Sfantul Ierarh Nectarie

De ce carnea şi laptele sunt de frupt şi nu se mănâncă în post?

La Părintele Vasile , vine un colonel din armată, fiul cântăreţului din Leheceni, (judeţul Bihor), pentru a cere o lămurire asupra unei chestiuni, care-l frământa de multă vreme şi nu reuşea nimeni să-l lămurească. În virtutea serviciului, avea relaţie şi tangenţă cu mulţi preoţi, stareţi, fiecare îi dădea câte un răspuns care nu-l mulţumea. El făcea serviciul în Oradea. Fiind fiul satului, vine la Părintele Vasile, în Postul Mare, şi îl întreabă:

– Domn Părinte, vă rog dacă puteţi să mă lămuriţi într-o problemă, la care numai nu găsesc răspunsul, care să mă convingă şi să mă mulţumească. Suntem în Postul Paştelui, aş vrea să ştiu de ce nu avem voie, noi ortodocşii, să mâncăm: carne, lapte, brânză şi ouă? De ce catolicii postesc cu lapte, branză şi ouă iar noi nu avem voie? De la carne înţeleg să postim, dar de lapte, brânză şi ouă, de ce trebuie să postim?

– Uite ce, dragă, omul e liber să mănânce tot ce i-a dat Dumnezeu pe pământ, din pământ şi din ape.

Numai ce iese din pământ îl ajută pe om să se hrănească ca să fie sănătos. Din pământ ies: legumele, plantele hrănitoare şi fructele, toate sunt pline de vitamine şi de substanţe hrănitoare care-l întăresc, îl hrănesc, nu-l îmbuibează, nu-l îngreunează şi nu-l îmbolnăvesc pe om. Toate legumele, plantele şi fructele sunt cea mai uşoară mâncare pentru o viaţă sănătoasă a omului. Ca atare, tot ce iese din pământ îi sunt permise omului, fără de nici o oprire sau interdicţie. De la nimic nu-l opreşte Dumnezeu.

Tot ceea ce se naşte şi trăieşte pe pământ: animale, păsări şi târâtoare, unele sunt date de Dumnezeu pentru hrana omului, dar într-o măsură mai mică, pentru că este hrana cea mai grea, plină de grăsimi şi sânge, dacă sunt consumate tot timpul şi în cantităţi mari, îmbuibează, creează lăcomia pântecelui, îngreunează şi poate îmbolnăvi trupul omului. Prin urmare, carnea animalelor şi a păsărilor, care intră în consumul omului, este un „frupt”, adică, o mâncare plină de sânge, grasă, grea, care poate îmbolnăvi trupul prin îmbuibare şi poate îmbolnăvi sufletul prin lăcomia pântecelui, de la care omul trebuie să se înfrâneze prin două moduri: abţinerea de a mânca carne sau să mănânce cât mai rar şi a doua metoda este înfrânarea în posturi, care poate fi o perioadă mai lungă, aşa cum este Postul cel Mare şi celelalte posturi rânduite de Sfânta Biserică (miercurile, vinerile, Postul Sfinţilor Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Crăciunului şi alte zile de post).

De ce laptele, ouăle şi brânza sunt de frupt? Pentru că sunt produse fabricate de carne şi trec prin carnea animalelor şi a păsărilor. Tot ceea ce trece prin carne şi sânge este de frupt. Chiar dacă hrana pe care o consumă animalele şi păsările (iarba, fân, paie, porumb, grâu) fabrică laptele şi ouăle acestea sunt de frupt.

De ce mănâncă catolicii în posturi, lapte, brânză şi ouă? Pentru că Papa le-a dat dispensă şi derogare de la canoane şi de la rânduielile bisericeşti. Ceea ce nu este prea corect. Canoanele nu le poate dezlega un singur om, fie el şi Papa sau Patriarhul, pentru că sunt legături date de un Sinod Ecumenic şi tot un Sinod le poate dezlega. În plus cu lapte, brânză şi ouă mâncând în post, mai mult te îmbuibezi decât să te smereşti.

În concluzie, tot ceea ce înseamnă carne şi sânge şi tot ceea ce trece prin carne se numeşte „frupt”, de la care, Biserica ne porunceşte să ne înfrânăm în zilele de post.

Animalele care se nasc, cresc, se hrănesc şi trăiesc în apă (peştii, racii, şi alte animale ce trăiesc numai în apă), carnea lor este o carne uşoară, săracă în grăsimi şi cu foarte puţin sânge. Carnea lor nu îmbuibă, nu îngreunează şi nici nu crează lăcomie pântecelui şi este sănătoasă pentru trupul omului.
Sfânta Evanghelie ne spune că Mântuitorul numai carne de peşte a mâncat, pâine, miere şi fructe. Din acest motiv, se dezleagă în anumite momente din posturi (sărbători şi la Praznicele Împărăteşti) la Buna Vestire şi la Florii în Postul Mare, când este prilej de mare bucurie şi de sărbătoare, în orice zile ar cădea se dezleagă la vin, untdelemn şi peşte.

-Mulţumesc, părinte, acum m-am lămurit şi am aflat răspunsul şi explicaţia pe care o căutam. Nimeni nu mi-a putut da această explicaţie pe câţi i-am întrebat.

Duminică, întâlnindu-se Părintele Vasile cu cântăreţul la slujbă, acesta din urmă îi zice:

-Îţi mulţumesc domn`părinte că mi-ai lămurit băiatul. Aşa de bucuros a venit de la dumneata. Mi-a zis că a stat de vorbă cu oameni mari şi n-au reuşit să-l mulţumeacă cu răspunsul, aşa cum ai făcut dumneata, un preot simplu de ţară. Băiatul meu îi aşa de pretenţios că rar l-am văzut să fie mulţumit de câte ceva. Nimic nu-l mulţumeşte. Dacă dumneata ai reuşit să-l mulţumeşti este mare lucru.

_____________________
- Preot Vasile Argatu, fratele mai mic al Părintele Ilarion Argatu, pe când era preot în parohia Leheceni, com. Cărpinet – Bihor.