O, boală, doctorie mară, dar aducătoare de sănătate!
În vremea bolii simțim că viața omenească este asemenea unei flori care
se ofilește aproape îndată ce își desface petalele și unui nor care se
risipește fără să lase urme; că zilele noastre pier ca umbra; că trupul
nostru se usucă aidoma florii câmpului, că viața celui mai tare om este
numai o adiere, că ea se scurtează cu fiece răsuflare și că bătaia
pulsului îl apropie, ca bătăile unui ornic, de ceasul cel din urmă, care
aproape întotdeauna bate tocmai în clipa când omul crede că până la ea
mai e multă vreme.
Boala, chiar dacă slăbeşte trupul, totuşi,întăreşte sufletul; trupul îl omoară, dar sufletul îl înviază; pe omul dinafară îl slăbănogeşte, dar pe cel dinăuntru îl înnoieşte. „Chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4,16).
Boala, chiar dacă slăbeşte trupul, totuşi,întăreşte sufletul; trupul îl omoară, dar sufletul îl înviază; pe omul dinafară îl slăbănogeşte, dar pe cel dinăuntru îl înnoieşte. „Chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4,16).
Cum se înnoieşte?
Se deprinde cu smerenia,cu răbdarea,cu aducerea aminte de moarte şi în urma
acesteia cu adevărata pocăinţă, rugăciune,dispreţ faţă de lume şi de deşertăciunile
lumeşti.
Cine, bolnav fiind,
ar mai avea chef să se mândrească? Cine, văzând că prin boală i se apropie sfârşitul,
şi-ar mai dori slavă, cinste şi bogăţie? Cine ar îndrăzni să mai greşească fără
frică, văzând că îl cuprinde frica de judecata lui Dumnezeu? Şi când se roagă
omul cu mai multă osârdie dacă nu în vremea bolii?
O, boală, doctorie mară, dar aducătoare de sănătate!Cum
ferește sarea peştele sau carnea de putrezire, așa şi orice boală
păzeşte duhul nostru de putreziciunea și stricăciunea păcatului,
neângăduind patimilor - viermilor sufleteşti,
să se zămislească în noi.
Prin nerăbdare, nu scăpăm de suferința pe care ne-a rânduit-o Pronia lui Dumnezeu; dintr-însa nu urmează altceva, fără numai vătămare și pierzare. Prin răbdare, orice suferință se ușurează. Uită-te la cei aflați în boală de multă vreme sau care șed mult timp în temniță: așa s-au obișnuit cu nenorocirea lor prein răbdare, că parcă n-ar simți-o. Că necazul răbdare lucrează Rom. 5, 3. Dimpotrivă, prin nerăbdare, durerea se înmulțește...
Prin nerăbdare, nu scăpăm de suferința pe care ne-a rânduit-o Pronia lui Dumnezeu; dintr-însa nu urmează altceva, fără numai vătămare și pierzare. Prin răbdare, orice suferință se ușurează. Uită-te la cei aflați în boală de multă vreme sau care șed mult timp în temniță: așa s-au obișnuit cu nenorocirea lor prein răbdare, că parcă n-ar simți-o. Că necazul răbdare lucrează Rom. 5, 3. Dimpotrivă, prin nerăbdare, durerea se înmulțește...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu