Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

sâmbătă, 2 martie 2013


‎-Părinte, simt judecata, rațiunea și dreptatea omenească ce le am ca pe niște piedici în sporirea duhovnicească.

-Desigur că unt piedici în sporirea duhovnicească, pentru că pleacă harul lui Dumezeu. După aceea omul rămâne fără ajutorul dumnezeiesc, și cade rănindu-și fața. Judecata și dreptatea omenească sunt nedrepte. Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, îndelungă răbdare, îngăduință. Microbul bolii tale duhovnicești este că examinezi lucrurile cu rațiunea omenească.

Medicamentul cel mai eficace este gândul cel bun. Atunci când omul gîndește de-a dreapta, adică are gânduri bune, i se mărește capacitatea inimii.

Fiindcă folosești mult rațiunea, trebuie să iei aminte la gândurile tale, pentru că și concluziile ce le tragi cu rațiunea sunt omenești și nu duhovnicești și sfințite.

-Părinte, de ce cad atât de adesea în judecată?

-La tine e de vină Dreptul ce l-ai studiat, și de aceea judeci așa.

De multe ori, multe studii sau o meserie cultivă, într-un anumit fel, o rațiune seacă. Rațiunea este boala intelectualilor. Este în măduva oaselor lor. Deși ai inimă, rațiunea merge mai înainte de inima ta.

Sunt unii care au multă rațiune și judecă cu egoism; nu admit pe nimeni. Cer absolutul de la ceilalți și nu de la ei înșiși; se odihnesc pe slăbiciunile lor și judecă pe ceilalți. Lucruri foarte ciudate! La exterior sunt aranjați, adică și-au făcut un om exterior plin de prefăcătorie și nu au nici urmă de simplitate. Aceasta este și diferența dintre europeni și greci. Și când spun ,,greci” mă refer la duhul ortodox. Pe european nu-l poți înțelege când să te apropii de el sau nu. Totdeauna spune : ,,bine ați venit” cu un zâmbet fals. Dar pe grec îl înțelegi. Are bucurie ? O arată ! Are vreo supărare ? O arată și apreciezi.

-Părinte, ce e de vină când judeci oameni, lucruri și situații, și cu rapiditate încă?

-Unul ca acesta se mișcă numai cu rațiunea, lucrează creierul, și asta este concluzia lui. Ar fi bine ca la aceștia, care au destulă minte, Dumnezeu să ia o șurubelniță și s-o răsucească puțin. Cu cât se golește mintea, cu atâta omul se umple de har. Când spun minte, mă refer la judecata omenească, la iubirea de sine, la autoconvingere. Însă din clipa când cineva pricepe că nu face judecată dreaptă și va spune: ,,am judecată lumească; judecata mea nu are lumina dumnezeiască, și fac greșeli, de aceea nu trebuie s-o folosesc”, atunci Dumnezeu îl va lumina, va dobândi discernământ și va judeca ce este bun.

Diavolul face neflositori pe oamenii inteligenți prin judecata după ,,înfățișare”.

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul
-Părinte, simt judecata, rațiunea și dreptatea omenească ce le am ca pe niște piedici în sporirea duhovnicească. -Desigur că unt piedici în sporirea duhovnicească, pentru că pleacă harul lui Dumezeu. După aceea omul rămâne fără ajutorul dumnezeiesc, și cade rănindu-și fața. Judecata și dreptatea omenească sunt nedrepte. Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, îndelungă răbdare, îngăduință. Microbul bolii tale duhovnicești este că examinezi lucrurile cu rațiunea omenească. Medicamentul cel mai eficace este gândul cel bun. Atunci când omul gîndește de-a dreapta, adică are gânduri bune, i se mărește capacitatea inimii. Fiindcă folosești mult rațiunea, trebuie să iei aminte la gândurile tale, pentru că și concluziile ce le tragi cu rațiunea sunt omenești și nu duhovnicești și sfințite. -Părinte, de ce cad atât de adesea în judecată? -La tine e de vină Dreptul ce l-ai studiat, și de aceea judeci așa. De multe ori, multe studii sau o meserie cultivă, într-un anumit fel, o rațiune seacă. Rațiunea este boala intelectualilor. Este în măduva oaselor lor. Deși ai inimă, rațiunea merge mai înainte de inima ta. Sunt unii care au multă rațiune și judecă cu egoism; nu admit pe nimeni. Cer absolutul de la ceilalți și nu de la ei înșiși; se odihnesc pe slăbiciunile lor și judecă pe ceilalți. Lucruri foarte ciudate! La exterior sunt aranjați, adică și-au făcut un om exterior plin de prefăcătorie și nu au nici urmă de simplitate. Aceasta este și diferența dintre europeni și greci. Și când spun ,,greci” mă refer la duhul ortodox. Pe european nu-l poți înțelege când să te apropii de el sau nu. Totdeauna spune : ,,bine ați venit” cu un zâmbet fals. Dar pe grec îl înțelegi. Are bucurie ? O arată ! Are vreo supărare ? O arată și apreciezi. -Părinte, ce e de vină când judeci oameni, lucruri și situații, și cu rapiditate încă? -Unul ca acesta se mișcă numai cu rațiunea, lucrează creierul, și asta este concluzia lui. Ar fi bine ca la aceștia, care au destulă minte, Dumnezeu să ia o șurubelniță și s-o răsucească puțin. Cu cât se golește mintea, cu atâta omul se umple de har. Când spun minte, mă refer la judecata omenească, la iubirea de sine, la autoconvingere. Însă din clipa când cineva pricepe că nu face judecată dreaptă și va spune: ,,am judecată lumească; judecata mea nu are lumina dumnezeiască, și fac greșeli, de aceea nu trebuie s-o folosesc”, atunci Dumnezeu îl va lumina, va dobândi discernământ și va judeca ce este bun. Diavolul face neflositori pe oamenii inteligenți prin judecata după ,,înfățișare”. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)