In zilele noastre, multi parinti se fac...(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Intocmai acest lucru patimesc si astazi multi parinti.Deoarece nu vor sa-i biciuiasca, nici sa-i mustre prin cuvinte, nici sa-i intristeze pe copiii lor, desi duc o viata in neoranduiala si nelegiuita, de multe ori i-au vazut ca ajung sa faca lucrurile cele mai rele, i-au condus la tribunale, ca sa le fie taiate capetele de calai.Pentru ca atunci cand tu nu-i educi, cand nu-i inteleptesti, se insotesc cu oameni netrebnici si imorali, facandu-se partasi la rautatea lor si sunt prinsi de legile rele si sunt pedepsiti in fata tuturor.Si lalolalta cu suferinta devine mai mare rusinea, cand dupa moartea copilului lor, toti il arata pe tata si il silesc sa nu mai calce prin piata.Caci cu ce ochi va putea sa-i priveasca  pe cei cu care se intalneste, dupa o astfel de rusine si suferinta a copilului lor ?

De aceea va rog si va implor sa va ingrijiti cu luare-aminte de copiii vostri si intotdeauna sa urmariti mantuirea lor.

Tu esti invatatorul intregii casei tale

Tu esti invatatorul intregii casei tale si la tine ii trimite Dumnezeu continuu si pe femeie si pe copiii tai.Si in alt loc, Pavel zice despre femei :"Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor"(1 Corinteni 14, 35).Si-n alt loc spune iarasi despre copii :"cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului"(Efeseni 6, 4)

Statuile de aur.Urmeaza-i lui Iov, lui Avraam si lui David

Sa nu crezi ca-i ai in casa ta pe copii statui de aur.In fiecare zi sa-i indrepti si sa te ingrijesti de ei cu luare-aminte, si in orice chip sa impodobesti si sa le educi sufletele.

Urmeaza fericitului Iov, care se temea si pentru pacatele pe care copiii lui le savarseau cu gandul, si aducea pentru acestia jertfe si le purta mult de grija.

Urmeaza lui Avraam, caci si acela nu s-a ingrijit de bani si de averi, ci de legile dumnezeiesti, ca sa le lase cu acrivie urmasilor sai.Si Dumnezeu intareste aceasta virtute a lui, zicand:"Ca l-am ales ca sa invete pe fiii si casa sa dupa sine sa umble in calea Domnului si sa faca judecata si dreptate"(Facerea 18, 19).

Dar si David, cand a murit, l-a chemat pe fiul sau si in loc de mostenire mare i-a incredintat acestea si i-a grait continuu :"Iata, eu ma duc pe drumul pe care toti pamantenii se duc: fii tare si sa fii barbat ! Sa pazesti legamantul Domnului Dumnezeului tau, umbland in caile Lui, pazind poruncile Lui, hotararile Lui si asezamintele Lui, precum sunt scrise in legea lui Moise, pentru ca sa-ti fie bine cunoscut tot ce vei face, oriunde si ori incotro te vei intoarce ; ca sa Isi tina si Domnul cuvantul Sau, pe care l-a grait catre mine, zicand: daca fiii tai isi vor pazi drumul lor , ca sa se poarte cu credinciosie inaintea Mea, din toata inima si din tot sufletul lor, atunci nu va conteni sa fie din tine barbat pe tronul lui Israel"(vezi 3 Regi 2, 2-4)

Sursa : Sfantul Ioan Gura de Aur,CUVINTE DE AUR, vol.III tr.V.Manolache, Ed.Egumenita

DE NAȘTEREA DOMNULUI - CRACIUNUL

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!“ Aşa sună Troparul Naşterii Domnului, cel pe care îl auzim încă din Ajunul Crăciunului, când preotul umblă pe la casele românilor, pentru a aduce Vestea minunată. Naşterea Mântuitorului lumii este istorisită prin sutele de colinde pe care românii le-au creat în cinstea sărbătorii bucuriei.
În fiecare an, mergând din casă în casă, în liniştea nopţii de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindătorii reactualizează simfonia divină a cetelor îngereşti şi cântarea păstorilor ce au vestit Naşterea Domnului, în urmă cu 2000 de ani. După cum sublinia PF Patriarh Daniel, colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune, pentru că persoanele care le cântă - copii, tineri sau vârstnici - reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem.
Colindele se cântă în comuniune, pentru că ele reprezintă credinţa Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Versurile colindelor istorisesc toate evenimentele care s-au întâmplat la naşterea Mântuitorului lumii: cum au ajuns Iosif şi Maria la Betleem, locul în care s-a născut Mesia, cum au venit primele personaje care au aflat de marea bucurie (păstorii, magii), cum a apărut pe cer steaua călăuzitoare.
Prezenţa permanentă a lui Hristos între noi
Încă de la începuturile sale, poporul nostru şi-a creat o formă proprie de a înţelege şi trăi marile evenimente din viaţa creştină. Astfel, la români, cel mai original mod de cinstire a Naşterii Domnului este colinda. Colinda reprezintă un mod de a ne pregăti pentru Crăciun şi de a serba bucuria lui, ca întâlnire a noastră cu sfinţenia şi cu bunătatea lui Hristos Dumnezeu.
Colinda este o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Naşterii Domnului. Readucerea în atenţie a Naşterii Domnului, în fiecare an, ne arată că sărbătoarea Crăciunului este prezenţa permanentă a lui Hristos între noi.
Colindele prezintă o valoare nepreţuită prin originea şi mai ales prin vechimea lor. Ele reprezintă cântecul nostru strămoşesc şi una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc. Tot Părintele Patriarh Daniel sublinia contemporaneitatea, deodată cu tradiţionalitatea acestor cântări, statornicia şi prospeţimea acestora. Ele reprezintă legătura vie a credinţei Bisericii şi a iubirii ei faţă de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Hristos Cel veşnic, Care S-a făcut om. Colindele sunt ecoul popular, poetic şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice. În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul Iisus, Cel ce este „mititel, înfăşăţel, în scutec de bumbăcel“.
Mijloacele populare de apărare a Ortodoxiei
După cum scrie părintele Nicolae Necula în studiul „Colindele în viaţa şi spiritualitatea credincioşilor români“, spre deosebire de alte popoare, unde colindele sunt mai mult produse muzicale artistice, colindele româneşti sunt apreciate îndeosebi pentru profunzimea şi valoarea lor teologică. Sunt inspirate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, din slujbele divine, şi din iconografie. Sub forma versului naiv popular, ele prezintă, de fapt, dogma ortodoxă. Nici una dintre învăţăturile de bază ale credinţei creştine nu este uitată sau nefolosită în colindele noastre româneşti. Majoritatea colindelor au în centru persoana Mântuitorului, descriind mai ales Întruparea şi Naşterea Lui. De asemenea, este prezentă în colindele româneşti, alături de Fiul său iubit, Maica Domnului, care ocupă un loc central în evlavia şi în cultul ortodox.
Păstrând şi mărturisind aceleaşi adevăruri de credinţă, colindele s-au numărat printre mijloacele populare cele mai eficiente de apărare a Ortodoxiei, atunci când prozelitismul eterodox încerca să rupă unitatea de credinţă a ortodocşilor, pentru a dezmembra, în acelaşi timp şi unitatea lor naţională.
Însă, pe lângă mesajul ceresc al mântuirii, colindele au format şi o şcoală de încurajare, de nădejde şi de virtuţi morale în viaţa credincioşilor, exprimând dragostea de oameni, întrajutorarea, smerenia, ascultarea şi bunătatea, cinstea, dragostea de ţară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorinţa de prosperitate, belşug şi pace, ca idealuri nepieritoare şi caracteristici esenţiale ale sufletului poporului nostru.
De asemenea, este prezentă, în colinde, natura care se bucură deopotrivă cu oamenii la Naşterea Domnului. „Florile de măr“, „florile dalbe“, „flori dintre flori“ se reînnoiesc în fiecare an în mersul colindelor, căci şi ele au aşteptat pe Răscumpărătorul lor. Astfel, în armonia ce se stabileşte între cer şi pământ, cântarea îngerilor ce vestesc pacea divină se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ce inundă tot universul.

SARBATORI FERICITE !

 

Sfântă Maică, Sfânt Copil,
dulce Taină Sfântă,
sufletul plecându-mi-l,
gura mea Vă cântă:
Fiu Frumos şi Sfânt,
Maică Preacurată,
ceruri şi pământ
preamăresc cântând
Taina minunată.
Înfăşat în scutecaş
de inuţ subţire,
vine Sfântul Copilaş,
Miel pentru jertfire.
În grăjduţ cu mieluşei,
păstoraşi de stână
dar călduţ I-aduc şi ei,
cojocel de lână.
Dulce Copilaş Ceresc
şi Măicuţă bună,
ceruri şi pământ privesc
Taina împreună.
Noi cu îngerii venim
înălţând osane
şi din coruri împletim
dragostei coroane.

PRUNCUL IISUS,



Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu-Tatăl,
Soarele şi Mântuitorul
cu Care încep toate sărbătorile noastre,
Cel ce Se naşte în ieslea Betleemului,
prin zvonul fericitului colind,
să renască fiorii deplinei bucurii
şi pacea înfrăţirii în sufletele tuturor ,
şi să vă fie nedespărţit însoţitor
pe drumul mântuirii!



Va doresc multa sanatate si multa liniste sufleteasca.
Doamne ajuta!
 

Fiul lui Dumnezeu nu a aflat în Vifleem casă unde să Se nască (Lc 2,7)



Fiul lui Dumnezeu nu află nici azi case sufleteşti unde să Se nască!

Evanghelia Naşterii ne spune că Iosif şi Maria „săvârşind călătoria”, n-au aflat în Vifleem gazdă unde să Se nască Fiul lui Dumnezeu (Lc 2, 7). Mântuitorul lumii nu a aflat nici o casă şi nu L-a primit nici o gazdă. Pentru El nu era loc. Abia pe urmă, atare om sărac l-a poftit în grajdul dobitoacelor sale.
„Văd că sunteţi osteniţi şi sălaş nu aflaţi, va fi grăit omul acela; poftim, intraţi în grajdul meu.”
„Într-un grajd?”, se va fi întrebat Iosif. Dar ce era să facă? Au intrat înăuntru şi pe urmă grajdul s-a umplut de Lumină.
Ah, ce lucru grozav s-a petrecut în noaptea Naşterii! Fiul lui Dumnezeu a trebuit să Se nască în ieslea unui grajd. Dar, vai, acest lucru grozav se petrece şi azi. Pentru Fiul lui Dumnezeu, nici oamenii de azi n-au loc. Pentru Evanghelie, nici creştinii de azi nu au loc; au loc pentru toate cele; au loc pentru tot felul de plăceri şi desfătări lumeşti, dar când e vorba să-l primească cu adevărat pe Iisus în casa sufletului lor nu mai au loc.
Iisus, Copilul cel Sfânt, umblă şi azi de la casă la casă, de la gazdă la gazdă, întrebând după sălaş. El caută şi azi case sufleteşti în care să Se nască şi să renască la o viaţă nouă pe cei din ele. El umblă şi azi de la casă la casă, zicând: „Iată, Eu stau la uşă şi bat” (Apoc 3, 20).
Dar, vai, ce puţini sunt cei care Îl primesc! La uşa celor mai multe case, Domnul Iisus bate şi azi în zadar. Pentru Hristos, inima celor mai mulţi oameni este încuiată cu lacăt greu. Păcatul şi fărădelegea a împietrit inima lor. Vai, ce lucru grozav este acesta! Fiul Omului nu mai are loc unde să-Şi plece capul (Mt 8, 20).
Dragă cititorule! Minunea din peştera Vifleemului trebuie să se petreacă şi în sufletul nostru. Iisus Mântuitorul trebuie să Se nască şi în peştera sufletului nostru.
Iisus Mântuitorul S-a născut într-un grajd, într-o peştera, care pe urmă s-a umplut de lumină şi de cântări îngereşti. Ce veste scumpă şi dulce este aceasta pentru noi!
Iisus Mântuitorul caută şi azi tocmai astfel de peşteri sufleteşti în care să Se nască. Oricât de păcătos ai fi tu, dragă cititorule, oricât de mult ţi s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră plină de tâlharii păcatelor, o peşteră plină de întuneric, de necurăţenie şi de dobitoceştile patimi, află, dragă frate, că Iisus, Copilul Sfânt vrea să se nască tocmai în această peşteră a sufletului tău.
O, voi cei plini de păcate! O, voi cei căzuţi în dobitoceştile patimi, bucuraţi-vă! Îngerii cerului vestesc vouă bucurie mare. Iisus, Fiul lui Dumnezeu vrea să Se coboare în grajdul sufletului vostru ca să vă renască la o viaţă nouă.
El vrea să Se nască în peştera voastră cea plină de tâlhari pentru a-i alunga pe aceşti tâlhari.
De la noi nu se cere nimic altceva decât lacrimile noastre şi suspinul nostru: Iisus, Fiul lui Dumnezeu intră şi în peştera sufletului nostru… Intră în inima noastră, în viaţa noastră, în casa noastră, în vorbele noastre, în gândurile noastre, în faptele noastre…
Grăbeşte-te frate dragă, grăbeşte-te şi deschide-I uşa! Deschide-I uşa inimii tale şi lasă-L să intre! Ai stat destul, iubitul meu, cu lacătul cel greu pe inimă. Ai stat destul cu inima încuiată şi împietrită de păcate şi fărădelegi. Aruncă lacătul cât-colo! Deschide-ţi larg inima şi viaţa, ca să intre Cel născut în peştera Vifleemului. Lasă-L pe El să se facă Stăpân, Împărat şi Poruncitor în casa ta. Şi începe o viaţă nouă cu acest „Stăpân”.
Numai făcând aşa, Naşterea lui Hristos îţi va fi de folos şi de mântuire sufletească.
Părintele Iosif TRIFA (Glasul dreptăţii, nr. 11, din decembrie 1937)



Şi din nou cobori, Iisuse,
iar în lumea de păcate,
să dai linişte şi pace
sufletelor zbuciumate.
Să dai sfântă mângâiere
celora ce plâng în jale
şi aşteaptă pogorârea
binecuvântării Tale.
Să colinzi pe la sărmane
şi pierdutele bordeie,
să le duci, în noaptea rece,
a nădejdilor scânteie.
…Dar la Tine lângă iesle
numai îngerii coboară,
căci păstorii dorm! – iar magii
nu vin ca odinioară!…
Ceilalţi, pierduţi pe drumul
spre prăpastia pierzării,
nici nu Te cunosc, Iisuse,
de demult Te-au dat uitării!
Singuri copilaşii, Doamne,
îngeri fără de aripe,
mai au sfânta bucurie
că vii Tu în aste clipe!
Singuri ei Te mai aşteaptă
cu-a lor dulce nerăbdare
care-n sfânta curăţie,
al lor suflet o mai are!…
De demult m-am dus, Iisuse,
şi eu pe cărări străine,
de-am uitat şi bucuria
de-a Te aştepta pe Tine.
Dar când m-am întors odată,
după ani de chin şi jale,
am văzut doar copilaşii
împrejurul ieslei Tale!
Când am întrebat copilul
care-Ţi sta la căpătâie
cum îl cheamă, – el îmi spuse:
„Tinu Dor, din clasa-ntâie!”



Astfel, pe cărări pierdute,
eu pe mine m-am căutat,
– când, copil, ţinând cununa,
lângă iesle m-am aflat.
Astăzi Tu mi-aduci şi mie
bucuriile depline,
căci mă simt copil, Iisuse,
lângă iesle, lângă Tine!

 

Preadulcele nostru Mântuitor şi Dumnezeu, slavă veşnică Ţie!



Cutremuraţi şi fericiţi, îngenunchem în faţa Ieslei Tale Minunate şi ne închinăm Ţie, şi-Ţi aducem Ţie darul cel mai de preţ pe care-l avem: inimile noastre, care sunt întinate de păcat, dar pe care Tu doreşti să le curăţeşti, în care Tu doreşti să Te naşti, spre a le sfinţi şi spre a le înălţa, şi spre a le acoperi cu toată nevinovăţia şi slava Ta, în locul vinovăţiei şi al păcatului prin care am trăit până astăzi. Primeşte-ne şi ne sfinţeşte prin revenirea Ta, Iisuse, la noi şi în noi. Primeşte-ne şi ne fă nişte robi şi slujitori smeriţi şi ascultători de Cuvântul Tău şi de voia Ta. Primeşte-ne şi ne ajută ca, până la sfârşitul vieţii noastre, să fim nişte ucenici harnici, nişte ostaşi viteji şi nişte mărturisitori statornici cu fapta şi cu cuvântul nostru despre mântuirea Ta cea minunată pe care ne-ai adus-o şi nouă, Doamne, Tu tuturor, prin dragostea Ta cea nespus de mare şi prin bunătatea iubirii şi Jertfei Tale.
Iar la capătul zilelor noastre, după ce vom fi isprăvit tot binele ce ni l-ai rânduit Tu să-l facem în slujba Ta, în Numele Tău, prin puterea Ta, pe acest pământ, fă atunci să venim la Tine şi noi dintr-o dată, deodată şi frumos, spre a ne bucura de Faţa Ta şi de locul Tău în Împărăţia Ta pe care ai spus Tu că ni-l pregăteşti. Pe care ni l-ai făgăduit Tu tuturor acelora ce Te-am primit, Te-am iubit şi Te-am slujit pe Tine.
Căci a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum şi-n vecii vecilor. Amin.



Lângă Ieslea Minunată ne-adunăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Doarme Fiul lângă-al Mamei sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.
Doamne, Doamne, şi noi Ţie ne-nchinăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm!
Cântă îngerii Osanei imnul sfânt:
Slavă Ţie-n Cer şi pace pe pământ.
Cântă şi păstorii cântec fericit:
Slavă Ţie, Sfânt Mesia Mult Dorit!
Cântă magii, aducându-I darul lor:
Slavă Ţie, Împăratul tuturor.
Cântă Steaua cu lumină peste Cer:
Slavă Ţie, Soare Veşnic – lerui ler!
Cântă Cerul şi pământul, Sus şi jos:
Slavă, cinste şi-nchinare lui Hristos;
– numai Maica simte semnul profeţit,
umbra Crucii peste Fiul adormit.

 

 

Steaua Craciunului sa va lumineze viata,iar sarbatoarea magica a Nasterii Domnului sa va aduca sanatate,fericire,implinire,succese,liniste sufleteasca si numai bucurii!