Sfantul Ierarh Nectarie

Vasile Militaru Ploaia si soarele La 'nceput, cand plugul inca nu ara ogoarele, - Pentr'un bob de linte fiarta, S'au luat, ma rog, la cearta Ploaia si cu Soarele… Fiecare, slab la minte, Sta, puterea sa'si masoare Si, -pazeste Doamne sfinte, - Pentr'un bob micut de linte, Cautau sa se omoare: Soarele, cu ochii 'n flacari, dupa ploae prin tot locul; Ploaia, cu potop de ape, cautand sa'i stinga focul… Am uitat sa spun ca bobul cel de linte cu pricina, Pe care'l facuse Sfantul Pan'a nu fi fost Lumina, - Nu era decat Pamantul… Astfel, Imparatul Ploae, avand tunete 'n cuvant Si-Imparatul Soare, -mandru si cu aur pe vestmant,- Fiecare sta sa spuna ca 'n puterea lui mareata, Tot pamantul o sa fie plin de Floare si de Viata… Dupa lupte fara seaman, ce le-ar micsora, cuvantul, Soarele-a ramas puternic Imparat pe tot pamantul Si-a 'nceput atunci, pe loc, Cu iubire sa'I trimita toata para lui de foc… Insa, vai, in scurta vreme, ars de jar, secat de ape, A 'nceput intreg pamatul pretutindenea sa crape Si, ne mai putand sa 'ndure atat foc si-atata sete, In grozav de grele chinuri, sufletul curand isi dete… Ploaia, care-atat dorise si era mereu pe-aproape Rasturnand pe mandrul Soare si pamantul vrand sa scape, A dat drumul, intr'o clipa stavilarelor de ape Si vre-o patruzeci de zile potopindu-l, fara voe, - Cand din toata omenirea a scapat doar Tata Noe, - Noul Imparat, in fine, pricepu 'necandu-l plansul, Ca pamantul iar murise, innecat ffind sub dansul… Dumnezeu atunci le zise: Adevar imi e cuvantul, Ca 'n asemeni desbinare, nu veti ferici pamantul… Deci uniti-va ca fratii… nu va mai priviti cu ura Si pamantul, de-a pururi dati-i apa si caldura, Totdeauna mana 'n mana, intelept si cu masura… Ascultand porunca data, Ploaia si cu Soarele Se 'nfratira 'ntr'o clipita, astfel cum a zis Prea-Sfantul Si, punand la foc si apa, amandoi, zavoarele, S'a trezit din nou la viata, subt iubirea lor, pamantul: Inverzira pretutindeni, luncile, ogoarele Si, radea sub sfantul Soare Pururi, floare langa floare, - Fiecare mai vioae, Cu potop de curcubee 'n picaturile de ploae… ………………………………………………………… Incheind aci povestea, -cu-o iluzie amara, Dela cele talcuite, trec la biata noastra tara: Voi, alesii ei, cu minte, - de la cei doi imparati Luand pilda, - pe vecie prindeti-va astazi fratii Si, cu larga 'ntelepciune si iubire-adevarata, - Daca 'n aste doua haruri poate inima sa bata, - Dati Lumina si caldura pururi bietului pamant, In al carui san, strabunii si vitejii nostri sant, - Pentru ca, din harul vostru, sa rasara Soarele, Sa'i presare flori, pe toate luncile, ogoarele, Sa privim, cu plansu 'n gene, Pe valcele si poene, Iar in lacramile noastre, fericite, - nu de dor- Curcubeu, sa urce 'n slava mandrul tarii Tricolor…