Dacă e duminică, e rugăciune şi flori !

Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.
Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.
0, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! 0, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! 0, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau!
Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentr-u bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat.
Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor.
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.

,,Prin puterea Sfantului Duh împrăştie mireasma orice floare - tainică adiere de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cantaţi Lui: Aliluia !
Dumnezeule-ndurate, ce de toate grijă porţi
Ştiu că vei veni odată ca să judeci vii şi morţi.
Si-naintea Feţii Tale, vor veni să stea atunci:
Şi stăpîni, şi slugi, şi tineri, şi bătrîni şi fragezi prunci,
Şi bogaţii şi săracii, şi smeriţii şi trufaşii,
Toţi la tronul Judecăţii, vor veni să-şi curme paşii
Şi să cînte-n veşnicie, sau pe vecii toţi să plîngă,
Drepţii vor fi daţi la dreapta, păcătoşii-n partea stingă . . .
Deci, cu mare spaimă-n suflet. Milostive Dumnezeu,
Eu mă-ntreb: în care parte voi fi dat atuncea eu?
Drept aceia, Doamne Sfinte, să fiu bun şi drept mă-nvaţă,
Pînă cînd nu bate ceasul de-a sfîrşi această viaţă!
NICODIM MĂNDIŢA
Protosirtghel
Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar: singura virtute a creştinului,fiindcă toate celelalte virtuţi trăiesc cu adevărat şi rodesc binefăcător în viaţa creştinului numai cînd sînt luminate şi încălzite de căldura arzătoare a dragostei. Adevărul acesta îl arată atît de minunat
Sf. Ap. Pavel în acel pe drept numit: „Imn al dragostei creştine", zicand: „De aş grăi în limbi omeneşti şi îngereşti, iar dragostea nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De aş avea proorocia şi de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aş avea toată credinţa, încît să mut şi munţii, iar dragostea nu am, nimic nu sînt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu sâ-1 ardă, şi dragoste nu am, nici un folos nu-mi este... Acum rămîne:credinţa, nădejdea, dragostea, acestea trei; iar mai mare dintre acestea este dragostea" (1 Cor. 13"
Credinţa şi nădejdea lucrează numai în viaţa aceasta pămîntească. În viaţa de după moarte însă ele vor fi împlinite, căci creştinul nu va mai avea nevoie să creadă în Dumnezeu, pentru că îl vă vedea, nici să nădăjduiască în El, pentru că îl va avea. Dragostea însă rămîne şi atunci: ea „nu piere niciodată" (1 Cor. 138),este veşnică, fiindcă însuşi Dumnezeu Cel veşnic este dragoste... (I.C.O. o.c. pp. 345—7).
Iubirea
Poţi pâmîntu-n mîini să ţii,
Poţi sâ mori şi poţi să-nvii,
Poţi om mare ca să fii
Şi stăpîn pe fire!
Poţi să scazi şi poţi sâ creşti.
Poţi vorbi în, limbi cereşti,'
Dar să stii, nimic nu eşti
Dacă n-ai iubire!
Poţi să stii să scapi de rele
Poţi să stii să numeri stele
Şi din lume toate cele
Să le ai în ştire!
Esti un clopot de' aramă
Un tun groaznic ce dârîmă
Şi-o mînie ce sfărîmă
Dacă n-ai iubire!
De-ai avea toata ştiinţa
De sub cer toată credinţa
Cît să muţi la munţi fiinţa
Numai c-o zîmbire
Nu eşti faclă nici suspin
Nici durere nici alin
Eşti ca cel mai aspru spin
Dacă n-ai iubire!
Di ţi-ai da averea toată
Pentru, cei lipsiţi din gloata
Corpu-ţi fie-ntins pe roată
Ori adus jertfire.
Nu eşti nici măcar pitic
Eşti sub stele cel mai mic
Eşti nimic, nimic, nimic
Dacă n-ai iubire!
Prin iubire-adevărată
Aduci urii nimicire.
Dar prin ură, niciodată,
Nu-ţi aduci în schimb iubire
Cel mai mic între Iereii-Monahi
NICODIM MĂNDIŢA
Protosirtghel

Poţi pâmîntu-n mîini să ţii,
Poţi sâ mori şi poţi să-nvii,
Poţi om mare ca să fii
Şi stăpîn pe fire!
Poţi să scazi şi poţi sâ creşti.
Poţi vorbi în, limbi cereşti,'
Dar să stii, nimic nu eşti
Dacă n-ai iubire!
Poţi să stii să scapi de rele
Poţi să stii să numeri stele
Şi din lume toate cele
Să le ai în ştire!
Esti un clopot de' aramă
Un tun groaznic ce dârîmă
Şi-o mînie ce sfărîmă
Dacă n-ai iubire!
De-ai avea toata ştiinţa
De sub cer toată credinţa
Cît să muţi la munţi fiinţa
Numai c-o zîmbire
Nu eşti faclă nici suspin
Nici durere nici alin
Eşti ca cel mai aspru spin
Dacă n-ai iubire!
Di ţi-ai da averea toată
Pentru, cei lipsiţi din gloata
Corpu-ţi fie-ntins pe roată
Ori adus jertfire.
Nu eşti nici măcar pitic
Eşti sub stele cel mai mic
Eşti nimic, nimic, nimic
Dacă n-ai iubire!
Prin iubire-adevărată
Aduci urii nimicire.
Dar prin ură, niciodată,
Nu-ţi aduci în schimb iubire
Cel mai mic între Iereii-Monahi
NICODIM MĂNDIŢA
Protosirtghel
VA DORESC O DUMINICA FRUMOASA SI LINISTITA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu