Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

duminică, 3 februarie 2013


Veniţi creştini la rugăciune Veniţi creştini la rugăciune În casa Domnului Preasfânt, Veniţi creştini, plecaţi genunchii Şi fruntea voastră la pământ. Când clopotele-ncep să sune În zori, cu glasul lor duios, Răsună-n undele lor tainici Chemarea Domnului Cristos. "Veniţi cei osteniţi la Mine, Cei osteniţi şi apăsaţi. Odihnă, pacea Mea cea Sfântă Şi mângâiere-o să aflaţi". Răsună munţi, răsună dealuri, Pământu-ntreg de glasul Sfânt. Se pleacă-n faţă-I toată firea, Văzduhul tot, cu nori şi vânt. Dar omul, singura făptură, Împodobit cu chip ceresc, Azi nu mai vrea să ia aminte La glasul cel Dumnezeiesc. Creştinii noştri din vechime Pe sub pământ zideau altare, Şi pe furiş, în miez de noapte, Mergeau cu toţii la-nchinare. Azi stau lăcaşurile sfinte Pe înălţimi strălucitoare, Dar câţi creştini le calcă pragul În zilele de sărbătoare? Vai, masa Domnului e-ntinsă, Dar cei poftiţi nu vin la ea; Ei n-aud glasul Lui ce strigă: "Veniţi, creştini la masa Mea!" Veniţi, veniţi cu umilinţă În faţa Sfântului Altar, Veniţi să dezbrăcăm păcatul, Să ne-nnoim cu al Său har!
Veniţi creştini la rugăciune

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.

Când clopotele-ncep să sune
În zori, cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainici
Chemarea Domnului Cristos.

"Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi apăsaţi.
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi mângâiere-o să aflaţi".

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n faţă-I toată firea,
Văzduhul tot, cu nori şi vânt.

Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime
Pe sub pământ zideau altare,
Şi pe furiş, în miez de noapte,
Mergeau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?

Vai, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniţi, creştini la masa Mea!"

Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Să ne-nnoim cu al Său har!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)