Fericit cel ce are o viata singuratica, neamestecat cu cei de pe pamant, ci si-a indumnezeit mintea;
Fericit cel care, desi amestecat cu cei multi, nu se intoarce spre cei multi, ci si-a inaltat intreaga inima spre Dumnezeu.
Fericit cel care dand toate averile sale L-a cumparat pe Hristos si are drept avutie numai crucea pe care o ridica sus;
Fericit cel care, gospodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi;
Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup;
Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos;
Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti;
Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita;
Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stalucirea luminilor ceresti;
Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi;
Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti;[In 14, 2]
Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare;
Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine; daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta. Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti. Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita [Ios 2, 1 sg,].Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas[Lc 18, 10 sg]. Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea decat o casatorie cuminte. Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei. Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului. De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila. O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine. Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca [Mt 7, 14], dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta. Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina. Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.[Acestea] sunt legile lui Grigorie.( din cartea lui Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz - Teologul si epoca sa)
Fericit cel care, gospodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi;
Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup;
Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos;
Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti;
Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita;
Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stalucirea luminilor ceresti;
Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi;
Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti;[In 14, 2]
Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare;
Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine; daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta. Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti. Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita [Ios 2, 1 sg,].Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas[Lc 18, 10 sg]. Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea decat o casatorie cuminte. Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei. Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului. De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila. O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine. Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca [Mt 7, 14], dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta. Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina. Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.[Acestea] sunt legile lui Grigorie.( din cartea lui Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz - Teologul si epoca sa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu