Sfantul Ierarh Nectarie

Vasile Militaru Măgarul si oglinda Un magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma Vietuise langa turma, - Cand era silit sa care Pe spinare Mii si sute de samare, - Nu stiu cum, prin ce 'ntamplare A ajuns La coama tuns, Cu pomada parfumata pururi uns; A ajuns, in scurt, bogat Si, -de necrezut, dar totusi lucru foarte-adevarat, - Invitat prin mari saloane De boeri si de cucoane… Dar magarul, indispus, Ii privea pe toti, de sus, Cautand mereu s'arate, cu 'ndrasneli fara pereche, Ca'i boer de vita veche, - De si gesturile-i toate, totdeauna de gust prost, Spunea lumii, pe de rost, Ce fel de boer anume era el si cine-a fost. Intr'o zi insa, magarul ingamfat si crai de ghinda, S'a 'ntalnit si c'o oglinda, iar oglinda, indrazneata, Numai drept sttind sa spuna, ci-ca i-ar fi zis in fata: - Ifosul iti e'n zadar, Ca, oricat de mult te-ai crede Si ti-ai pune pe vesminte aur si margaritar, Cin' te-aude si te vede, Altceva nu poate crede ca poti fi decat magar; - Eu, magar? - racni magarul, napustindu-i-se 'n glaf Si, c'o singura copita, el facu oglinda praf. ………………………………………………………… - Ah, a suspinat oglinda, trecand dincolo de viata: Adevarul, totdeauna doare, cand e spus in fata, Si, oricat te stii pe lume ne'ntinat ca albii nuferi, Omule, cand faci ca mine, pregateste-te sa suferi.