Sfantul Ierarh Nectarie

SFINTII NOSTRI DRAGI !

Cuviosul Teodosie cel Mare!



Cuviosul Teodosie cel Mare, Începătorul vieţii de obşte, s-a născut în anul 423, în Mogarion, un sat din Capadocia (Asia Mică) din părinţii Proheresiu şi Evloghia care i-au oferit o educaţie aleasă. Cuviosul Teodosie s-a călugărit, iar în jurul anului 451 a plecat spre Ierusalim unde s-a închinat la locurile sfinte a căror grijă o avea atunci patriarhul Juvenalie (420-458). Mergând la Antiohia, Fericitul Teodosie a dorit să-l vadă pe Cuviosul Simeon, cel ce stătea pe stâlp, şi s-a învrednicit de binecuvântarea lui. O perioadă de timp Cuviosul Teodosie cel Mare a stat aproape de călugărul Longhin, apoi a slujit şi a povăţuit la Biserica de la locul „vechea şedere”, închinată Maicii Domnului, din Ţara Sfântă, adunând în jurul lui mulţi ucenici. În continuare Cuviosul Teodosie cel Mare s-a mutat într-o peşteră fiind aceea în care au poposit cei trei magi în drumul spre Betleem, iar aici s-au strâns şi mai mulţi ucenici în jurul său care îi ascultau sfaturile şi-i urmau viaţa.
Aici, timp de 30 de ani nu a gustat pâine, ci numai ierburi şi fructe de finic. Cuviosul Teodosie cel Mare, datorită numărului mare de fraţi, s-a gândit să întemeieze o mănăstire şi a construit-o unde i-a descoperit lui Domnul. Astfel, s-a înălţat Mănăstirea care este numită până astăzi „Mănăstirea Cuviosului Teodosie cel Mare”, în apropiere de peştera sa. Pentru aceasta i s-a dat numele de „chinoviarhul”, adică începătorul de obşte, nume cu care a fost trecut în rândul sfinţilor. Cu timpul în Mănăstire a zidit patru Biserici: una pentru monahii ce vorbeau greceşte, alta pentru armeni, arabi şi perşi, alta pentru bessi, adică pentru cei din părţile dinspre miazănoapte şi alta pentru cei din alte locuri. Tot aici a mai înălţat trei clădiri, o bolniţă pentru cei bolnavi, un azil pentru bătrâni şi neputincioşi şi alta pentru pustnici. În Mănăstirea lui trăiau în jur de 693 de părinţi şi fraţi, de care avea toată grija. Cuviosul Teodosie s-a mutat la Domnul în anul 529. A fost înmormântat în peştera lui de lângă Betleem.

RUGĂCIUNE CĂTRE CUVIOSUL TEODOSIE CEL MARE



O, Cuvioase Părinte Teodosie, prin tine viaţa de obştea şi-a pus început pe temeliile smereniei şi ale dragostei, iar acum auzi cinstiri de laudă de la toţi monahii ce şi-au aflat mântuirea pe calea arătată cu înţelepciune de tine. Dă-ne şi nouă, celor ce vieţuim în lume, în mijlocul multor necazuri şi tulburări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, să punem începutul cel binecuvântat al pocăinţei şi să aflăm răsplătire de la Hristos, Mântuitorul lumii, Cel Ce pe toţi cheamă pe cărările faptelor bune.
Cu înfrânarea ta ai uimit cetele îngerilor, iar cu rugăciunea neîncetată ca şi cu o flacără nestinsă ai ars pe demonii ce căutau să te abată de la nevoinţa mântuitoare. Pe mine, cel învechit în multă răutate, care cu lăcomia cea pământească mi-am stricat casa sufletului, încă fiind eu ţinut în legăturile leneviei, primeşte-mă Părinte, sub acoperământul rugăciunii tale. Dezleagă nerodirea inimii mele, picurându-mi gânduri smerite, ca unul ce neîncetat ţi-ai spălat faţa sufletului în Iordanul cel înţelegător al pocăinţei şi ai văzut strălucind în cămara inimii tale pe Treimea Ce-Şi zideşte lăcaş în inimile cele smerite şi curate de orice dorire pământească. Pe mine, cel ce rău am întinat Sfântul Botez, şi m-am făcut vas plin de toată răutatea şi mormânt ascunzător a toată stricăciunea patimilor, cu grabnica ta solire către Cuvântul mă înnoieşte prin dorirea apei celei curăţitoare a pocăinţei.
Maicii Domnului ai slujit cu evlavie şi smerenie şi nu te-ai lipsit de toată bogăţia duhovnicească. Înaintea Acesteia stând cu credinţă, cere-I să dobândească prin rugăciunea Ei şi pentru mine iertare şi reprimirea în cămara tainică a Mântuitorului Hristos. 
Ca unul ce ţi-ai agonsit comoara vieţii celei nestricăcioase prin cugetarea adâncă la ceasul morţii, pe mine, cel ce petrec fără rânduială în marea cea plină de primejdii a acestei vieţi, mă înţelepţeşte ca prin stăruitoare cugetare la sfârşitul pământesc, să îmblânzesc pornirile cele pline de răutate ale patimilor mele.
Rugăciunea ai avut-o însoţitoare pe calea nevoinţelor şi plinind cuvântul Sfântului Simeon Stâlpnicul, ai aflat odihnă în peşteră smerită, unde ai slujit cu smerenie Celui Ascuns de ochii omeneşti. Peştera cea sărăcăcioasă a inimii mele o umple de tămâia rugăciunii tale şi ajută-mă Părinte, a ţese din gânduri curate veşmânt Pruncului Hristos, Celui Ce voieşte a petrece şi în peştera inimii mele, dar pe Care pururea Îl izgonesc cu tulburarea patimilor mele.
Soleşte-mi dumnezeiască iertare pentru alunecările cele neîncetate în păcate şi, la judecată, mie celui ruşinat de munţii fărădelegilor mele, să-mi mijloceşti cu îndrăzneala ta izbăvire din adâncurile iadului.
Ca unul ce eşti ostaş al tuturor mănăstirilor şi schiturilor în care monahii şi monahiile bine slujesc lui Dumnezeu întru vieţuirea de obşte, roagă-te ca toţi să dobândească pacea lui Hristos ca o făclie povăţuitoare prin întunericul acestei lumi pline de înşelăciune. Nu ne uita nici pe noi, cei din mijlocul lumii, ci întinde-ne, ca unor neputincioşi, scara rugăciunii tale, ca să ajungem măcar cu gândul a vedea bunătăţile cele făgăduite aleşilor lui Dumnezeu, cinstindu-te pe tine şi slăvind pe Treimea Cea de o fiinţă. Amin.



Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare sa va ocroteasca.
Doamne ajuta!
 

 

Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti!



Crestin ortodocsii il praznuiesc astazi 10 ianuarie pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti, singurul calugar athonit roman care a fost trecut in randul sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice.

Sfantul Antipa, pe numele de mirean Alexandru, s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau, in familia dreptcredinciosilor Gheorghe si Ecaterina Luchian. Tatal sau era diacon, iar mama a ales, peste ani, viata calugareasca, primind numele Elisabeta.

Micul Alexandru ii uimea pe toti inca din anii de pruncie, luand in manute serpi veninosi care, spre mirarea tuturor, nu-i faceau nici un rau. Pe la 20 de ani, manat de gandul calugariei, a incercat sa intre in obstea de la Neamt, dar nu a fost primit. De aici a fost indrumat spre Manastirea Brazi, unde a stat doi ani ca pelerin, dormind in fan, in priveghere si post aspru. Aici a deprins rugaciunea mintii, de la ieroschimonahul Ghedeon, care l-a sfatuit sa mearga la Muntele Athos. A cerut binecuvantarea staretului Dimitrie, care l-a tuns anticipat in calugarie, dandu-i numele Antipa. La Sfantul Munte a fost primit in chilia moldovenilor Nifon si Nectarie, renumiti isihasti ai acelor vremuri, vietuind in rugaciune si ascultare. Acestia l-au indrumat apoi spre Manastirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Dupa patru ani, cei doi isihasti moldoveni Nifon si Nectarie l-au chemat la o lucrare aleasa. Doreau sa puna bazele schitului romanesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija si osardia lor, insa Cuviosul Antipa i-a rugat sa-l lase mai intai sa mearga in pustie pentru a se linisti. Nu i s-a dat nimic din cele necesare vietii pamantesti, asa ca s-a asezat intr-o chilie pe jumatate distrusa pe care a gasit-o. Aici, intr-un ungher, a aflat o mica icoana a Maicii Domnului afumata. A dus-o la renumitul zugrav Paisie si l-a rugat sa o curete, iar dupa putina vreme i-a fost inapoiata complet noua, zugravul incredintandu-l ca a devenit asa in mod miraculos, dupa o simpla curatare. Era icoana facatoare de minuni care a vindecat multi bolnavi, aflata azi la Manastirea Varlaam, de care Sfantul nu s-a despartit intreaga viata. 

Dupa aproape doua decenii de la sosirea la Sfantul Munte Athos, Cuviosul Antipa a acceptat sa intre in obstea ce se infiripa la Prodromu, devenind, la cererea egumenilor, diacon, apoi preot. S-a invoit sa mearga in Moldova pentru a colecta ajutoarele ce se adunau la metocul Bucium de la Iasi, pentru finalizarea Manastirii Prodromu. De aici a plecat spre tinuturile Rusiei, colectand ajutoare. A poposit la Lavra Pecerska, apoi a pornit spre nord, iar anul 1865 l-a gasit la Manastirea Valaam. Vazand buna randuiala de aici a trimis ajutoarele la Sfantul Munte si a ramas la Varlaam vreme de 17 ani, cat a mai trait. Numele si faptele sale minunate s-au raspandit cu repeziciune in nordul Rusiei, iar multimi de credinciosi poposeau la Manastirea Varlaam, pentru a putea vorbi cu parintele Antipa, care avea multe calitati duhovnicesti, avand si darul profetiei si al vederii cu duhul.

Cuviosul Antipa a aflat ca i se apropie trecerea la Domnul atunci cand, in vremea rugaciunii, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si s-a asezat pe piept. In timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul a trecut la cele vesnice la varsta de 66 de ani, la 10 ianuarie 1882, fiind inmormantat in gropnita Manastirii Varlaam.

Un ucenic de-al sau, ieromonahul Pimen, a scris in 1883 "Viata vrednica de pomenire a ieroschimonahului Antipa", iar in 1906, calugarii rusi de la Manastirea Sfantul Pantelimon sau Rusicon, din Sfantul Munte Athos, care-l cunoscusera, l-au trecut in Minei (Sinaxar), in randurile sfintilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti in anul 1992. IPS Vladimir Cantarean (al Chisinaului), a daruit in 2001 PF Teoctist o icoana cu o particica din moastele Sfantului, (pe care a IPS Vladimir a intentionat sa o daruiasca manastirii infiintate la Calapodesti), insa, din pronie divina, delegatia nu a putut urca dealul spre sfantul asezamant. Icoana a fost data in dar in 2002 de PF Teoctist Manastirii Christiana din Capitala, unde se amenaja asezamantul social. Sfantul le ajuta tuturor celor care se roaga aici cu credinta, fiind vindecator al bolilor care nu si-au gasit leac.



Icoana Maicii Domnului a Cuviosului Antipa de la Calapodești are o istorie minunată. La începutul nevoințelor sale la Schitul Lacu* de la Muntele Athos (unde sfântul a viețuit timp de 15 ani, pentru ca apoi să plece către mănăstirea Valaam – trăind acolo ultimii 17 ani ai vieții sale), așadar în chilia care i-a fost rânduită în Muntele Athos a găsit într-un colț, prăfuită, o icoană a Maicii Domnului, de care nu s-a mai despărțit niciodată și care s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. După trecerea la Domnul a Sf. Cuvios Antipa, la mutarea viețuitorilor Mănăstirii Valaam din Rusia în Finlanda (prigoniți fiind de noua putere sovietică), monahii au făcut un inventar al tuturor obiectelor bisericești transmutate; în acest inventar se regăsește și icoana Maicii Domnului aparținând Sf. Antipa. Dar în Mănăstirea Valaamo (Noul Valaam) din Finlanda nu s-a știut până acum 5-6 ani unde este sau care este această Icoană! De puțină vreme, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, aflată și restaurată, se află expusă spre închinare, la loc de mare cinste în biserica Mănăstirii Valaamo, iar noi românii pelerini ajunși acolo ne închinăm cu mare evlavie, ca mijlocitoarei noastre către Domnul, pentru rugăciunile Sfântului român (băcăuan) Antipa de la Calapodești.
În viața Cuviosului se precizează că Icoana Maicii Domnului a fost descoperită după ce a plecat de la Esfigmenu, afundându-se în munte, a ajuns la o chilie dărăpănată, cu pereţii căzuţi, care abia se mai ţinea, nefăcând însă o precizare clară că ar fi fost vreo chilie a Schitului Lacu. O altă sursă decât cea pomenită mai sus precizează următoarele: Cu puţină vreme înainte de mutarea sa la Domnul, icoana se desprinse în chip minunat din perete şi se îndreptă prin aer aşezându-se pe pieptul cuviosului. Astfel prinse de veste de apropiata sa plecare din lumea aceasta, care se întâmplă în vreme ce un frate îi citea la căpătâi Acatistul Adormirii Preacuratei Maici în care cuviosul părinte aflase belşug de mângâiere în anii săi îndelungaţi de osteneli.



Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaţilor bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; şi acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povăţuiască pe calea îngerească.