Ouale inrosite
"Conform credintelor populare, se spune ca orice casa in care se pastreaza - sub icoana - oua rosii de la Pasti, este aparata tot anul impotriva vrajilor si duhurilor rele ; pentru ca via sa rodeasca imbelsugat si sa n-o strice grindina, taranul ingroapa la radacina unui butuc de vita un ou inrosit in Vinerea Mare; pentru a anihila un dusman - vazut ori nevazut - taranul roman, din unele zone ale tarii, poarta cu sine, de la Pasti pana la Inaltare, un ou rosu, dar care trebuie sa fi fost neaparat sfintit de preot in noaptea Invierii.In acest fel, treapta cu treapta, urcam din adancurile mitologiilor pagane, sau care atribuie oului forte oculte prin insasi esenta lui, pe o spirala ascendenta si tot prin propriul lui simbol, ajungem la a-i conferi, si in crestinism , forte benefice, puteri positive, dar exclusive prin intermediul harului Duhului Sfant."Om uitator, ireversibil,/Vezi Duhul Sfant facut sensibil ?..." (Ion Barbu - Oul dogmatic).
De aici incepem sa ne simtim "acasa", adica in Biserica, acolo unde amintirea perpetua a jertfei Mantuitorului Iisus Hristos si a Invierii Sale tine de doua mii de ani candela aprinsa pe altarele credintei noastre, ortodoxe.
S-a enuntat mai sus ca femeile rosesc ouale in Sfanta Vineri din saptamana Patimilor.De ce ?Raspunsul nu-i prea greu de aflat.Chiar daca pornim tot de la o legenda, ea are acum, in miezul ei, acel ceva care ii garanteaza veridicitatea:calitatea de fapt posibila.Daca nu este vorba de un fapt istoric si nici de relatarea unor martori prezenti la cumplitul sacrilegiu al rastignirii Celui trimis de Tatal pentru mantuirea neamului omnesc cazut, naratorul popular si-l asuma totusi ca atare, crezand cu tarie ca putea sa fie ! Se spune deci, ca Maica Domnului, auzind ca Fiul ei va fi rastignit, alearga la locul supliciului, cu speranta ca va putea sa impiedice cu orice pret cumplita jertfa.Si ca sa aiba "argumente" mai graitoare pentru opacitatea pragmatic a calailor, apuca in graba sa ia cu sine un cos cu oua proaspete... "Poate le-a face trebuinta iudeilor acum, in ajun de Paste, si-au sa se indure , sa mi-L ierte...". Dar Maica a intarziat pe Calea Golgotei si, ajunsa acolo, L-a aflat deja pironit pe cruce.Din Sfintele Lui maini si picioare curge sange, ca si din fruntea incununata de spini.Pravalita in genunchi, Maica uita cosul cu oua la piciorul crucii.In timp ce inima ei de mama - mama pamanteana si Maica dumnezeiasca ! - se zbuciuma de durere, nu baga de seama ca ouale din cos s-au inrosit de sange...
Iata deci, oul rosu devenit un dureros remember al jertfei de Sine a Fiului Omului, pentru om !As adauga o nuanta in plus:colorat in rosu, oul - si odata cu el, insusi principiul universal pe care il contine - este astfel purificat prin sacrificiul suprem al unui Creator care, din infinita iubire, a coborat pana la limita de-ntelegere si simtire a creaturii Sale, pentru a o intoarce din calea pierzatoare a pacatului.In acest mod, oul rosu adus ca ofranda de Pasti la Biserica, daruit preotului, parintilor, fratilor, prietenilor, primeste el insusi si transmite mai departe, prin binecuvantarea celui hirotonit, credinta, convingerea in realitatea de netagaduit a Invierii.Si astfel, dupa slujba, crestinii, fiecare cu cate un ou in mana, se opresc, ciocnesc ouale si se saluta cu o marturisire :Hristos a inviat !, intarita de raspunsul celuilalt : Adevarat a-nviat !"
(Sursa : din ADEVARUL FARA PLURAL ... de Lidia Popita Stoicescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu