Pagini
- Pagina de pornire
- Despre Sf. secolului nostru
- Acatiste
- Paraclisul Sf. Nectarie
- Video
- poezii
- GHID DE SPOVEDANIE
- POCĂINŢĂ SI SPOVEDANIE
- SLUJBA SF. NECTARIE DE EGHINA (VECERNIA ŞI UTRENIA – TEXT)
- PILDE
- Postul si rolul lui in viata credinciosilor
- Margaritare Duhovnicesti
- Pildele lui Solomon
- Cugetari si Citate Ortodoxe
- PATERICUL MIRENILOR PILDE PENTRU SECOLUL XXI de Danion Vasile
Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"
luni, 31 decembrie 2012
Tata Ceresc, Creatorul tuturor, in fata Ta ingenunchez si-Ti multumesc pentru toate bucuriile ceresti, pentru viata care mi-ai dat-o si pentru binecuvantarile nenumarate. As vrea sa pot face mai mult, sa-Ti arat prin faptele mele ca stiu cat de mult ma iubesti pe mine ‘’omul’’, iar eu sa Te iubesc mai mult. De multe ori ma intreb cum de nu esti suparat pe mine la cat de rau sunt ? Tot ce ating distrug si-mi pare rau ca o fac, dar o iau de la cap, in fiecare zi din viata mea gresesc in fata Ta. Iti multumesc pentru a Ta nemarginita si nemasurata iubire si Te rog sa ma ajuti acum in zi tarzie sa ma schimb, sa ma smeresc, ca sa Te iubesc. Fara ajutorul Tau voi fi mereu un suflet gol. Tu esti Tatal meu Ceresc, Ziditorul meu. Amin.
* "ACATISTUL DE MULTUMIRE" *
SE CITESTE in orice zi a vietii noastre, mai ales in zilele in care Dumnezeu ne binecuvinteaza cu impliniri, dar mai ales in ultima zi din an - 31 Decembrie, si in prima zi din anul urmator - 1 Ianuarie
FIECARE CRESTIN ODOVANIA PRAZNICULUI este momentul in care, in mod festiv, liturgic, crestinul incheie ciclul mai larg al unei sarbatori, al unui praznic imparatesc sau inchinat Maicii Domnului pentru ca, apoi, sa-si indrepte privirile si simtamintele spre a intampina cum se cuvine viitorul praznic, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, asa cum avem in randuiala noastra tipiconala crestina'.
.....SA VA FIE DE FOLOS FRATI MEI INTRU HRISTOS....
........DOAMNE AJUTA !!! .
SE CITESTE in orice zi a vietii noastre, mai ales in zilele in care Dumnezeu ne binecuvinteaza cu impliniri, dar mai ales in ultima zi din an - 31 Decembrie, si in prima zi din anul urmator - 1 Ianuarie
FIECARE CRESTIN ODOVANIA PRAZNICULUI este momentul in care, in mod festiv, liturgic, crestinul incheie ciclul mai larg al unei sarbatori, al unui praznic imparatesc sau inchinat Maicii Domnului pentru ca, apoi, sa-si indrepte privirile si simtamintele spre a intampina cum se cuvine viitorul praznic, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, asa cum avem in randuiala noastra tipiconala crestina'.
.....SA VA FIE DE FOLOS FRATI MEI INTRU HRISTOS....
........DOAMNE AJUTA !!! .
duminică, 30 decembrie 2012
Fie ca Noul An 2013 sa ne aduca dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facearea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia !
1. Nu este totdeauna vreme bună; vine curând şi vremea rea. Nu ţin veşnic zilele frumoase, nici anii de belşug, nici prilejurile dureroase. De aceea este fericit oricine ştie să folosească cu înţelepciune şi chibzuinţă orice avantaj pe care îl are în prezent, pentru a face voia lui Dumnezeu, pentru a căuta mântuirea astăzi, pentru a face binele astăzi, pentru a răscumpăra vremea acum.
2. Nu sunt toate zilele bune, când urechile au plăcere de Cuvântul Sfânt. Când picioarele merg spre el. Când mintea îl înţelege şi inima îl primeşte. Vin şi zilele rele, când urechile se scârbesc de sfaturile bune. Când picioarele merg mai grabnic spre păcat decât spre har. Când capul e învăluit de întuneric şi inima este atrasă spre deşertăciuni. O, ce greu este atunci ca omul să mai primească un sfat bun şi să mai ia hotărârea bună – pe care n-o luase când putea.
3. Nu este omul tot tânăr, când sufletul lui să fie mai uşor de păcate. Mintea lui mai limpede. Inima lui mai aprinsă şi duhul lui mai primitor. Ajunge bietul om şi la bătrâneţe, când sufletul i se încarcă greu cu păcatele. Mintea i se întunecă în rău. Inima i se stinge în slăbiciuni. Şi duhul adoarme şi se închide pentru totdeauna faţă de chemările lui Dumnezeu. De aceea vino astăzi, câtă vreme poţi.
4. Dar zilele bune, zilele rele – toate trec… Ani buni, ani răi – toţi se duc. Vremea tinereţii, vremea bătrâneţii – amândouă se sfârşesc. Vremea chemării, vremea primirii – şi ele trec prea curând. Vremea vieţii şi vremea morţii – amândouă sunt hotărâte. Numai înţelepciunea care să le ştie folosi bine o au puţini.
5. Oameni înţelepţi şi oameni nebuni – toţi mor. Numai că moartea lor nu-i la fel. Numai că judecata lor nu-i asemenea. Numai că răsplata lor nu-i tot una. Şi numai că veşnicia lor nu-i aceeaşi. Binecuvântaţi sunt cei cu sfârşit fericit.
6. Dumnezeu i-a dat omului voinţa liberă şi puterea de a crea! Acestea două sunt virtuţi dumnezeieşti, iar prin ele, Dumnezeu i-a dat omului însuşirea de a se desăvârşi pe sine. De a-şi adăuga lui însuşi partea lăsată de Dumnezeu în voinţa omului şi în puterea sa. După alegerea sa şi după dorinţa sa. Şi omul face acest lucru! Se face pe sine bun sau rău – după cum singur îşi alege. Se întregeşte, adăugându-şi – la ceea ce i-a început Dumnezeu – sfârşitul pe care singur el şi-l vrea, în ascultarea sau neascultarea de voia lui Dumnezeu.
7. Numai la sfârşitul fiecărui an, când el singur şi-a împlinit numărul zilelor sale pe care i le-a rânduit Dumnezeu şi numărul faptelor pe care el singur şi le-a rânduit cum să fie, atunci Dumnezeu se uită şi vede cum este lucrarea fiecărui om. Şi abia atunci urmează constatarea Lui despre fiecare, potrivit stării aceluia şi sfârşitului pe care şi l-a ales el singur. Atunci se va spune: Dumnezeu a văzut că omul este bun. Sau că este un nebun…
8. Numele OM – ADAM însemna, în limba de atunci, amândouă aceste însuşiri: şi „după chipul lui Dumnezeu”, şi „din ţărâna pământului”. Pentru ca omul, fiind înzestrat cu voinţa sa liberă, să-şi aleagă singur cum să se facă pe sine: după chipul lui Dumnezeu ori ca ţărâna pământului din care a fost luat.
9. În voinţa noastră stă alegerea pe care dorim să o facem, calea pe care s-o luăm şi direcţia în care ne îndreptăm. În sus, spre Dumnezeu, sau în jos, spre pământ. Spre înălţimea gândurilor sfinte, a simţămintelor curate, a faptelor vrednice sau spre josnicia păcatului, a patimilor, a umblărilor nelegiuite şi nevrednice.
10. Chipul pe care ţi-l faci tu singur prin faptele pe care le faci, prin caracterul pe care ţi-l formezi, prin modelul după care te transformi este ori al lui Dumnezeu, ori al lumii. Şi veşnicia ta ţi-o vei petrece ori în lumina Feţei Celui de Sus, ori în întunericul celui de jos.
11. Stările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său Ceresc. Dumnezeu este Iubire, după cum este scris (I In 4, 8). Şi El doreşte atât de mult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numai dragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi – fiindcă numai ea le cunoaşte.
12. Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pe care un suflet ales şi scump le trăieşte cu Iisus sunt cele mai cereşti stări pe care un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.
13. Pentru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie şi tu să te lepezi de tot ce este încă lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou. Altfel nu vei desluşi nimic din chemările iubirii Lui. Leapădă-ţi înţelegerea veche – o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor 1, 23). Şi cine nu înţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic. Leapădă-ţi inima cea de carne… şi ia-ţi-o pe cea de duh, când lucrurile de care te apropii sunt numai ale Duhului.
14. Când soarele sărută un mugur, se naşte o floare. Când roua sărută un trandafir, se naşte o mireasmă… Când Hristos sărută un suflet, se naşte o lumină. Când Duhul Sfânt sărută un gând, se naşte o inspiraţie. Când dragostea sărută o fiinţă, se naşte un imn.
15. Toate acestea sunt zămisliri cereşti trimise după omul rătăcit, spre a-l aduce la Făcătorul şi Binefăcătorul lui, la Tatăl Ceresc. Hristos este Fluviul de Har Larg şi Lin, Adânc şi Clar, Luminos şi Fericit… Drăgăstos şi Veşnic. Tot ce ne vine nouă de la Tatăl Ceresc – sau ce-I trimitem noi Lui – putem primi şi da numai prin El.
16. Cuvintele dulci pe care le spui tu Dragului tău Iisus ţi le spune şi El ţie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şi când asculţi. Şi în dragoste este ca şi cu ecoul în munţi: îţi auzi înapoi cuvintele pe care le spui, în felul în care le-ai spus.
17. Suflete drag… Tu ai fost zămislit din dragoste. O Rază a Soarelui din Cer, şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe de dragoste, te-au zămislit şi te au făcut o floare. Fii fiul dragostei prin toată fiinţa şi purtarea ta.
18. Soarele Hristos acum te îmbrăţişează cu dragostea Crucii Lui… Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bune decât orice vin.
Adică sunt mai fericite decât tot ce este inspiraţie omenească, desfătare pământească, îmbătare lumească… Hristos vrea să te înveşmânteze în miresmele Lui cereşti – şi acestea sunt de la viaţă spre viaţă (II Cor 2, 16).
19. Primeşte sărutările Cuvintelor Lui cu toată recunoştinţa iubirii ascultătoare. Şi întoarce-I-le cu o tot mai fierbinte iubire revărsată în legământul tău de predare în slujba dragostei Lui pe totdeauna. Întoarce-I-le cu rugăciuni scăldate în lacrimi de dragoste pentru Iisus.
20. Întoarce-I Domnului dragostea inimii tale în cântări iubitoare de laudă şi de mulţumire. Întoarce-o prin toată trăirea ta, care să fie un strigăt de dragoste: Cine mă va despărţi pe mine de dragostea Ta, Iisuse? Nu, nu, nimeni! Nimic! Nici acum şi nici în vecii vecilor…
Doamne, Iisuse, nimic să nu ne poată despărţi de Tine. Amin.
Vreau sa va multumesc tuturor celor care, intr-un fel sau altul, mi-ati fost alaturi in acest an 2012 – fara prezenta Dv in viata mea, multe impliniri si lectii duhovnicesti, asumate, nu ar fi fost posibile!
Si mai vreau sa-mi cer iertare pentru tot ceea ce v-am gresit, cu speranta ca ne vom revedea in viitor, pentru a construi mai bine, mai frumos, mai trainic, legatura noastra cu Hristos si sfintii Sai.!
Fie ca Noul An 2013 sa ne aduca ” dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facearea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” ( Ep Galateni, 5)
Doamne ajuta!
RUGĂCIUNE DE ANUL NOU
Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt !
Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru, Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute.
Ţie Dumnezeule în trei feţe proslăvit ne închinăm, Te lăudăm, îţi mulţumim şi Te rugăm; caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.
Mai întâi Te lăudăm pentru că ne-ai păzit până acum ca să nu cădem în mâinile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Te lăudăm şi-Ţi mulţumim pentru toate darurile cele sufleteşti şi trupeşti pe care ni le-ai dat nouă până în clipa de faţă.
Îţi mulţumim pentru învăţăturile care ni le-ai dat. Îţi mulţumim pentru sănătate şi pentru toate bunătăţile sufleteşti şi trupeşti pe care ni le-ai dat nouă.
Îţi mulţumim şi te slăvim pentru toate bucuriile şi întristările pe care le-am avut în anul acesta şi în toţi anii vieţii noastre până în clipa de faţă. Îţi mulţumim pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat, pentru că ne-ai păzit cu sfinţii Tăi Îngeri pe drumul acestei vieţi atât de alunecoasă şi primejdioasă, căci cine ne-ar fi păzit pe noi în acele clipe grele dacă nu erai Tu, Păstorul nostru cel Bun cu Sfinţii Tăi Îngeri!
Te rugăm acum Dumnezeul nostru Cel Mare şi Minunat, Cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl-Creatorul, Fiul-Mântuitorul şi Sfântul Duh-Sfinţitorul să cauţi cu milostivire şi să faci ca să fie primite la Tine, toate cele lucrate de noi, nevrednicii în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre, căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale, ca nişte robi netrebnici, ca să ţi le aducem Ţie.
Învredniceşte-ne Doamne de darul primirii la Tine, căci după dreptatea noastră, noi nu suntem decât o cârpă lepădată şi murdară înaintea Feţei Tale.
Iartă-ne Doamne toate păcatele pe care le-am făcut până acum şi nu ne lăsa ca să mai cădem în ispite, să mai păcătuim înaintea Ta. Dă-ne har şi putere ca să putem a ne lepăda de toate poftele cele rele şi plăcerile pierzătoare de suflet.
Te rugăm Doamne în clipa aceasta să-Ţi aduci aminte de fraţii noştri creştini, care sunt asupriţi şi prigoniţi, de toţi cei bolnavi şi din spitale, de văduve şi orfani, de cei săraci şi lipsiţi.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de vrăjmaşii noştri, care ne asupresc şi ne prigonesc pe noi; îmblânzeşte-i pe dânşii, ca să cunoască ei că Tu eşti Dumnezeul nostru, căci vrăjmaşii noştri sunt mai întâi vrăjmaşii Tăi Doamne şi ei se laudă că Tu ne-ai părăsit; dar nădejdea noastră la Tine este, ca să primeşti rugăciunile împărătesei noastre, ale Preasfintei Fecioare Maria şi să ne ierţi păcatele, depărtând de la noi pedeapsa ce o merităm.
Sfarmă Doamne, toate lojile francmasonice, risipeşte toată vrăjitoria şi magia din ţara noastră, ceartă duhurile necurate care vin să se instaleze în locaşul Tău ce Sfânt. Vino în ajutorul robilor Tăi care se luptă pentru împărăţia Ta.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de păstorii noştri cei duhovniceşti (numele) care s-au ostenit şi se ostenesc spre a ne învaţă cuvântul Tău. Dăruieşte-le lor Harul Tău ca să ne întărească mereu în credinţă. Fii cu ei întotdeauna cum ai fost cu Apostolii Tăi. Dă-le putere ca lui Moise proorocul, ca să ne conducă prin pustiul lumii acesteia spre Canaanul Ceresc. Dă-le râvna lui Ilie şi Enoh, înţelepciunea lui Ioan, vitejia lui David, ca să omorâm cu toţii pe Goliat-diavolul, dimpreună cu toate uneltirile lui şi ajută-i ca să trezească din somnul păcatelor cât mai multe suflete, spre a le aduce pe calea mântuirii. Păzeşte-i Doamne cum ai păzit pe Ilie şi pe Elisei şi trimite-le îngeri păzitori în călătorie şi în tot locul.
Adu-Ţi aminte Doamne de toţi preoţii cei binecredincioşi; păzeşte-i pe dânşii şi îi ajută.
Depărtează Doamne pe toţi lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, de la turma Ta şi pe toţi închinătorii la idoli, care vor să rupă turma cu lăcomiile, cu vicleşugurile şi cu toate smintelile lor.
Adu-Ţi aminte de toată Biserica cea ortodoxă şi o scapă de la pierzare.
Pomeneşte Doamne întru Împărăţia Ta pe păstorul nostru duhovnicesc (numele) , pe toţi fraţii şi surorile, pe toată comunitatea noastră creştină ortodoxă, pe toţi care ne-am unit în credinţă şi ascultare ca să facem voia Ta.
Te rugăm Dumnezeule să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim.
Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate.
Ajută-ne Doamne ca să nu ne lepădăm de Tine în nici un fel. Păzeşte-ne de ceasul încercărilor de la Apocalipsă şi scrie numele nostru în Cartea Vieţii Tale.
Deschide Doamne urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică.
Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana şi vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău.
Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti apărătorul nostru cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi sărindare şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta.
Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe Ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, cum ai auzit pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi pe alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru în care credem şi căruia ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ale Sfinţilor Îngeri, cu ale Sfinţilor Apostoli, cu ale Sfântului Vasile Cel Mare şi pentru ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
Pentru Anul Nou!
Să multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun in toate si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste.
Doamne ajuta!
luni, 24 decembrie 2012
Române să fii bun !
“Ce este Craciunul? ESte nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace.” Agnes Pharo
Cand eram copii, le eram recunoscători celor care ne umpleau şosetele, de Crăciun, cu cadouri. De ce acum nu suntem recunoscători lui Dumnezeu că ne-a umplut şosetele cu picioarele noastre?” G.K. Chesterton
Azi cu strămoşii cânt în cor
Colindul sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.
E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc
şi mâine-i Moş Ajun.
şi-acum te las, fii sănătos
şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios,
Române să fii bun.
Colindul sfânt şi bun,
Tot moş era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.
E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc
şi mâine-i Moş Ajun.
şi-acum te las, fii sănătos
şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios,
Române să fii bun.
duminică, 23 decembrie 2012
Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer pluteşte mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
şi cadouri încarcă.
Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluţe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinţilor aduce.
Afară, gerul scârţâie
sub picioarele lui Moş Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzeşte.
tuşeşte optimist,
mai departe porneşte.
nu se plânge prea tare,
căci e Crăciunul,
naşterea lui Iisus,
e ziua cea mare.''CRACİUN FERİCİT''
............ ./)
……... ( , /)
..*.….|░░░|….*..
……..|░░░|..*..
….*...|░░░|¸.¤“˜¨*
……..|░░░|¤ª“˜¨¨ *
…¨˜“გª¤.¸::.¸.¤ª “ ˜¨¨
…¤.¸*¸.¤ª“˜* “˜¨¨
…¸.¤ª “˜
... " ..
.....
Mos Craciun cu sacu-n spate
Sa v-aduca sanatate,
Bucurie, veselie,
Casa plina sa va fie
De caldura, de noroc
Cu toti cei dragi la un loc!
CRACIUN FERICIT!
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer pluteşte mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
şi cadouri încarcă.
Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluţe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinţilor aduce.
Afară, gerul scârţâie
sub picioarele lui Moş Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzeşte.
tuşeşte optimist,
mai departe porneşte.
nu se plânge prea tare,
căci e Crăciunul,
naşterea lui Iisus,
e ziua cea mare.''CRACİUN FERİCİT''
............ ./)
……... ( , /)
..*.….|░░░|….*..
……..|░░░|..*..
….*...|░░░|¸.¤“˜¨*
……..|░░░|¤ª“˜¨¨ *
…¨˜“გª¤.¸::.¸.¤ª “ ˜¨¨
…¤.¸*¸.¤ª“˜* “˜¨¨
…¸.¤ª “˜
... " ..
.....
Mos Craciun cu sacu-n spate
Sa v-aduca sanatate,
Bucurie, veselie,
Casa plina sa va fie
De caldura, de noroc
Cu toti cei dragi la un loc!
CRACIUN FERICIT!
SARBATORI FERICITE!
Cristina ONOIU: Florile
Simt o bucurie în suflet,
Simt că o să Te găsesc;
M-am uitat după-al Tău zâmbet,
Încep să mă regăsesc.
Stau acum şi mă gândesc,
La Creaţia Ta Sfântă,
La florile, ce uimesc
Tot sufletul ce cuvântă.
Câtă măiestrie e în ele!
Cât de minunate sunt!
Te înalţă pân’ la stele
Mirosul lor plăcut şi sfânt.
Sunt ca însăşi viaţa noastră,
Ce-o trăim pe-acest pământ,
Ca o mare-ntinsă albastră,
Doamne, minunate sunt!
Aşa cum sunt florile,
De pure şi de curate ,
Doamne, fă să fiu ca ele,
Curăţită de păcate.
Simt o bucurie în suflet,
Simt că o să Te găsesc;
M-am uitat după-al Tău zâmbet,
Încep să mă regăsesc.
Stau acum şi mă gândesc,
La Creaţia Ta Sfântă,
La florile, ce uimesc
Tot sufletul ce cuvântă.
Câtă măiestrie e în ele!
Cât de minunate sunt!
Te înalţă pân’ la stele
Mirosul lor plăcut şi sfânt.
Sunt ca însăşi viaţa noastră,
Ce-o trăim pe-acest pământ,
Ca o mare-ntinsă albastră,
Doamne, minunate sunt!
Aşa cum sunt florile,
De pure şi de curate ,
Doamne, fă să fiu ca ele,
Curăţită de păcate.
Steaua Craciunului sa va lumineze viata,iar sarbatoarea magica a Nasterii Domnului sa va aduca sanatate,fericire,implinire,succese,liniste sufleteasca si numai bucurii!
sâmbătă, 22 decembrie 2012
Un sot crestin, care se plangea de sotia lui, a ajuns sa spune parintelui duhovnic acestea: - Parinte, nu mai pot suporta cele pe care mi le face sotia mea. Cred ca tot nu scapa fara sa ii dau o bataie, pe buna dreptate, caci nu mai pot duce atata nedreptate ce mi se face. Parintele, vazand starea sufleteasca a sotului, si stiind si faptul ca sotia se comporta rau, zise: - Da, poti sa ii dai o bataie buna, insa tine minte ca atunci vei urma legea dreptatii, iar nu pe cea a dragostei si a milei, drept aceea si la Judecata de Apoi, tot dupa aceeasi lege a dreptatii vei fi si tu judecat, iar nu dupa cea a dragostei si a milei.
PĂCATUL PORTULUI INDECENT
Pacatul, obiceiul rău sau viciul pot deveni la un moment dat, în om, ca a doua natură, ca ceva firesc. Pentru a nu se ajunge la o asemenea decadentă morală, a nu se ajunge la starea cronică a bolii spirituale, trebuie neapărat să cerem ajutorul lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii. Un mare păcat, cu o nocivitate morală deosebit de gravă asupra oamenilor, este portul indecent. Spre exemplu, o femeie se îmbracă cu o fustă foarte scurtă, merge la servici sau pe stradă. Pe orice bărbat care se uită involuntar la ea, diavolul desfrânării parcă îl electrocutează; o doreste în inima lui, păcătuieste în inima lui cu ea. Mântuitoml a spns că: daca vezi o femeie si o doresti în inima ta, ai si păcătuit cu ea". Deci, efectiv se curveste sufleteste cu acea femeie. Într-o zi acea femeie poate să provoace involuntar si inconstient la păcat pe atâtia bărbati care o privesc în ziua respectivă... Deci ea poate să facă zilnic zeci si sute de păcate. Prin portul ei incedent: rochie sau fustă scurtă, transparentă, pantaloni strâmti pe ea, în asa fel încât se observă forma corpului foarte clar etc., poate răni zilnic atâtea suflete omenesti, atâtia bărbati cărora nici prin cap nu le-ar fi trecut că vor păcătui în acea zi. Ispita diavolului desfrânării vine prin acea femeie. "Vai de cel prin care vine ispita" zice Mântuitorul. Trebuie să ne ferim cu toată fiinta noastră de a ispiti, de a răni pe cei care sunt apropiatii nostri. Un asemenea păcat se poate face si în familie, când tata sau mama se poartă indecent prin casă fată de copii. Ei zic că sunt mici copiii, însă diavolul nu doarme. Orice imagine indecentă li se întipăreste usor în minte. Mamele nu trebuie să lase nici chiar fetitele mici să se poarte indecent; încă de la acea vârstă fragedă trebuie să le facă să fie constiente de ceea ce înseamnă acest păcat
Dumnezeu si Iubirea
Cand Domnul vorbeste inimii - Gaston Courtois
Editura Pauline, Bucuresti, 2004
Cheama-Ma asa cum chemi Lumina care-ti poate lumina sufletul, asa cum chemi Focul ce-ti poate aprinde inima, asa cum chemi Taria ce-ti incordeaza energia. Cheama-ma mai cu seama ca pe Prietenul care vrea sa imparta cu tine intreaga-ti viata, ca pe Mantuitorul care doreste sa-ti purifice inima de egoism, ca pe Dumnezeul tau care nazuieste sa te asume chiar de pe acest pamant, asteptand sa te primeasca pe deplin in luma Vesniciei.
Viata sa-ti fie nesfarsit dialog cu Mine. Se vorbeste mult de dialog la ora actuala. De ce sa nu dialoghezi cu Mine? Nu sunt oare prezent in inima, scrutandu-ti imboldurile inimii, atent la gandurile tale, ingrijindu-ma sa-ti orientez dorintele? Vorbeste-mi simplu, fara sa iei seama la constructia frazelor. Sunt mai atent la ceea ce vrei sa spui decat la cuvintele de care te slujesti.
Cheama-ma in ajutor cu calm, cu blandete, cu iubire. Sa nu crezi ca sunt insensibil la afectiunea plina de gingasie. Da, Ma iubesti; dar dovedeste-mi-o mai mult.
Da, vorbeste-Mi fara preget despre tot ce te framanta. Iti las o larga initiativa. Sa nu crezi ca ceea ce te priveste pe tine, ma poate lasa indiferent, de vreme ce esti parte din Mine. Esential pentru tine este sa nu ma uiti, sa-mi vorbesti cu toata dragostea si increderea de care esti acum in stare.
Iti vorbesc in launtrul sufletului, in acel spatiu in care mintea ta se imbogateste prin comuniune cu a mea. Nu este nevoie sa intelegi limpede si de indata ceea ce-ti spun. Important este sa-ti lasi gandul sa se patruda cu al meu. Apoi vei putea talmaci si exprima.
Cu cat vor fi mai numeroase, in pofida piedicilor, greutatilor sau ispitelor datorate slabiciunii, momentele cand Ma vei cauta si Ma vei gasi pentru a Ma asculta, cu atat mai mult Spiritual Meu te va insufleti si te va invata nu doar ce iti cer sa spui, dar si ce iti propun sa faci - incredintat ca ceea ce vei spune si vei face va fi plin de rod.
Cuvantul Meu si lumina ce purcede din el confera adevarata dimensiune tuturor lucrurilor in sinteza iubirii mele nemarginite, in lumina vesniciei, dar fara sa stirbeasca valoare fiecarei fiinte si a fiecarui eveniment.
Rugaciune
O, Isuse, ingaduie-mi sa fiu in Tine si pentru Tine ceea ce vrei sa fiu; sa gandesc in Tine si prin Tine ceea ce vrei sa-mi fie gandul.
Ajuta-ma sa savarsec in Tine si pentru Tine ceea ce vrei sa savarsesc.
Ajuta-ma sa spun in Tine si pentru Tine ceea ce-mi vei da sa spun.
Ajuta-ma sa-i iubesc in Tine si pentru Tine pe toti aceia pe care mi i-ai dat sa-i iubesc.
Da-mi curajul de a suferi in Tine si pentru Tine, cu iubire, tot ceea ce-mi vei da sa sufar.
Ajuta-ma sa te caut mereu si pretutindeni pentru ca Tu sa ma caluzesti si sa ma curatesti dupa vointa Ta dumnezeiasca!
Despre dragoste - citate de Octavian Paler
- Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
- Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet
ranit si apoi vindecat de altul... - Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu
reprezinta niciodata expresia ei desavarsita... - O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
- Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
- Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
- Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca
inainte... - Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca
prapastie a durerii... - Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei
care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii... LA MULTI ANI! - Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
- Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul
ramane... - Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera
vrednic, iti va indrepta ea cursul!... - Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi,
dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
puterea. - Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in
iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! - Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...si
ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste... - Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o
iubesti tu! - Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
- Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar
trebui sa fie... - Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de
vant spanzurata in vid! - In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se
cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste... - Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca
este om si sa ramana asa. - Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile
"insuportabile" - Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este
asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se
ofileste... - Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tineIubirea
e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet
smuls din piept... - O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.
- Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume
si izvorul cel mai important pentru poezie... - Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire
care ascunde in ea avertismentul intunericului... - Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi...
- Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si
mangaietoarea lumina a lunii? - Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei
folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita
traita. - Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa
doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem... - Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi
fericiti... - Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne
inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l
traim. - Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie
sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?" - Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul
pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! - Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din
lemn, altii din piatra... - Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului
- Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a
simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta... - "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in
armonia raiului." - William Shakespeare - Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam
unii altora micile defecte... - Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este
relativ pe lumea asta, pana si iubirea... - O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
- pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna,
frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele
mele... - Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte
adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. - Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir
de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit... - Sa visezi un inger?...dar am deja un vis...si am si un
inger...iar ingerul e visul meu... - Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este
sa suferi din iubire... - Fara IUBIRE nu exista viata!IUBITI-VA! Si alungati bezna aceasta ce
ne sugruma in fiecare clipa! - Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei
fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens... - Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce
ramane reprezinta amintirile... - In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.
- Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
- Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu
poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea! - Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca
loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput... - Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele,
ci pur si simplu le arde. - Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera
- Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai
bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti... - Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,
punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi
niciodata aceiasi. - Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...
- Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti
cand il asculti. - Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o
singura data, cu adevarat... - Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura
pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi... "jertfa". - Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa
mai aruncam si o a doua privire. - Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi
pierd... - Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se
micsoreze... - Femeia...este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria,
viata...Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare! - Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o
oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe
o dragoste... - Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din
ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura
stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o
ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si
alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid,
traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in
umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne
lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile
iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.
Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de
lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de
lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem
va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume
rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care
le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila
intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala
ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…
De pe http://dindragoste.unica.ro/despre-dragoste.php
Steaua Craciunului sa va lumineze viata !
„Cu colinde de Crăciun,
Vă doresc un an mai bun,
Şi cu dragoste creştină
Să primiţi în dar lumină,
Zurgălăi de flori de gheaţă
Să vă bucure de viaţă,
Vise implinite în toate,
La multi ani cu sănătate!”
SARBATORI FERICITE!
Steaua Craciunului sa va lumineze viata,iar sarbatoarea magica a Nasterii Domnului sa va aduca sanatate,fericire,implinire,succese,liniste sufleteasca si numai bucurii!
joi, 20 decembrie 2012
VA FI-N CURÂND, IISUSE
Va fi-n curând, Iisuse, o noapte sau o zi
în care toate-acestea de-acum se vor sfârşi,
se vor sfârşi păcatul şi răul de acum,
un trăsnet le va face o flacără şi-un fum.
Atunci, din spăimântarea cumplitului ecou,
ieşi-vor alte ceruri şi alt pământul, nou,
şi-apoi, din irizarea luminii altui rai,
ieşi-va altă viaţă, cum nu-i acuma grai…
În mijlocul minunii eterne – tuturor,
va străluci Golgota, ca Soare şi Izvor,
căci Jertfei Ei datoare sunt toate câte sunt,
din Ea vor fi aceste noi ceruri şi pământ.
O, de n-ar fi Golgota – din toate pân’ acum
ar fi rămas deodată o flacără şi-un fum,
dar pentru că Ea este,
din Ea vor fi mereu
noi lumi desăvârşite, ieşind spre Dumnezeu.
Slăvită fii, Golgota, Mărit Izvor divin,
din care bem eternul întineririi vin;
fă, beţi de-mpărtăşirea cu Taina de nespus,
să devenim aceeaşi Minune cu Iisus!
Traian Dorz – vol. Cântarea Biruinţei
Singuri copilaşii, Doamne…
Tinu Dor
Şi din nou cobori, Iisuse,
iar în lumea de păcate,
să dai linişte şi pace
sufletelor zbuciumate.
Să dai sfântă mângâiere
celora ce plâng în jale
şi aşteaptă pogorârea
binecuvântării Tale.
Să colinzi pe la sărmane
şi pierdutele bordeie,
să le duci, în noaptea rece,
a nădejdilor scânteie.
…Dar la Tine lângă iesle
numai îngerii coboară,
căci păstorii dorm! – iar magii
nu vin ca odinioară!…
Ceilalţi, pierduţi pe drumul
spre prăpastia pierzării,
nici nu Te cunosc, Iisuse,
de demult Te-au dat uitării!
Singuri copilaşii, Doamne,
îngeri fără de aripe,
mai au sfânta bucurie
că vii Tu în aste clipe!
Singuri ei Te mai aşteaptă
cu-a lor dulce nerăbdare
care-n sfânta curăţie,
al lor suflet o mai are!…
De demult m-am dus, Iisuse,
şi eu pe cărări străine,
de-am uitat şi bucuria
de-a Te aştepta pe Tine.
Dar când m-am întors odată,
după ani de chin şi jale,
am văzut doar copilaşii
împrejurul ieslei Tale!
Când am întrebat copilul
care-Ţi sta la căpătâie
cum îl cheamă, – el îmi spuse:
„Tinu Dor, din clasa-ntâie!”
………………………………………….
Astfel, pe cărări pierdute,
eu pe mine m-am căutat,
– când, copil, ţinând cununa,
lângă iesle m-am aflat.
Astăzi Tu mi-aduci şi mie
bucuriile depline,
căci mă simt copil, Iisuse,
lângă iesle, lângă Tine!
Şi din nou cobori, Iisuse,
iar în lumea de păcate,
să dai linişte şi pace
sufletelor zbuciumate.
Să dai sfântă mângâiere
celora ce plâng în jale
şi aşteaptă pogorârea
binecuvântării Tale.
Să colinzi pe la sărmane
şi pierdutele bordeie,
să le duci, în noaptea rece,
a nădejdilor scânteie.
…Dar la Tine lângă iesle
numai îngerii coboară,
căci păstorii dorm! – iar magii
nu vin ca odinioară!…
Ceilalţi, pierduţi pe drumul
spre prăpastia pierzării,
nici nu Te cunosc, Iisuse,
de demult Te-au dat uitării!
Singuri copilaşii, Doamne,
îngeri fără de aripe,
mai au sfânta bucurie
că vii Tu în aste clipe!
Singuri ei Te mai aşteaptă
cu-a lor dulce nerăbdare
care-n sfânta curăţie,
al lor suflet o mai are!…
De demult m-am dus, Iisuse,
şi eu pe cărări străine,
de-am uitat şi bucuria
de-a Te aştepta pe Tine.
Dar când m-am întors odată,
după ani de chin şi jale,
am văzut doar copilaşii
împrejurul ieslei Tale!
Când am întrebat copilul
care-Ţi sta la căpătâie
cum îl cheamă, – el îmi spuse:
„Tinu Dor, din clasa-ntâie!”
………………………………………….
Astfel, pe cărări pierdute,
eu pe mine m-am căutat,
– când, copil, ţinând cununa,
lângă iesle m-am aflat.
Astăzi Tu mi-aduci şi mie
bucuriile depline,
căci mă simt copil, Iisuse,
lângă iesle, lângă Tine!
A fost odată-un Copilaş
Traian Dorz, din vol. Osana, Osana
A fost odată-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş…
Şi-atât era de drăgălaş,
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborât să-L vadă.
În noaptea-n care S-a născut,
s-a-nfiorat pământul;
cu cântec Cerul s-a umplut
şi crai din loc necunoscut,
îngenunchind când L-au văzut,
I-au sărutat veşmântul.
Apoi trecut-au rând pe rând,
ca ceasurile, anii…
creştea Copilul cel plăpând
Curat,
Frumos,
Cuminte,
Blând…
dar Îi creşteau cu negru gând
şi Iuda, şi duşmanii…
El aduna copiii buni
în jurul Lui, grămadă;
din stele le-arăta cununi
şi sori frumoşi,
şi mândre luni,
şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă.
El îi iubea cu-atâta dor,
iar ei, la fel pe Dânsul;
de-aveau vreun păs în viaţa lor,
vreo cerere,
vreun plâns,
vreun dor,
El i-asculta şi, iubitor,
le alina tot plânsul.
Îi învăţa cântări de Sus,
din ceealaltă lume;
ei ascultau cu gândul dus
cântări cum nimeni n-a adus,
poveşti cum nimeni n-a mai spus,
de zări cu dulce nume.
…Dar într-o zi s-au adunat
duşmanii plini de ură;
L-au prins,
L-au dus
şi L-au legat,
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit, şi L-au scuipat,
şi Faţa I-o bătură.
Pe Cruce-apoi L-au răstignit,
cu doi tâlhari a-rândul;
şi în mormânt pecetluit
L-au pus…
apoi L-au străjuit…
Dar El era din Cer venit
şi-a biruit mormântul.
Puteri nespuse El avea,
pe toţi să-i nimicească;
dar n-a voit…
El suferea,
că-n mila Lui, pe toţi voia,
prin Crucea Lui,
prin moartea Sa,
din iad să-i mântuiască.
…El a-nviat şi Sus în Cer
nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri
L-aduce către cei ce pier
şi El coboară – când ei cer –
la dânşii cu iubire…
…Ca-n vremea despre care spui,
curând El iarăşi vine
să-i ia la El în Cer pe-ai Lui,
Acolo unde jale nu-i…
– Iisuse, când o să-i adui,
Te-ndură şi de mine!
A fost odată-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş…
Şi-atât era de drăgălaş,
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborât să-L vadă.
În noaptea-n care S-a născut,
s-a-nfiorat pământul;
cu cântec Cerul s-a umplut
şi crai din loc necunoscut,
îngenunchind când L-au văzut,
I-au sărutat veşmântul.
Apoi trecut-au rând pe rând,
ca ceasurile, anii…
creştea Copilul cel plăpând
Curat,
Frumos,
Cuminte,
Blând…
dar Îi creşteau cu negru gând
şi Iuda, şi duşmanii…
El aduna copiii buni
în jurul Lui, grămadă;
din stele le-arăta cununi
şi sori frumoşi,
şi mândre luni,
şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă.
El îi iubea cu-atâta dor,
iar ei, la fel pe Dânsul;
de-aveau vreun păs în viaţa lor,
vreo cerere,
vreun plâns,
vreun dor,
El i-asculta şi, iubitor,
le alina tot plânsul.
Îi învăţa cântări de Sus,
din ceealaltă lume;
ei ascultau cu gândul dus
cântări cum nimeni n-a adus,
poveşti cum nimeni n-a mai spus,
de zări cu dulce nume.
…Dar într-o zi s-au adunat
duşmanii plini de ură;
L-au prins,
L-au dus
şi L-au legat,
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit, şi L-au scuipat,
şi Faţa I-o bătură.
Pe Cruce-apoi L-au răstignit,
cu doi tâlhari a-rândul;
şi în mormânt pecetluit
L-au pus…
apoi L-au străjuit…
Dar El era din Cer venit
şi-a biruit mormântul.
Puteri nespuse El avea,
pe toţi să-i nimicească;
dar n-a voit…
El suferea,
că-n mila Lui, pe toţi voia,
prin Crucea Lui,
prin moartea Sa,
din iad să-i mântuiască.
…El a-nviat şi Sus în Cer
nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri
L-aduce către cei ce pier
şi El coboară – când ei cer –
la dânşii cu iubire…
…Ca-n vremea despre care spui,
curând El iarăşi vine
să-i ia la El în Cer pe-ai Lui,
Acolo unde jale nu-i…
– Iisuse, când o să-i adui,
Te-ndură şi de mine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)