Maretia si necesitatea crestinismului
Intrebare asupra Legii
Intrebare :Cum poate Sfantul Pavel sa spuna:"
Neamurile (etniile), care nu au lege, isi tin ele singure loc de lege".Daca n-au lege fireasca, atunci cum isi sunt lorusi lege?
Raspuns: Acest cuvant are nevoie de lamurire.Omul launtric a
fost nimicit;(in urma pacatului stramosesc);n-a fost insa nimicit cu
totul, caci intr-adevar a orbit, dar ochii i-au ramas in parte deschisi;
a murit, dar, in acelasi timp, dupa fire era viu.
Necesitatea dovedirii
Nimeni nu poate intra in viata (cea intru Hristos), zice Domnul, decat
prin multe incercari(ispite), printr-un lung sir de exercitii(nevointe),
prin (rabdarea) multor ocari si insulte.Numai astfel strunita,
firea(omeneasca) poate intra in Imparatia cerurilor.Fara
antrenamente(staruitoare), nimeni nu patrunde intr-aceasta.De pilda,
meseriasul ia un material foarte dur, il vara in foc, apoi il scoate de
acolo si-l bate cu barosul, si iarasi il pune in foc pana ce devine
mladios si abia dupa aceea il transforma intr-un vas pretios, folositor
stapanului sau.La fel se procedeaza si cu ceara.La frig ea este foarte
tare;dar cum e incalzita la foc, incepe sa se inmoaie si devine
maleabila, luand intocmai chipul pecetei(sau obiectului dorit)
Asa se petrece si cu sufletul omului.El are mereu trebuinta de o cat mai
deplina formare, aceasta realizandu-se prin antrenarea in focul
ispitelor si prin incercari, ca astfel sa ia amprenta chipului
desavarsit a lui Hristos si pecetea cereasca.De asemenea si olarul vara
vasele de argila in foc si in apa, punandu-le astfel la incercare,
alegandu-le pe cele rezistente spre a fi folosite, in timp ce pe
celelalte le sfarama spre a fi complet distruse.Tot asa este si cu cei
care infrunta obstacole, antrenandu-se pentru lupta(spirituala si
nevazuta).Li se-ntampla una din doua :ori ies biruitori din lupte, ori
cad si pier; aceasta pentru ca se departeaza de Dumnezeu si se
instraineaza de Viata(adica de Hristos, care este Viata lumii).Dar cei
care rezista incercarilor si nenorocirilor (din timpul luptei), cazand
si ridicandu-se, zidind iarasi daca se surpa(uneori) zidirea, acestia
sunt cei care primesc rasplata (de la Dumnezeu) si raman de-acum inainte
neclintiti.Asa este si cu sufletul care se nevoieste (pe calea
virtutilor):uneori cade, dar se ridica sau zideste chiar daca pe alocuri
se mai surpa si asa mai departe, pana ce va dobandi biruinta finala.
La fel se desfasoara lucrurile si-n viata de toate zilele.Numerosi copii
se duc impreuna la scoala;unii ies de-acolo indisciplinati(adica
derbedei), altii teatrali in comportare(adica fatarnici), unii niste
scandalagii, nereusiti, altii vanatori sau oameni de carte, ori
functionari(publici).Tot la fel si in manastiri:cei mai multi dintre ei
traiesc impreuna, dar, din libera lor alegere, unii intra in viata
(calugareasca), altii nu.
Si in lumea plantelor, aceleasi fenomene:cata vreme planta este frageda,
in crestere, nu are tarie si nici nu poate sa se inradacineze in
pamant, astfel incat, daca se abate peste ea o vreme neprielnica, se
usuca;sau cand sufla vantul in ea, se clatina puternic si este trantita
jos.Cand insa si-a infipt radacinile puternic in pamant, nici vremea
nefavorabila, nici iernile n-o pot vatama, fiindca este adanc
inradacinata si puternica.La fel stau lucrurile si cu fratii:cand sunt
inca fragezi, fiind foarte mici, au nevoie de multa ocrotire (intru
formarea
lor).Cei care ucenicesc pentru Imparatia cerurilor au trebuinta de
indrumatori, care sa-i calauzeasca pana ce se vor inradacina in har si
vor deveni neschimbatori si de neclintit.
Crestinismul se situeaza in afara de lume
Intr-adevar crestinii sunt mai presus de patimi si de demoni, ei fiind
stapani pe duhurile necurate, nuntasi ai (mirelui) lui Hristos,
mostenitori ai lui Dumnezeu.Acestia au ajuns la desavarsirea lui
Hristos,"
la masura barbatului desavarsit, la statura varstei
depline". Nici suferintele trupesti, nici frigurile sau demonii nu-i pot
vatama;ei sunt stapani peste toate, incat si animalele veninoase li se
supun. Caci primul om, el insusi era stapan al creaturilor si
domnea peste patimi si peste demoni.Dar dupa ce a calcat porunca, a
devenit sclavul patimilor, al demonilor, al focului si al sabiei de foc
care pazea paradisul.Venind insa Hristos, oamenii acestei lumi, prin
puterea Botezului , revin din nou la masura cea dintai a lui Adam,
ajungand stapani peste demoni si peste patimi, dumsmanul cel din urma,
moartea fiind asternuta sub picioarele Lui, adica a lui Hristos. De
aceea,
crestinul trebuie sa stea in afara de traiectoria sagetilor
rautatii si sa caute sa se mantuiasca, caci numai astfel isi primeste
partea din intregul rasplatirii.
Daca, avand cei doi ochi sanatosi si fata neatinsa, careva este infirm
de maini si de picioare, inseamna ca cele doua (mai sus mentionate) sunt
bune, iar celelalte bolnave.Or crestinul trebuie sa aiba toate membrele
sanatoase si tefere.
Armura si lupta crestinului, precum si unitatea armurii si specificul fiecarei lupte se gasesc in afara acestei lumi. De
aceea multi dintre oameni nu stiu ce cauta.Ajung mesteri iscusiti in
indeletnicirile lor pamantesti, dar nu privesc spre cer si nu cauta sa
deprinda arta care-i suie la ceruri.Iar daca intalnesti adesea
comercianti sau filosofi, vei constata ca si acestia sunt ai acestui
veac.
Taina crestinismului este mare. Iar cercetarea
staruitoare a acestui adevar este doar pentru cei ce se afla in afara de
lume ( adica pentru adevaratii crestini).
Sa ne inchipuim o cetate mare si intr-aceasta toti ar fi nobili, toti
imparati, toti preoti, toti bogati;daca s-ar intampla sa se imprastie
toti cetatenii ei, fiecare intr-o patrie oarecare, atunci ei devenind
locuitori ai acelor laturi, cand s-ar intalni , s-ar socoti barbari si
straini unii fata de altii.Si numai atunci se vor recunoaste si stima
unii pe altii, cand vor observa ca sunt de aceeasi limba si din aceeasi
cetate.
Intr-adevar crestinii sunt ai altei lumi;sunt cetateni ai
altei cetati, al aceleia a sfintilor;ai altui veac, intrucat toti cei
ce sunt in Hristos constituie o noua zidire;ai altei intelepciuni;sunt
partasi ai altui Duh, ai altei slave, ai altei bogatii, ai altei
vrednicii, ai altei vointe, caci au alta gandire (adica minte sau
ratiune), anume pe aceea a lui Hristos;ei sunt fiii luminii, fiii
mirelui, fiii mangaierii, fiii Legamantului cel nou.
Raul dispare treptat-treptat
Si prin cate situatii trebuie sa trecem ca sa ajungem la Viata !Prin
multime de incercari.Caci cu adevarat nimeni nu poate sa intre in Viata,
daca n-a parcurs calea cea aspra si trecatorile cele groaznice.
Dupa cum fumul cel intunecos acopera vazduhul, tot asemeni si puterea
satanei a umplut inimile fiilor lui Adam, iar funinginea pacatului a
acoperit toate vointele lor.Si totusi, unii au ramas prieteni ai
adevarului, care, cu toata prezenta funinginei, se ostenesc sa se
impotriveasca si sa lupte, dar fara sa dobandeasca indata partea cea
buna, ci prin calatorie si lupta(inversunata).Acestia de mai buna si
vrednica stima sunt decat ceilalti care nu lupta.
Totusi, un mare numar (din cei din manastiri sau din lume) daca au ajuns
la un scurt ragaz (in lupta) si au sporit in har se umfla-n pene si
se-nfumureaza, socotind ca au ajuns la libertatea (cea launtrica) si se
numesc (pe ei insisi) desavarsiti.Acestia insa, fara sa-si dea seama, au
ajuns sa fie talhariti de duhul rautatii.Caci cu adevarat nimic n-a
pierdut mai mult neamul omenesc decat trufia.Caci pe Adam sarpele l-a
ratacit de la inaintarea lui spre Dumnezeu, amagindu-l ca va fi ca
Dumnezeu.
Cu adevarat, ceea ce este dumnezeiesc ce-mpotriveste intru totul mandriei. Iata
adevaratele trasaturi ale caracterului crestin: acela
pe care-l vezi infometat, insetat, obosit, sarac cu duhul, care se
analizeaza neincetat pe sine insusi zi si noapte, unul ca acesta este
cel ce sta in adevar.Iar daca vreunul este indestulat si se socoteste ca
n-are nevoie de nimic, acela-i supus greselii, precum scrie :
"Iata sunteti satui, iata v-ati imbogatit"; si mai zice:
"Vai voua bogatilor, sclavii acestei lumi". Acestea sunt adresate celor care-si inchipuie deja ca sunt cineva. Iar noi sa dam slava lui Dumnezeu.Amin.,
Sursa :Sfantul Macarie Egipteanul,
21 de cuvantari despre mantuire (LUMINATORII LUMII)
