vită, 1,2 litri de lapte, 1,2 kg cartofi, 2 kg mere şi 3,5 kg tomate.

Fiind uşor asimilabili, strugurii reprezintă excelente produse energetice, musculare şi nervoase pentru organism, apoi remineralizante foarte bune, antitoxice, stimulente şi descongestionante pentru ficat. În egală măsură sunt diuretice, laxative şi răcoritoare.

Datorită acestor calităţi, strugurii prezintă o eficacitate foarte ridicată în tratarea următoarelor boli:

- anemie, convalescenţă, demineralizare, rahitism, astenie şi surmenaj;

- tulburări digestive, gastrite, congestia ficatului şi splinei, constipaţie cronică, litiază biliară, mărirea secreţiei, enterite, dizenterie, intoxicaţii cu mercur sau plumb, hemoroizi;

- reumatism, artritism, gută;

- tuse convulsivă, astm bronşic, stări febrile, iritaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză pulmonară;

- hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană;

- nefrite, litiază renală, azotemie, edeme renale, eliminarea acidului uric;

- obezitate;

- favorizarea acuităţii vizuale;

- dermatoze, acnee şi reîntinerire cutanată.

Cura de struguri proaspeţi durează trei-patru săptămâni şi constă din consumul zilnic a două kilograme de struguri bine spălaţi, pentru a îndepărta substanţele pesticide folosite la tratamentele viei. Doza zilnică se împarte în trei părţi: câte o treime luate cu o oră înainte de micul dejun şi înainte de cele două mese principale. În obezitate se recomandă ca din 10 zile să se consume numai struguri timp de două zile.

Supradoza curei nu este indicată întrucât poate afecta ficatul care va prezenta stări de surmenaj.

Sucul de struguri

Numit popular must, se obţine prin prelucrarea primară a strugurilor ajunşi la maturitate. Mustul are o valoare nutritivă foarte ridicată, analizele demonstrând că este superior laptelui prin conţinutul în zahăr, materii azotate, săruri minerale şi prin valoarea energetică de peste 900 calorii la un kilogram. Pe acest considerent, mustul din struguri a fost denumit „laptele vegetal”. Principalele proprietăţi terapeutice sunt: tonice-aperitive, nutritive, depurative, stomahice, diuretice, laxative şi excelent remineralizante, pentru care se recomandă în:

- anemie, convalescenţă;

- tulburări digestive, acidoză, afecţiuni hepatobiliare;

- colesterolemie, obezitate;

- reumatism, gută;

- insuficienţă cardiacă;

- calmarea durerilor la organele interne.

Cura cu must din struguri de bună calitate durează trei-patru săptămâni şi constă din consumul a trei pahare pe zi, din care jumătate din cantitate se ia dimineaţa, pe nemâncate, iar restul la cele două mese principale.

Mustul este indicat în revigorarea tenurilor obosite, fiind utili­zat sub forma unei loţiuni aplicate pe faţă cu ajutorul unor tampoane de vată, ţinute timp de 10 minute, urmate de o spălare a tenului cu apă şi puţin bicarbonat de sodiu. Aceleaşi efecte are şi masca preparată din sucul a 15-20 boabe de struguri copţi, care se amestecă cu amidon de porumb; pasta obţinută, de consistenţa smântânei groase, se stropeşte cu zeamă de lămâie şi se aplică pe ten.

Vinul

Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine -A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organism. 

Vinurile albe sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi uşor acrişoare, cu rol în stimularea digestiei. Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant. Ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui. Atât în vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. După o hrană copioasă cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin este de nelipsit, ajutând la evacuarea rezidurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, cum este Salmonella. 

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator. Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani. Se reduce inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici. În general se reduce riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ scade riscul atacurilor de cord şi al congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord. 

Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă. 

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demisec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată.

Atât în formă naturală cât şi diluat în proporţie 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiunea antivirală la virusul poliomielitei, la virusul hepatic, la unele heterovirusuri şi scăderea colesterolului sanguin. În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai puţin întrucât vinul previne infecţiile intestinale.