Sfantul Ierarh Nectarie

Vasile Militaru Legea lupului Imparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta, Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant, O livada inflorita, cum nu-i astazi pe pamant, Hotarat a fost sa fie socotita ca loc sfant, Pentru ca 'napoia vremii cu trei veacuri si mai bine, Ar fi fost pe-acea livada manastire de albine… Astfel, -era scris in lege, ca 'n acea livada verde Cine intra, viata 'si pierde: Fie miel sau fie ied, N'vea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped… Cel ce va 'ndrasni s'o faca, -hotarat era prin lege, Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege, Iar apoi, - ca pilda vie, - Jupuit pe loc sa fie… Cei dintai cazuti in leasa si 'nhatati ca sa-i jupoae, Au fost niste caprioare, doi vitei si-o biata oae, Si cadeau, pe rand apoi: Cai, mioare, vaci si boi, - Carora, chiar Imparatul, -milostiv cum numai el e, - Le lua 'n primire zilnic nefolositoarea piele… Intr'o zi insa norocul, nu stiu cum a vrut sa joace Si sa faca astfel placul celorlalte dobitoace, Cari-au prins pe iarba verde, in livada cea smaltata, Vre'o trei lupi cu ceafa lata… Dusi fiind la judecata, de trei boi, un miel si-o oae, Ca pe cei de mai 'nainte, Imparatul sa-i jupoae, Innaltimea-Sa, indata ce vazu pe lupi in fiare, Catre vitele cornute a turnat cu voce tare: - Cum, nemernici si misei, Indrasniti a crede oare sa jupoi pe fratii mei?… - Doamne, au calcat livada!, -cuteza un bou sa zica. - Taci, ca te jupoi indata!… Boul a tacut, de frica… - Legea spune…, - zise oaia, dar simti fiori prin seu: - Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n'am facut'o eu?… Si pe fratii pusi in fiare liberandu-l rand pe rand, Imparatul, cu iubire, i-a imbratisat, plangand… Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi: Oaia 'ntai, pe urma boii, iar mielul dupa boi, - Pricepand ca, sa nu calce in livada fara stupi, Legea 'i numai pentru ele, insa nu si pentru lupi.