RASPUNS CORECT . . . !
Despre rugaciune parintele Arsenie Boca
A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.
Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.
Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului Creator, totuşi în urma neascultării faţă de voinţa Stăpânului şi-a pierdut starea de fericire veşnică în care a fost orânduit la început şi pe care altfel ar fi putut să şi-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-şi satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţa si porunca Creatorului, aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.
Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.
Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.
Rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", savarsita permanent in inima, usuca desfraul, potoleste furia, alunga mania, inlatura tristetea, indeparteaza obraznicia, nimiceste melancolia, alunga lenea, lumineaza mintea, naste zdrobirea de inima si aduce lacrimile.
Pentru ca suntem in post cred ca este bine sa tinem cont de cuvintele Sf. Parinti:"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand Il vei uita, sa isi aduca El aminte de tine." (Pr.T. Paraianu) "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui."-Sf. Siluan Atonitul-
Doamne ajuta si post usor.
“Nimic nu poate apropia inima omului asa de mult de Dumnezeu ca milostenia.”
“De ai ceva mai mult decat ce este de trebuinta zilei, imparte saracilor si apoi vino si adu cu indrazneala rugaciunile tale.”
“Cel ce gandeste la Dumnezeu cinsteste pe orice om, afla ajutor de la orice om prin voia ascunsa a lui Dumnezeu. Si cel ce apara pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce intinde bratul sau spre ajutorul aproapelui primeste bratul lui Dumnezeu in ajutorul sau.” Sfantul Isaac Sirul
“Semenului nostru trebuie sa-i dovedim dragostea si prin munca noastra pentru el, nu numai prin cuvinte.” Sf Serafim de Sarov
Despre munca:
“Drumul spre desavarsirea crestina nu exclude nici un fel de munca, dar cere ca prin fiecare sa se urmareasca dobandirea virtutilor.” Pr. Dumitru Staniloae
“Nimeni sa nu-si inchipuie ca munca pe care o face este un scop in sine, ci ea are menirea sa-i infrumuseteze firea cu virtutile rabdarii, ale infranarii, ale dragostei de semeni, ale credintei in Dumnezeu…Prin aceasta nu se lasa purtat de o curgere intamplatoare a vietii in timp, ci se straduieste sa-i carmuiasca dezvoltarea spre adevarata ei tinta. (n.a.: mantuirea)” Pr. Dumitru Staniloae
“Cine nu munceste, nici sa nu manance.”Sf Ap Pavel
Despre Iubire
“Cea mai inalta dintre virtutile pentru care lupta omul duhovnicesc este iubirea”
“Iubirea de Dumnezeu nu poate fi despartita de iubirea de oameni.” Pr. Dumitru Staniloae
“Adevarata stare a iubirii este cea in care il iubim pe Dumnezeu mai mult decat pe orice faptura din lumea aceasta” Sf Maxim Marturisitorul
Despre proorocii mincinosi
“Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?” Matei, 7, V 16
Despre rugaciune
“Nu oricine-Mi zice : “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Matei, C7, V21
“Sa ai mintea lipita de Dumnezeu in tot ce faci, oricand, oriunde” Sf Maxim Marturisitorul
“Rugaciunea neincetata este o stare, nu o lucrare; nu neaparat sa zici o rugaciune anume.”
“Sa vorbim, sa ne rugam cu cuvintele noastre nu cu cuvintele altora.”
Arhim. Teofil Paraian
“Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea pentru ca atunci cand Il vei uita, Dumnezeu sa Isi aduca aminte de tine” Sf Ioan Ascetul
“Rugaciunea nu este un monolog, ci un dialog, o comunicare reciproca, un spatiu de intalnire. Cand omul se roaga trebuie sa fie atent si la raspuns, sa asculte. Adevarata rugaciune incepe atunci cand incetam sa mai vorbim, sa mai spunem cuvinte si sa tacem, sa primim.”
Despre patimi si pacate
“Scapi de patima ocolind pricinile care duc la patima”
“Traseul este acesta: gand, privire, cuvant, fapta. Daca inlaturi gandul cel rau, la celelalte nu mai ajungi. Aceasta este cheia. Iar metoda cea mai buna este de a inlatura gandul rau printr-un gand bun.”
“Orice gand pentru care ai o ezitare este un gand rau; orice gand pe care il poti afirma oriunde si oricand este un gand bun.”
“Omul daca este bine intentionat nu poate ajunge in greseala.”
“Nu poti sa ratacesti daca-L cauti pe Dumnezeu pentru ca nu te lasa Dumnezeu sa ratacesti! Chiar daca ajutorul nu vine cand te astepti sau nu vine cum il astepti tu.”
Arhim. Teofil Paraian
“Daca omul nu se teme si nu se scarbeste de patima sa la fel cum se teme si se scarbeste de o boala trupeasca, nu se poate vindeca nicidecum.” Sfantul Nicolae Velimirovici
“Cel mai mare pacat din lume este iubirea de sine.” Parintele Cleopa Ilie
“Noi trebuie sa-L vedem pe Dumnezeu in toate. Cu toate pacatele sa nu judecam lumea, ci sa vedem de unde vine ispita. Nu omul este rau ci pacatul din el este rau.” Pr. Constantin Galeriu
Despre Sfanta Impartasanie
“Nesimtirea este atunci cand te impartasesti si nu simti nimic, ci doar ca mananci paine si bei vin” Sf Ioan Scararul
Despre Invatarea Evangheliei
Iata un dialog intre un ucenic si un parinte induhovnicit:
“ – Parinte, am invatat toata Evanghelia pe de rost.
- Daca te loveste cineva peste obrazul drept il poti intoarce si pe cel stang?
- Nu.
- Atunci n-ai invatat nimic.”
Despre suferinta
“Dumnezeu vindeca pe oameni cum vrea El, cand vrea El si cat vrea El. Pe unii ii vindeca iar pe altii ii ajuta sa poarte greutatile spre mantuirea lor.” Arhim. Teofil Paraian
“Dumnezeu cand ne trimite o incercare ne da in acelasi timp si puterea de a o trece! Dar vrea sa o trecem cu ajutorul Lui, sa luam crucea impreuna cu El.”
“Modul in care ne comportam cand vine incercarea este important, nu incercarea in sine.” Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
“Cand trecem prin suferinte Hristos nu vrea sa ne chinuie ci sa ne apropie de Dumnezeu!” Arhim. Arsenie Papacioc
Despre alungarea intunericului
“Nu da din maini ca sa alungi intunericul! Cand te afli intr-o incapere intunecoasa, dai din maini si incerci astfel sa alungi intunericul. Dar nu-l vei alunga. Fiindca doar daca deschizi fereastra, numai atunci va intra lumina si va disparea intunericul; lumina insasi va izgoni intunericul! Parintele Porfirie Kavsokalivitul
Despre propovaduirea crestina
“Sa spuneti lucruri concrete! Nu idei vagi, filosofie, ganduri adanci” Arhim. Teofil Paraian
Despre cruce si jertfa
“Crucea este inaltare, nu cadere. Jertfa nu este moarte ci viata, fiindca jertfa este o ofranda libera, profetica, in timp ce moartea este silnica, fortata, intuneric.”
“Fiecare sa-si ia crucea lui, nu s-o ia pe-a altuia fara sa o ia pe a lui, sau s-o puna in spatele altcuiva.” Pr. Constantin Galeriu
“Doua lemne au marcat lumea: pomul vietii si crucea pe care s-a rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Primul lemn pare a avea viata dar aduce moartea, iar al doilea pare a aduce moarte dar da viata” Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
“A te implini pe tine inseamna a uita de tine.” Pr. Constantin Galeriu
A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.
Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.
Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului Creator, totuşi în urma neascultării faţă de voinţa Stăpânului şi-a pierdut starea de fericire veşnică în care a fost orânduit la început şi pe care altfel ar fi putut să şi-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-şi satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţa si porunca Creatorului, aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.
Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.
Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.
Rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", savarsita permanent in inima, usuca desfraul, potoleste furia, alunga mania, inlatura tristetea, indeparteaza obraznicia, nimiceste melancolia, alunga lenea, lumineaza mintea, naste zdrobirea de inima si aduce lacrimile.
Pentru ca suntem in post cred ca este bine sa tinem cont de cuvintele Sf. Parinti:"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand Il vei uita, sa isi aduca El aminte de tine." (Pr.T. Paraianu) "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui."-Sf. Siluan Atonitul-
Doamne ajuta si post usor.
Cateva indrumari de viata de la parintii nostri
Milostenia “Nimic nu poate apropia inima omului asa de mult de Dumnezeu ca milostenia.”
“De ai ceva mai mult decat ce este de trebuinta zilei, imparte saracilor si apoi vino si adu cu indrazneala rugaciunile tale.”
“Cel ce gandeste la Dumnezeu cinsteste pe orice om, afla ajutor de la orice om prin voia ascunsa a lui Dumnezeu. Si cel ce apara pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce intinde bratul sau spre ajutorul aproapelui primeste bratul lui Dumnezeu in ajutorul sau.” Sfantul Isaac Sirul
“Semenului nostru trebuie sa-i dovedim dragostea si prin munca noastra pentru el, nu numai prin cuvinte.” Sf Serafim de Sarov
Despre munca:
“Drumul spre desavarsirea crestina nu exclude nici un fel de munca, dar cere ca prin fiecare sa se urmareasca dobandirea virtutilor.” Pr. Dumitru Staniloae
“Nimeni sa nu-si inchipuie ca munca pe care o face este un scop in sine, ci ea are menirea sa-i infrumuseteze firea cu virtutile rabdarii, ale infranarii, ale dragostei de semeni, ale credintei in Dumnezeu…Prin aceasta nu se lasa purtat de o curgere intamplatoare a vietii in timp, ci se straduieste sa-i carmuiasca dezvoltarea spre adevarata ei tinta. (n.a.: mantuirea)” Pr. Dumitru Staniloae
“Cine nu munceste, nici sa nu manance.”Sf Ap Pavel
Despre Iubire
“Cea mai inalta dintre virtutile pentru care lupta omul duhovnicesc este iubirea”
“Iubirea de Dumnezeu nu poate fi despartita de iubirea de oameni.” Pr. Dumitru Staniloae
“Adevarata stare a iubirii este cea in care il iubim pe Dumnezeu mai mult decat pe orice faptura din lumea aceasta” Sf Maxim Marturisitorul
Despre proorocii mincinosi
“Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?” Matei, 7, V 16
Despre rugaciune
“Nu oricine-Mi zice : “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Matei, C7, V21
“Sa ai mintea lipita de Dumnezeu in tot ce faci, oricand, oriunde” Sf Maxim Marturisitorul
“Rugaciunea neincetata este o stare, nu o lucrare; nu neaparat sa zici o rugaciune anume.”
“Sa vorbim, sa ne rugam cu cuvintele noastre nu cu cuvintele altora.”
Arhim. Teofil Paraian
“Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea pentru ca atunci cand Il vei uita, Dumnezeu sa Isi aduca aminte de tine” Sf Ioan Ascetul
“Rugaciunea nu este un monolog, ci un dialog, o comunicare reciproca, un spatiu de intalnire. Cand omul se roaga trebuie sa fie atent si la raspuns, sa asculte. Adevarata rugaciune incepe atunci cand incetam sa mai vorbim, sa mai spunem cuvinte si sa tacem, sa primim.”
Despre patimi si pacate
“Scapi de patima ocolind pricinile care duc la patima”
“Traseul este acesta: gand, privire, cuvant, fapta. Daca inlaturi gandul cel rau, la celelalte nu mai ajungi. Aceasta este cheia. Iar metoda cea mai buna este de a inlatura gandul rau printr-un gand bun.”
“Orice gand pentru care ai o ezitare este un gand rau; orice gand pe care il poti afirma oriunde si oricand este un gand bun.”
“Omul daca este bine intentionat nu poate ajunge in greseala.”
“Nu poti sa ratacesti daca-L cauti pe Dumnezeu pentru ca nu te lasa Dumnezeu sa ratacesti! Chiar daca ajutorul nu vine cand te astepti sau nu vine cum il astepti tu.”
Arhim. Teofil Paraian
“Daca omul nu se teme si nu se scarbeste de patima sa la fel cum se teme si se scarbeste de o boala trupeasca, nu se poate vindeca nicidecum.” Sfantul Nicolae Velimirovici
“Cel mai mare pacat din lume este iubirea de sine.” Parintele Cleopa Ilie
“Noi trebuie sa-L vedem pe Dumnezeu in toate. Cu toate pacatele sa nu judecam lumea, ci sa vedem de unde vine ispita. Nu omul este rau ci pacatul din el este rau.” Pr. Constantin Galeriu
Despre Sfanta Impartasanie
“Nesimtirea este atunci cand te impartasesti si nu simti nimic, ci doar ca mananci paine si bei vin” Sf Ioan Scararul
Despre Invatarea Evangheliei
Iata un dialog intre un ucenic si un parinte induhovnicit:
“ – Parinte, am invatat toata Evanghelia pe de rost.
- Daca te loveste cineva peste obrazul drept il poti intoarce si pe cel stang?
- Nu.
- Atunci n-ai invatat nimic.”
Despre suferinta
“Dumnezeu vindeca pe oameni cum vrea El, cand vrea El si cat vrea El. Pe unii ii vindeca iar pe altii ii ajuta sa poarte greutatile spre mantuirea lor.” Arhim. Teofil Paraian
“Dumnezeu cand ne trimite o incercare ne da in acelasi timp si puterea de a o trece! Dar vrea sa o trecem cu ajutorul Lui, sa luam crucea impreuna cu El.”
“Modul in care ne comportam cand vine incercarea este important, nu incercarea in sine.” Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
“Cand trecem prin suferinte Hristos nu vrea sa ne chinuie ci sa ne apropie de Dumnezeu!” Arhim. Arsenie Papacioc
Despre alungarea intunericului
“Nu da din maini ca sa alungi intunericul! Cand te afli intr-o incapere intunecoasa, dai din maini si incerci astfel sa alungi intunericul. Dar nu-l vei alunga. Fiindca doar daca deschizi fereastra, numai atunci va intra lumina si va disparea intunericul; lumina insasi va izgoni intunericul! Parintele Porfirie Kavsokalivitul
Despre propovaduirea crestina
“Sa spuneti lucruri concrete! Nu idei vagi, filosofie, ganduri adanci” Arhim. Teofil Paraian
Despre cruce si jertfa
“Crucea este inaltare, nu cadere. Jertfa nu este moarte ci viata, fiindca jertfa este o ofranda libera, profetica, in timp ce moartea este silnica, fortata, intuneric.”
“Fiecare sa-si ia crucea lui, nu s-o ia pe-a altuia fara sa o ia pe a lui, sau s-o puna in spatele altcuiva.” Pr. Constantin Galeriu
“Doua lemne au marcat lumea: pomul vietii si crucea pe care s-a rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Primul lemn pare a avea viata dar aduce moartea, iar al doilea pare a aduce moarte dar da viata” Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
“A te implini pe tine inseamna a uita de tine.” Pr. Constantin Galeriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu