Sfantul Ierarh Nectarie

Blog la ceas de seara . . . !

Despre asezarea duhovniceasca
in calea cea lata sunt acestea;reaua cugetare,invaluirea,lacomia pantecelui,betia,desfatarea,inversunarea,cearta,mania,ingamfarea,nestatornicia si cele asemanatoarea acestora,carora le urmeaza:necredinta,neplecarea,nesupunerea si mai pe urma deznadejdea.Cel ce intru acestea se invarteste si petrece,se rataceste din calea adevarului si s-a facut pricina de a sa pieire.
iar in calea cea stramta si necajita sunt acestea:linistea,infranarea,intreaga intelepciune,dragostea,rabdarea,bucuria,pacea,smerita cugetare si cele asemenea acestora,carora le urmeaza viata cea vesnica.
din Sf.Efrem Sirul-cuvinte si invataturi 2 

Despre starea de sanatate si despre nevoia de rugaciune pentru Parintele Justin Parvu 




Parintele nostru staret, Arhimandritul Justin Parvu, ne-a fost si ne este tuturor pilda de viata in Hristos si de neincetata partasie cu Dumnezeu si cu Sfintii. 
Ani de zile ne-a dăruit necondiţionat dragostea sa şi numai cei ce i-au fost alături clipă de clipă ştiu ce program de nevoinţe supra-omeneşti şi-a impus pentru a mîngîia, a alina şi a tămădui suferinţele sufleteşti şi trupeşti ale celor ce i-au trecut pragul şi pentru a cîştiga pentru Hristos şi Împărăţia cerurilor pe toţi cei depărtaţi de Dumnezeu.
Unii dintre noi i-am cunoscut personal pe Părinţii Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu şi Adrian Făgeţeanu şi ştim că nici unul dintre ei nu a avut o nevoinţă atît de mare pe cît şi-a luat Părintele Justin. Ani de zile şi-a oprit pentru sine doar 2-3 ore de somn pe zi, renunţînd de multe ori şi la acelea dacă vreun pelerin se rătăcea sub fereastra chiliei sale tocmai cînd sfinţia sa ar fi trebuit să se odihnească. De multe ori i-am fost alături 16 pînă la 20 de ore pe zi, încercînd să ne jertfim tinereţile şi ostenindu-ne alături de Părintele Justin, dar fără a putea să ţinem pasul cu inima sa cea rîvnitoare după Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu poate să spună că a reuşit să se ridice la înălţimea dragostei şi jertfelniciei părintelui stareţ. De aceea nici unul dintre noi, cei ce i-am fost şi îi sîntem încă alături zi şi noapte nu va putea să pretindă că am înţeles legătura sa cu Dumnezeu şi am făcut îndeajuns pentru a-i dărui Părintelui Justin fie cîtuşi de puţin ca să îi uşurăm crucea pe care singur şi-a luat-o pentru mîntuirea noastră. Rîvna sa minunată este cea care ne-a chemat la Hristos, la nevoinţele pentru despătimire şi pentru cîştigarea Împărăţiei cerurilor.
Sute şi uneori mii de oameni i-au trecut zilnic pragul şi îi poartă în suflet cuvintele şi puterea rugăciunii sale. E foarte firesc, pentru aceea, ca atenţia tuturor celor ce l-au cunoscut să fie îndreptată zilele acestea spre starea de sănătate a Părintelui Justin. Şi noi ne-am dori să ştim mai mult, şi noi ne-am dori să înţelegem ce se petrece cu sănătatea sa. Cu siguranţă, este vorba de o altă cruce pe care părintele stareţ şi-a asumat-o. Din vieţile şi nevoinţele Sfinţilor Părinţi şi chiar din cele ale duhovnicilor mai sus menţionaţi putem spune că mulţi dintre ei, şi mai ales cei ce au iubit omul cu toate neputinţele sale şi au empatizat cu suferinţa umană au suferit de felurite boli ale traiectului digestiv. Părintele stareţ Justin Pârvu nu a făcut nici sfinţia sa excepţie, chiar dacă putem da mărturie că raţia sa de hrană a fost ani de zile cu mult mai mică decît ar fi fost minim necesară traiului zilnic al unui om. Toate acestea ne îndeamnă să cinstim nevoinţele şi dragostea sa pentru neamul omenesc, într-o vreme în care dragostea unuia pentru altul s-a răcit mult şi atenţia multora dintre noi s-a mutat dinspre folosul şi odihna aproapelui înspre propriul folos şi propria odihnă, sau, din păcate, înspre senzaţionalul pătimaş al trusturilor de presă. Acum cîteva mii de ani Sfîntul Proroc David a scris aceste cuvinte profetice despre Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos şi despre tragedia firii umane aflată în suferinţă, valabile şi astăzi pentru toţi Creştinii:Ocară a aşteptat sufletul meu şi ticăloşie, şi am aşteptat pe cel ce s-ar mîhni cu mine, şi nu era, şi pe cel ce m-ar mîngîia, şi nu am aflat. (Psalmi 68:21)
Toţi ucenicii Părintelui Justin Pârvu ştim de afecţiunile gastrice şi de celelalte boli cu care a ieşit din închisoare. Chiar dacă o parte dintre ele s-au tămăduit în chip minunat, pe unele purtarea de grijă dumnezeiască ni le-a lăsat şi nouă, celor mai mici, în grijă. Acum este momentul în care, şi pentru încercarea dragostei noastre, una din ele a recidivat.
După intervenţia chirurgicală suferită Joi, 9 Mai a.c., Părintele Arhimandrit Justin Pârvu se află în continuare sub atenţia profesionistă a medicilor. Starea sa este relativ stabilă, aflîndu-se acum în recuperare. Este cu mult mai bine decît înainte de operaţie, deoarece acum poate să mănînce, iar alimentaţia este un aliat puternic în lupta organismului pentru sănătate. Medicii care l-au operat nu au eliberat nici un diagnostic privitor la starea de sănătate a sfinţiei sale şi nu este de competenţa nimănui să treacă peste responsabilitatea lor privitoare la diagnostic. Părintele Justin, care s-a rugat ani întregi, zi şi noapte, pentru noi toţi, are acum nevoie de odihna şi mîngîierea rugăciunilor noastre şi astfel putem să îl ajutăm. Diagnosticele medicale ale altcuiva decît ale medicilor direct implicaţi nu vor aduce nici un bine nici Părintelui Justin Pârvu, nici fiilor săi duhovniceşti, cu atît mai puţin cu cît ele sînt depărtate de adevăr.
Cu toţii ni-l dorim aproape, cît mai aproape şi mai la îndemînă, şi cu toţii ni-l dorim mijlocitor şi povăţuitor spre mîntuire. Acum este momentul cel mai bun în care putem să-i răsplătim duhovnicului nostru bunătatea şi dragostea ce ne-a arătat-o întreaga sa viaţă, iar această răsplată nu se poate da decît prin rugăciune. Acum este momentul unei rugăciuni sincere şi curate pentru cel care neîncetat se roagă pentru noi, ca să iasă biruitor din această încercare ce i s-a dat tot pentru noi, fiii săi duhovniceşti.
Părintele Justin le mulţumeşte personal tuturor celor ce îl pomenesc în rugăciuni şi încă îl vor mai pomeni. Arhiereii şi preoţii pot să săvîrşească zilnic Sfînta Liturghie şi Taina Sfîntului Maslu, iar monahii şi mirenii pot să stăruie în citirea Psaltirii şi lucrarea rugăciunii neîncetate a minţii. Toate acestea îşi vor dobîndi cuvenita răsplătire de la Domnul nostru Iisus Hristos, către Care spunem de fiecare dată cînd ne pregătim de Sfînta Împărtăşanie: Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Vă rugăm, aşadar, în numele iubirii de aproapele a Părintelui Justin Pârvu, să stăruim în rugăciune în aceste zile aflate sub lumina şi puterea Sfintei Învieri, ca să putem să cîntăm cu toţii, împreună cu Prorocul David: După mulţimea durerilor mele în inima mea, mîngîerile Tale au veselit sufletul meu. (Psalmi 93:19)
Sursa:Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI 


Icoane, Icoane Ortodoxe

O, Preacinstită Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce cu strălucirea sufletului Tău uimeşti privirile îngereşti şi cu desăvârşita dorire spre cele dumnezeieşti covârşeşti înălţimea cugetării serafimilor, Ceea Ce eşti Sălaş preacinstit al miresmei tuturor darurilor Cuvântului, Ceea Ce în braţele Tale de maică ai purtat Focul Ce arde spinii păcatelor noastre, fiind aprinsă cu dorirea celor nematerialnici, Însăţi Stăpână, caută cu milostivire spre robii Tăi, cei ce se primejduiesc prin marea multor ispite. În patul lenevirii zăcând sufletele noastre, ne-am despărţit de cugetarea la lucrarea faptelor bune şi în somnul păcatelor fiind noi nu am ajuns la cunoaşterea voii dumnezeieşti. Dar ca Una Ce eşti tare Apărătoare celor căzuţi în întunericul patimilor şi cu mâna Ta cea tare ridici pe cei ce zac în mormântul osândirii, întoarce-Ţi privirea de Maică şi spre noi şi aminte la durerile noastre. În împietrire zac inimile noastre şi departe suntem de cărarea mântuirii. Vrednici de osândă ne-am făcut, închizând cămările sufletelor dinspre lumina pocăinţei. În întunericul multor patimi ne chinuim, dar nu voim a ne lepăda de răutăţile noastre. Cu ostenelile faptelor bune nu ne-am întărit şi de calea Adevărului ne-am depărtat. Vase a toată necurăţia ne-am făcut, deschizând poarta minţii gândurilor celor neroditoare. Spinii păcatelor culegem din ţarina inimii şi acoperământul nesimţirii ne desparte de cunoaşterea celor spre mântuire. Dar ca O Milostivă, aducând jertfa rugăciunii Tale neîncetate la tronul Treimii, roagă-Te să aflăm noi milă de la Hristos şi iertarea mulţimii păcatelor noastre. Sufletele cele pustiite de viforul păcatelor le luminează cu strălucirea Soarelui dreptăţii şi cu focul rugăciunii Tale arde toată cugetarea noastră pătimaşă, ca totdeauna să aducem Ţie mulţumire şi să Te lăudăm ca pe O Ocrotitoare nebiruită şi Dulce Cântare a cetelor îngereşti. 

RUGĂCIUNE CÂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 
A NOMOFILAXULUI IOAN DIACONUL EVGHENICOS, FRATE 
AL LUI MARCU EFESEANUL 



Maică a lui Dumnezeu preacurată, pentru că decât numirea aceasta nu pot să aflu şi să-ţi aduc ţie alta mai bună, mai aleasă şi mai dumnezeiască, Maică a lui Dumnezeu, pururea fecioară, curată şi cu totul curată şi preacurată, atât cu mintea, cât şi cu cuvântul, cu duhul şi cu trupul. Ceea ce pe Cuvântul şi Dumnezeu cel curat şi preacurat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, din preacuratele tale sângerărf, fără de materie fiind şi fără de trup, L-ai întrupat şi cu adevărat omenesc trup l-ai împrumutat ţi, prin covârşirea faptei bune, înfricoşător şi mai presus de cuvânt lăcaş te-ai făcut al Celui ce pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, bine a voit a pleca cerurile şi a Se pogorî către ticăloşia noastră. Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană, cea preacurataă şi neîntinată, atât cu purtarea, cât şi cu viaţa şi cu cuvântul, şi mai neprihănită decât toată zidirea cea curată, gândită sau simţită. Născătoare de Dumnezeu cu totul neîntinată. Născătoare de Dumnezeu cu totul lăudată, cea cu nume de Doamnă, cu multe nume şi cu mari nume numită, toată luminată, toată sfântă, toată cu daruri dăruită. Mireasă nenuntită şi Maică a lui Dumnezeu fecioară, mai desfătată decât cerurile, mai strălucită decât soarele, mai cinstită decât toate zidirile, mai sfântă decât heruvimii, mai slăvită decât serafimii, Stăpână a îngerilor, Doamnă a lumii, bună şi cu totul bună şi lăcaş preabun al lui Dumnezeu Celui singur bun şi preabun.
Primeşte ca o milostivă, cu dragoste, această mică şi smerită mulţumire, făcută după putere, ceea ce eşti închinată totdeauna de toată zidirea şi ai stăpânire peste toate . Primeşte .cu blândeţe rugăciunea de rob, ceea ce, fiind de o rudenie cu oamenii, ştii cu deadinsul neputinţa firii omeneşti şi eşti iubitoare a tuturor, purtându-le de grijă şi cercetăndu-i, Preanilostivo. Ascultă-mâ pe mine, preadulce Stăpâna mea. Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, de Dumnezeu împodobită şi cu daruri de Dumnezeu dăruită, cea care din fire, asemenea lui Dumnezeu, ai blândeţe, seninătate, bunăvoinţă şi bunătate, împărăteasă care cu strălucire stai pururea de-a dreapta lui Dumnezeu Celui blând şi bun, care eşti împodobită cu haina de aur a sfintelor fapte bune şi cu multe feluri de daruri ale Sfântului Duh . 
Ceea ce peste toate domneşti şi pretutindeni ajungi şi toate le poţi, ca o Maică a atotputernicului Dumnezeu, şi pe toţi cei din nevoi îi mângâi şi de ispite îi slobozeşti şi necazurile le uşurezi, uşurează, rogu-mă, şi sarcina cea grea a păcatelor mele, a păcătosului şi netrebnicului robului tău, pentru care ispitele cele lumeşti vin asupră-mi, şi toate fărădelegile mele spală-le prin vărsarea lacrimilor mele. Ceea ce L-ai născut pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, ridică împietrirea minţii mele celei iubitoare de păcat Dă sufletului meu umilinţă şi ochilor mei izvoare de lacrimi şi plâns făcător de bucurie. Izbăveşte-mă, Stăpâna mea preasfântă, de smintelile celui viclean şi de nesuferitele ispite lumeşti întru care din tânără 
vârstă am căzut, şi inima mea, care de nenumărate scârbe şi necazuri şi primejdii este de-a puru-rea stăpânită, o mângâie şi o vindecă, Mângâierea cea dulce a lumii, Nădejdea celor deznădăjduiţi. Ajutorul celor neajutoraţi şi frica de Dumnezeu şi dragostea Lui într-însa sălăşluind-o, şi de toată împresurarea şi mâhnirea pe dânsa izbăvind-o, cu mila ta cea bogată indulceşte-o. 
Până când, Stăpâna mea preabuna, strig şi sunt părăsit, glăsuiesc şi nu sunt auzit? Dar cu dreptate sunt trecut cu vederea, Maică a lui Dumnezeu preacurată, pentru că din pricina aplecării către cele rele şi a deprinderii biruit fiind totdeauna de vrăjmaşul, începătorul răutăţii, supus sub mâna lui mă fac. Deci opreşte cu rugăciunile tale nebunia vrăjmaşului asupra mea, sfărâmă cu puterea ta mă- iestriile lui cele potrivnice. Viforul, întreita învă- luire şi întunericul prefă-mi-le în linişte şi pace şi lumină, pretutindenea fiindu-mi de faţă şi totdeauna străjuindu-mă şi toată mintea mea şi cuvântul şi fapta către ceea ce se cuvine îndreaptă-le, cu totul sfinţindu-mă şi luminându-mă şi pe toate ale mele către fapta bună povăţuindu-le. Iar voia cea bună şi preasfântă a Fiului tău şi Dumnezeului meu a o păzi şi a o face cu osârdie sileşte-mă, în- demnându-mă către împlinirea poruncilor celor vii
care întăresc voinţa mea cea trândavă ca , mântuit fiind, Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare , şi împărăţiei cerurilor pri n tine învrednicindu-mă , sa te slăvesc pe tine cea slăvită şi prea binecuvântată in vecii vecilor. Amin , amin , amin .


ULTIMA ORA :

MINUNEA care a apărut pe cerul Rusiei. "Oamenii şi-au făcut cruce şi s-au aruncat cu faţa la pământ"





 






În Rusia s-au săbătorit 75 de ani de la înfiinţarea Forţelor Armate Aeriene, iar gruparea Cavalerii Rusiei au oferit oamenilor un spectacol aerian pe cinste.

Aceştia au "dansat" în aer, lăsând în văzduh conturul unui înger. "Mulţi oameni nu au ştiut ce se întâmplă. Unii au crezut că este un miracol, chiar credeau că s-a arătat pe cer un înger; îşi făceau cruci şi se aruncau cu faţa la pământ", a spus un martor la impresionantul eveniment.