Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

poezii

IMNURI CRESTINE VECHI 250-263
250.Fericit e tot acela
251.Luminezi tu oare_
252.Voi servi degraba-acum iesiti
254.Ce placut e si frumos
255.Ce bine e cand fratii
257.Pe Isus cat mai devreme
258.O, cat iubit-a Dumnezeu
261.Sunt eu crestin adevarat?
262.O, voi, toti cei impovarati
263.Stii tu oare cate stele




250.Fericit e tot acela1.Fericit e tot acela
Care-n orice pas facut
Cere sfatul de la Domnul,
El atuncea nu-i pierdut!
Ref: Fericirea din asta lume
E ca a valurilor spume,
Iar cea din ceruri ni-e data-n daruri,
Pe veci de Domnul Dumnezeu!
2.Fericit cel ce asculta
Glasul blandului Isus
Pacea lui si multumirea
Le primeste-n dar de sus!
3.Fericit cel ce in viata
S'a-mpacat cu Dumnezeu
Va avea un scut puternic
Si va-nvinge tot ce-i rau

............... OK ...............



251.Luminezi tu oare_
- Versuri cu rime ciud-interesante! -1.Luminezi tu oare lumea care moare
Neavand drept soare pe Isus cel bland?
Raza luminoasa poarta a ta fata
Chiar asemeni lui Isus?...
Ref: O, frate, frate drag
Te intreaba daca-a' tale fapte si pe altii-atrag,
Daca nu, degraba, lumineaza-ntreaga viata ta prin Spirit Sfant!
2.Plina-i de iubire oare-a ta simtire,
Si compatimire ai de cel sarman?
Pui tu staruinta pentru biruinta
Pana-n ceruri vei intra?
3.In curand se-arata Domnul care poarta
Pe toti dreptii-n ceata catre ceruri sus...
Vrei si tu a merge sus spre a culege
Roada unui trai curat?
4.Sau doresti tu poate a ramane-n moarte
Si sa nu ai parte la al vietii rau?
Cand cei drepti salta-vot si in cer canta-vor
In abis tu vrei sa pieri?...
5.Hai la lupta sfanta, catre cer te-avanta
Cum Isus cuvanta-n Evanghelia Sa!
Stralucire mare ca un vesnic soare,
Rasplatire vei avea!

............... OK ...............



252.Voi servi degraba-acum iesiti
1.Voi servi degraba-acum iesiti,
La nunta lui Isus poftiti
Pe-oricare oaspeti veti gasi
Cu bucuria de-a veni!Ref: Sa-i poftiti, sa-i zoriti,
Sa-i zoriti pe toti sa vina,
Sa-i poftiti, sa-i zoriti,
Ca sa-mi fie casa plina!
2.Spuneti si celui obosit:
La Domnu-i pacea de gasit,
Sa stie cei far-ajutor
Domnul e bunul lor Pastor!
3.Auzi rasuna vocea Lui
In mijlocul pustiului!
Ca bun Pastor azi cheama El
Chiar si pe micul mielusel!
4.Dar cine-aude pe Pastor
Sa mearga ca-i dea ajutor
Sa-aduca mieii-n loc curat
Si sa-i fereasca de pacat?
5.Ah, din pustiul arzator
Rasuna jalnic plansul lor!
Esti tu samaritean milos?
Mergi si indeamna-i la Hristos!

............... OK ...............



254.Ce placut e si frumos
1.Ce placut e si frumos / Strans uniti toti in Hristos
In fratie toti traind / Si pe Domnul preamarind.
Intr-un glas i-auzi in cor / "Domnul ni-e Mantuitor!"
Doar prin El fiind salvati / Suntem toti in Domnul frati!2.Mana-n mana toti umbland / Unul pentru altul stand
Dintr-o gura-n cantul lor / Preamaresc pe Creator.
Toti vorbesc cum Dumnezeu / Ne-a iubit prin Fiul Sau
Astfel noi copii sa-I fim / Si ca fratii sa traim.
3.Domnul, Cel ce ne-a iubit / Este foarte multumit
Cand ne vede strans uniti / Si asa de fericiti!
Astfel bucurandu-L noi / Cei numiti copii ai Sai
Cu placere dreapta Sa / Ne va binecuvanta!
4.Aleluia lui Hristos / Ii aducem bucuros
Caci din lume ne-a luat / Si la viata ne-a chemat.
Ne-a-nvatat sa ne iubim / Si ca fratii sa traim,
Lauda, marire Lui / Azi si-n veacul veacului!

............... OK ...............



255.Ce bine e cand fratii
1.Ce bine e cand fratii
In Domnul se unesc
(:Si-n dragoste si pace
Pe lume vietuiesc:)2.Ca roua ce se varsa
Pe campuri si pe vai
(:Si binecuvantarea
Cadea-va peste ei:)
3.Se va-nnoi odata
Prin ei locasul sfant
Toti fericiti si liberi
Vor fi pe-un nou pamant.
4.Va merge spre lumina
Atunci orice popor
Va fi numai o turma,
O turma si-un Pastor.

............... OK ...............



257.Pe Isus cat mai devreme
1.Pe Isus cat mai devreme
Am sa-L caut sa-L gasesc,
Si-am sa merg pe-a' Sale urme
Drumul stramt vreau sa-l urmez.Ref: M-a iubit Isus stiu bine,
M-a iubit si-L pretuiesc!
El muri, da, pentru mine,
Prin Isus eu vietuiesc!
2.Ma voi duce unde-mi spune,
Tanar sunt dar vreau sa merg!
Vocea Lui sa ma indrume,
Tanar sunt dar inteleg!
3.El se afla-acum la poarta,
Sa ma scape stiu ca vrea;
Sa-mi deschida ma asteapta
Si cu drag eu voi intra!

............... OK ...............



258.O, cat iubit-a Dumnezeu
1.O, cat iubit-a Dumnezeu
Pe omul pacatos,
Incat a dat pe Fiul Sau,
Pe Fiul Sau, Hristos!Ref: Cat ne-a iubit, cat ne-a iubit
Eternul Dumnezeu
Incat pe Golgota-a murit
Iubitul Fiu al Sau.
2.Tresalta-acum inima mea
Ca ai Mantuitor,
Luatu-s-a povara ta,
Pacatul pierzator!
3.Si voi crestini, va bucurati
De credeti in Hristos,
In imn de slava tresaltati,
Cantati-I maiestuos!
4.Cantati, ca moartea-ati biruit
Prin scump sangele Sau,
Mostenitori ati devenit
Si fiii de Dumnezeu!

............... OK ...............



261.Sunt eu crestin adevarat?1.Sunte eu crestin adevarat,
Ostas al lui Hristos,
Sau fug de crucea de purtat
Ca orice om fricos?
2.Astept sa fiu luat la cer
Pe pat comod de flori,
Cand altii lupta pana pier
Dar sunt biruitori?
3.Da, vreau sa lupt, sa biruiesc,
Ajuta-mi scump Isus,
Cu orice pret sa cuceresc
Locasul cel de sus.
4.Porniti 'nainte si luptati,
Nu dati deloc 'napoi,
Curand aveti sa castigati
Cununa de eroi.
5.Caci Domnul vine in curand
In slava lui din cer
Si cei ce au trait luptand
Vor straluci ca El!

............... OK ...............



262.O, voi, toti cei impovarati
1.O, voi, toti cei impovarati
Veniti, Isus va cheama,
De El veti fi toti mangaiati
Mai mult decat de-o mama.Ref: Dulce Nume, Nume sfant
Fericirea pe pamant
E-n acest divin Cuvant,
Nume scump, "Isuse".
2.Voi ce cadeti la orice pas,
Veniti, Isus va-ajuta,
El e cu voi in orice ceas,
Puteri noi va-mprumuta.
3.Voi, ce-ndoiala tot simtiti,
Veniti, Isus va-mbie,
Cu El puteti fi fericiti
De-acuma pe vecie!
4.Voi, toti cei tristi si izolati,
Veniti, El va invita,
In El gasiti tot ce sperati,
Si pacea mult dorita.
5.Sa vina tot cel slab sfios,
Cu inima infranta,
Isus va scapa bucuros
De tot ce va framanta!

............... OK ...............



263.Stii tu oare cate stele
1.Stii tu oare cate stele
Stralucesc pe cer senin,
Si cati, tot privind la ele,
Se intreaba "de-unde vin?"Ref: Domnul toate-n asta lume
Le-a facut si sunt prea bune
Fie pururea slavit
Ca pe oameni i-a iubit.
2.Stii tu cate flori in lume
Raspandesc parfumul lor,
Cate harnice albine
Strang din mierea florilor?
3.Stii tu cate pasari canta
Si pe-ai lor pui ii hranesc,
Si cati copilasi asculta
Pe maicuta si-o iubesc?

Silvia MOIAN: Urma pasilor
Văd calea vieţii mele plină de neprevăzut
Şi urma paşilor mei pe nisipul ud.
Treceam plin clipe grele, urcam şi coboram
Şi drumul vieţii mele cu anevoie străbăteam.
Dar văd că lângă urma mea de paşi, mai e o urmă,
Paşi necunoscuţi lângă paşii mei se-adună,
Şi merg şi ei lângă ai mei paşi pe a vieţii cale,
Mă însoţesc mereu văd, pe lunga mea cărare.
Dar când mă uit mai bine, când mi-a fost mai greu,
Doar o singură pereche de paşi urca mereu.
N-am înţeles ce e, ce taină urma paşilor ascunde,
Dar în cuget o voce blândă îmi răspunde.
Vezi în viaţa ta, Eu Iisus te-am însoţit mereu,
Urma mea de paşi e lângă urma ta şi te-am urmat şi eu.
Când tu credeai că nu mai poţi pe drumul drept urca,
Eu îţi dădeam putere, mergeam în dreapta ta.
Când tu credeai că ai să cazi, îţi era tare greu,
Mâna mea te ridica, că ţi-am slujit, eu Domnul tău.
Şi sarcini grele de fărădelegi şi de păcate ţi-am purtat.
Şi crucea vieţii tale, pe umerii mei din dragoste am luat.
- Dar,  Doamne, când eram în nevoia cea mai grea,
Mai lăsat singur, că nu se vede pe nisipul umed urma Ta.
Atunci cu glasul Tău cel dulce mi-ai răspuns în adâncuri  întristat:
- Aceia erau doar paşii mei, că pe tine pe braţe te-am purtat.


Luca Ionel BRANISLAV: Ma bucur in Domnul

Mă bucur în Domnul şi acum ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.
Că orfan am fost, dar Domnul m-a luat,
Pierdut am fost, dar Domnul m-a aflat.
Copil am fost, dar Domnul m-a crescut,
Şi mi-a dăruit cu drag tot ce i-am cerut.
Slab am fost, dar Domnul mi-a dat puteri,
Sărac am fost dar Domnul mi-a dat averi.
Bolnav am fost, dar Dumnezeu m-a vindecat,
Din patul suferinţei El m-a ridicat.
Neştiutor am fost, dar Domnul m-a înţelepţit,
Urât am fost de toţi, dar Domnul m-a iubit.
Batjocorit am fost, dar Domnul m-a sărutat,
Cu sărutare sfântă de Veşnic Împărat.
Mă bucur în Domnul acum şi ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.
Şi am să-L slăvesc în viaţă, până am să mor,
Pe Milostivul, Preainduratul şi Sfântul meu Ocrotitor.

Cristina ONOIU: Te iubesc, Iisuse

Mi–aş fi dorit să te cunosc, Iisuse,
Încă de când eram o copilă,
Să vorbesc cu Tine taine ascunse,
Să–Ţi dau dragostea mea umilă.
Oriunde aş merge, să fii cu mine,
Orice-aş începe, să-ncep cu Tine,
Orice aş face, să faci cu mine
Şi al meu gând să fie la Tine.
Dar nu regret că Te-am cunoscut acum
Şi Îti mulţumesc că mi Te-ai arătat,
Ca o rază ce îţi apare în drum,
Aşa Tu pe mine m-ai luminat;
La minunata vârsta a adolescenţei,
Când una lume pare a Te fi uitat,
Tu m-ai chemat pe calea pocăinţei
Şi în acest fel eu Te-am aflat.
Când mulţi, de vârsta mea, Te-au părăsit,
Dar mulţi, au încercat să Te slăvească,
Aşa cum încerc eu, de când Te-am găsit,
Dragostea pentru Tine să nu se sfârşească.
Eu Te iubesc din tot sufletul meu,
Orice mi s-ar întâmpla,
Să nu mă lasi niciodată la greu ,
Oricare ar fi voia Ta.
Niciodată să nu mă desparţi de Tine,
Să Îţi slujesc toată viaţa mea,
Orice s-ar întâmpla cu mine,
Să fac, în toate, voia Ta,
Să-Ţi cânt, să Te slăvesc Iisuse,
Să Te iubesc, Mântuitorul meu,
Şi Îngerii cu imnuri nespuse
Să îmi păzească sufletul mereu.
Tu de acum îmi eşti Tată,
Tu eşti Părintele Ceresc,
Şi-i rog pe Sfinţi, ca ei să facă
S-ajung  la Tine, să-Ţi slujesc.
Ajută-mă Tu, Doamne Sfinte,
Cu Sfânta  Doamnă, Maica Ta,
Să Te iubesc, Iubit Părinte,
Din toată inima mea.
Să vin la Tine sus, în Rai,
În Noul Ierusalim Ceresc,
Să mă pomeneşti Iisuse,
Lângă cei ce Te iubesc.

Luca Ionel BRANISLAV: Daca astazi voi pierde…

Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ,
Nimic nu iubesc mai mult ca pe Tine,
Pe Tine, Doamne, nu te voi pierde nicicând,
Căci Tu dăinui, Iisuse, de-a pururi în mine;
Credinţa din suflet în veci va rămâne,
Cum mila Ta din veac până-n veac
De la poporul creştin, la popoare păgâne,
La tânăr, bătrân, bogat sau sărac.
Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt,
Mântuitorul nostru slăvit şi-nchinat,
Care-ai venit la noi din cer pe pământ
Şi prin moarte, de moarte pe noi ne-ai scăpat.
Slavă ţie multmilostive Stăpâne,
Slavă ţie preabunule Dumnezeu,
Care prin Cruce, moarte-ai primit pentru mine,
Slavă ţie Iisuse, Mântuitorul meu!
Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ,
Credinţa din suflet în veci va rămâne,
Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt
Slavă ţie multmilostive Stăpâne !

Maria-Lucia CORNEA : Domnul meu

Din această lume nu-mi trebuie nimic
Îl vreau doar atât:”pe Domnul meu!”
Cu El înfloresc ca ramura de finic
La pieptul Lui alerg când mi-e greu.
Cuvintele Lui îmi mângâie auzul
Ca cel mai duios cânt ascultat,
Tot Domnul meu îmi curmă plânsul
Şi mă ridica când sunt în păcat.
Când necazurile mă lovesc cu furie
Şi mă aruncă cu violenţă la pământ,
Iisus îmi dă să beau apa cea vie
Spre Ierusalimul de sus îmi dă avânt.
Nici un om din întreaga lume
Nu poate atât de delicat mângâia,
Nici să şteargă ale rănilor urme
Sau sufletul mort să-l poată învia!

Maria-Lucia CORNEA : Candela arzand

Doamne, să fiu candelă să ard
Cu iubire, trezvie de Tine,
Ca prinos, cel mai scump nard
Să fie al rugii mele cu suspine.
Din Scripturi să mă învrednicesc
Să beau apa slovelor cereşti,
Să fiu însetat şi flămând
De bunătăţile duhovniceşti.
Să tânjesc cu nespus dor
Spre Ţara Cereasca, Stăpâne,
Cu cutremur şi sfios dor
Să-mi fie privirea spre Tine.
Nu pot cuprinde atâta bucurie
Ce-mi reverşi în suflet mereu,
Eşti dulce Iisuse ca mierea aurie
Şi nu mă laşi când totul e greu.

Ioana VOICILA DOBRE : Poem de credinta

Fiecare pas ce-l fac
mi-e călăuzit de Tine.
Cu viaţa mă împac
şi simt, Doamne, ce e bine!
Orice gând pe care-l am,
îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
ciripind voios, revine.
Fiecare vorbă-a mea
tot cuprinde şi răsfaţă,
Fiindcă ştiu că are-n ea
de la Tine, multă viaţă.
Fiecare întâmplare
ce mi-ai dat a o trăi
are-o pildă de-nchinare
şi-i izvor de bucurii.
Si-apoi oamenii îi simt
ca trimişi în calea mea
dinspre Tine, ca pe daruri
să-i primesc cu inima.
Apa, focul şi pământul,
cerul, soarele şi luna
Mi-ai trimis să-mi fie sprijin
vieţii întotdeuna!

Ioana : Pe Domnul sa rugam!

Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo unde-i întuneric
Şi orice om să îl slăvească
pe bunul Creator,
Să-i auzim chemarea-i blândă,
să fim cuprinşi de-un tainic dor,
Ca să iertăm,
să biruim în luptă,
Pe Domnul să-L rugăm!

Carmen : Câţi ani avea?

Câţi ani avea când a plecat MântuitorulLa Tatăl său, în Cerul cel de sus?
De ce a vrut ca să se nască din Fecioară?
De ce o cruce grea pe umeri El a dus?
De ce a acceptat atâta umilinţă?
Pentru ce a fost El oare răstignit?
Care a fost vina Lui cea mare?
Răspunsul este : Pe oameni a iubit!

Carmen : Nu uita

Când simţi că nu mai poţi nimic să faci
Măcar în taină tu să rabzi, să taci,
Iar Domnului necazul să i-l spui
Şi nu uita să chemi pe Maica Lui.
Nici un răspuns acum de nu primeşti,
De mila lor să nu te îndoieşti.
Ei te ajută mai mult decât tu crezi,
Deşi de multe ori poate nu vezi.
Şi nu uita nicicând de marii sfinţi
Ei împlinesc a noastre rugăminţi.
Pe Îngeri, pe Arhangheli să îi chemi,
De grele încercări să nu te temi.

Carmen : Tot ce vrei

Tot ce vrei poţi ca să ai
pe pământ, dar şi în rai.
Aici totu-i trecător,
nesigur şi schimbător.
Dar în rai e fericire,
adevăr şi nemurire.
Mai mult decât tu doreşti
acolo poţi să găseşti.
Şi nu e atât de greu
să ajungi unde-ţi spun eu
Numai tu de vei voi
şi frumos vei vieţui.
De păcat să ne ferim
Şi virtuţi să dobândim
Pe Dumnezeu să-l cinstim,
Pentru tot să-i mulţumim.
El e-al nostru creator
şi de oameni iubitor.
Pe semeni să-i ajutăm,
noi să nu îi supărăm.
Căci mulţi sunt greu încercaţi,
de necaz împovăraţi.
Pentru ei să ne rugăm,
povara s-o uşurăm.
Celor care ne-au greşit,
să-i iertăm necontenit.
Cu râvnă noi să muncim,
bogăţii să nu dorim.
Iar de ai grea supărare,
cere-a Domnului îndurare.
El cui cere cu credinţă
împlineşte-a lui dorinţă.

Carmen : Vreau

Vreau să transform orice cârtire
Într-un imn de mulţumire,
Să topesc orice mâhnire
Cu o rază de iubire.
Să înec orice chin mare
Într-un ocean de răbdare.
Prin răbdare-n suferinţă
Dobândi-voi biruinţă.
Să alin orice durere
Cu o sfântă mângâiere,
Orice zgură de păcat
Să-l fac alb imaculat.
Vreau, dar eu nu izbutesc
Dă-mi al Tău Sfânt Har ceresc!
Pot să duc lupta cea bună
Doar cu Tine împreună.

Ioana : Luminează-mi sufletul

Cine oare decât Tu
ne iubeşti cu-adevărat?
Cine oare decât Domnul
viaţa pentru noi şi-a dat?
Luminează-mi sufletul
ca să Te iubesc,
Luminează-mi mintea,
la Tine să gândesc.

Carmen : Cine oare a creat?

Cine oare a creat
Tot ce este minunat?
Cerul plin cu stele-n noapte,
Florile înmiresmate,
Omul bun şi iubitor
Plin de dragoste şi dor,
Neaua albă sclipitoare,
Vorba cea mângâietoare.
Valurile înspumate,
Căinţa pentru păcate,
Adierea vântului,
Cutezanţa gândului.
Susurul izvoarelor,
Saltul căprioarelor,
Zâmbetul de copilaş
Jucăuş şi drăgalaş,
Cântecul înălţător,
Focul cel mistuitor,
Răsărit-apus de soare,
Rouă, ploaie şi ninsoare,
Păsări multe colorate,
Peştii înotând prin ape…
Este doar o întâmplare
Tot ce este bun sub soare?
Tot ce-i sfânt şi luminat,
Însuşi Domnul ni le-a dat!

Carmen : Rad florile

Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.
Mirosul lor plăcut, viu parfumat
Este de oameni mult admirat;
Harul cel Sfânt pătrunde în inimi
În chip minunat.
Râd flori înveşmântate
În colorate petale.
Sub sclipiri vesele de soare;
Taina credinţei, cât e de mare!

Carmen : In livada lui Hristos

În livada lui Hristos
Mulţi copii tu ai adus
Ca să cânte tot voios
Într-un cor armonios.
În livada lui Hristos
Vreau şi eu cu ei să fiu
Deci îndreaptă-mă mereu
Pe drumul cel luminos.
Să fim toţi tot împreună
Cu Mama noastră de mână,
Să ne veselim frumos
În livada lui Hristos.

Rodica : Iubind pe Dumnezeu

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Prin lume umbli fără de mâhnire
Şi totu-n jurul tău e minunat,
Chiar şi-n furtuni găseşti o liniştire.
Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Orice duşman va deveni prieten,
În dragoste chiar ura s-a schimbat,
Oricine-ţi poate fi prieten.
Pe Domnul de iubeşti cu-adevărat,
Nu poate nimeni ca să te doboare,
Oricât de grea e lupta ce o ai,
În jurul tău e viaţă, numai soare.
Pe Domnul când iubeşti cu-adevărat,
Munceşti cu râvnă, oricât de greu este,
Ajuţi cât poţi pe cel ce-i întristat,
Îl ierţi uşor pe cel ce îţi greşeşte.

Rodica : Suflet de copil

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.
Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.
Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

Rodica : Taine

În lume sunt taine ascunse,
Sunt taine de nimeni pătrunse;
Creatorul celor văzute şi nevăzute
Le poate dezvălui şi face cunoscute.
El lasă să descoperim,
Spre bine noi să folosim
Ce pentru oameni El a dat,
Dar nu pentru amar păcat.
Prin trudă sfântă vom găsi
Ce Domnul va îngădui
Ca sufletul să-l mântuiască
Şi de păcat să ne ferească.

Silvia MOIAN : Nu te iubesc

Nu Te iubesc, căci dacă Te-aş iubi,
Ar trebui ca să vorbesc mereu cu Tine.
Simţind adânca dragoste ce Tu mi-o porţi
Şi stând sub dulcea-ţi ocrotire.
Nu Te iubesc, căci nu alerg spre Tine
Când sufletul mi-e liniştit şi cald.
Doar când furtuni ajung pe cerul vieţii mele,
Atunci cu desnădejde în genunchi îţi cad.
Şi cât mi-ai dat din darurile Tale,
De câte ori, cu bucurii m-ai mângâiat,
În viaţa plină de neprevăzut şi de primejdii
De tot ce-i rău, cu harul Tău m-ai apărat.
De ce nu Te iubesc Iisuse
Când ştiu că pentru mine mult ai suferit,
Ca să mă scapi din chinul veşnic
Ce pentru lume fost -a hărăzit?
Nu pot, Tu ştii că firea mea e slabă
Şi că iubeşte tot ce-i trecător.
Dar vreau ca să îmi dai putere Doamne
Să Te iubesc, că mult îţi sunt dator.

Carmen : Frumuseţe

Oare care frumuseţe
Îi place lui Dumnezeu?
Cea trupească, trecătoare,
Sau a sufletului tău?
Căci mult noi ne străduim
Corpul să-l împodobim,
Dar de suflet am uitat
Să-l păstrăm măcar curat.
Cine-n viaţă cât trăieşte
Sufletul împodobeşte,
E lui Dumnezeu plăcut,
Voia Sa el a făcut.
Iar de-aici când vom pleca,
Sufletul ne va zbura
Către bunul Creator,
Dacă i-am slujit cu dor.

Carmen : La Iezer

Printre văi, peste coline
Lângă ape cristaline
E un iezer minunat,
De Domnul Iisus lăsat.
Cine-acolo va veni,
Loc de-odihnă va găsi;
Orice suflet frământat
Pace repede-a aflat.
Sfinţi acolo s-au jertfit
Pentru Domnul ce-au iubit,
Iar în peştera umilă
Viaţa lui Hristos o-nchină
Antonie, mare sfânt,
Om ca noi pe-acest pământ,
Care-acum prin darul său,
Roagă mult pe Dumnezeu
Pentru toţi ce vin aici,
Oameni mari sau din cei mici,
Ca să fie ei iertaţi
Şi în viaţă ajutaţi.
O, voi sfinţi, ne auziţi
Şi la noi acum veniţi,
Ruga noastră-o ascultaţi,
Suferinţa ne-alinaţi !

Rodica : Cu dragoste sfanta

Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit,
Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit
Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat
Să trăiesc în lume cu adevărat.
Să doresc dreptatea, pacea, curăţia,
Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia.
Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat,
Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat.
Din curse viclene Tu m-ai izbăvit,
La grele-ncercări mult m-ai sprijinit.
De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă,
Mi-ai dat iar putere să am biruinţă.
Dar eu oare Doamne pot să te iubesc ?
Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc ?

Dorina PADURARU : Veneau “Floriile in sat”

S-au spart zăgazuri îngheţate,
Şi mugurii plesnesc în floare,
Fac cuiburi berze cocoţate,
Şi-un dor de veşnicie doare.
Veneau „Floriile” în sat,
Cu haine noi de sărbătoare;
Miros de var şi cuib curat,
Iar la fântână o căldare.
Un glas de rugă se aude-n deal,
Bătăi de clopot tânguind stingher…
Biserica – pe-o zare de cristal
Deschide poarta către Cer.
Copii purtând în braţe flori,
Veneau în braţe la Iisus,
Şi îi cântau „Osana”-n cor,
Ce bucurie de nespus!
Şi postul era sfânt- cerească haină,
Cu panacidă şi colac,
Încununat în Joia cea de Taină,
Când satul tot te ispitea cu cozonac!
Cu-un coş de Paşti, plecând spre casă,
Din deal spre valea-ntunecată,
Părea că-n râuri se revarsă,
Şuvoaie de lumină Înviată!

Rodica : Chemarea

Domnul este lângă noi,
Doar nu Îl vedem;
Însă inima îl simte,
Ne dă un îndemn.
Să Îi ascultăm chemarea
Când ne strigă,
Să Îi urmăm cărarea
Fără frică.
El va fi mereu cu noi,
Dacă şi noi vrem;
Ne va scoate din nevoi,
Fii ai Lui suntem.
De Hristos să nu fugim,
Nu vom reuşi.
Ce vrea El, noi să dorim,
Mult ne va iubi.
Cu El bine ne va fi
Pe pământ şi-n Cer,
Bucuroşi vom vieţui,
Chiar de-i cald , sau ger.

Silvia MOIAN : Eu stau si bat

Eu stau la uşa ta si bat.
De ce ţii sufletu-ncuiat ?
De ce nu vrei să mă primeşti pe Mine ?
Căci Eu, vreau ca să fiu mereu cu tine.
Şi clanţă Eu nu am afară.
De vrei, mă laşi să intru în astă seară,
Sau mâine dacă vei voi.
Dar vezi , o dragul meu, să nu întârzii.
Eu te iubesc, îţi ştiu trecutul, te-am creat.
De ce vrei să mai duci o viaţă în păcat ?
Cu Mine, lumină o să ai şi pace.
Iar sufletul în întuneric, nu va zace.
Eu stau la uşa ta şi bat.
De ce ţii sufletul încătuşat ?
Deschide şi primeşte harul meu divin
Şi atunci vei deveni din rob al patimii, stăpân.
Mai am răbdare să te aştept, dar până când?
Un vis e viaţa ta şi ceasul va suna curând.
De vrei să fii deapururi fericit cu adevărat,
Primeşte-n suflet pe divinul Împarat.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Ia pilda…

Ia pildă de la Preasfânta Născătoare:
pe Domnul Iisus iubeşte-L cum l-a iubit Ea,
fii pentru copii o mamă iubitoare,
neprihănitul suflet nicicând nu-l întina.
Ia pildă de la Sfântul Gheorghe, ostaşul:
lancea şi scutul cu tine poartă-le mereu,
pe balaurul din gânduri, pe vrăjmaşul,
ucide-l făra milă, oricât ţi-ar fi de greu.
Ia pildă de la Sfântul Ioan Damaschin,
făcător de stihuri. Şi viaţa-ţi cenuşie
toarn-o acum în psalmi divini. Cu sufletul plin
fă-ţi din clipe goale cântec şi poezie.
Ia pildă de la Sfinţii Fără-de-Arginţi:
vindecă-i pe oameni de patimi şi beţie.
Smerita cugetare, în înnoite minţi,
vorba cuviincioasă mereu cu ei sa fie.
Ia pildă de la Sfântul Constantin cel Mare:
tu, crucea să o vezi pe cerul credinţei.
Semnul creştinesc să-ţi fie îmbărbătare,
viaţă şi nădejde, poarta biruinţei.
Priveşte la ei, căci au fost oameni ca tine,
ce astăzi, în ceruri, stau la masă cu Hristos.
Ei te-nsoţesc pe drum şi te-ntăresc, creştine,
căci viaţa lor în Domnul e-o pildă cu folos.

Silvia MOIAN : Priveste-te

Priveşte-te în oglinda sufletului tău,
Acum cât încă mai e vreme.
Când încă poţi, să faci ce este bun
Şi să îţi schimbi reaua ta vrere.
Priveşte adânc, să vezi de poţi
Ca să găseşti pierdute fapte rele.
Şi să nu pleci când ceasul va suna,
Pierdut în vraja lor, nepregătit, cu ele.
Te uită bine înlăuntru tău,
De ce să îţi mai porţi povara ?
Căci e aşa uşor, să scapi de ea,
Dacă asculţi în sufletu-ţi chemarea.
Lumina Lui, ce luminează lumea
Vrea şi în tine să aducă luminarea.
Primeşte-o în casa sufletului tău
Şi atunci ai să îi simţi cu adevărat lucrarea.

Rodica : Hristos e viu

Hristos e viu şi veşnic
Şi Dumnezeu adevărat.
El e atotputernic. E Fiul
Celui ce lumea a creat.
Hristos pe oameni îi iubeşte,
Viaţa pentru noi şi-a dat.
Fericit locaş El pregăteşte
Celor ce-n viaţă L-au urmat.
Cu al său sânge scurs pe cruce
Păcatul lui Adam este iertat,
Iar cine crede şi-i slujeşte
De veşnicele chinuri e salvat.

Cornelia BERENDE : Miluieste-ma, Doamne

Suspin şi plâng şi n-am odihnă,
Pe Duhul sfânt l-am depărtat.
Sunt gol şi mie ruşine Doamne,
Căzut-am iarăşi în păcat.
Îţi cer iertare cu suspine,
Şi nu-i de ajuns pentru a şterge
Păcatele nelegiuite
Că viaţa mea e o fărădelege.
Vai, câtă milă ai de mine,
De câte ori m-ai miluit,
Mă miluieşti după orice faptă
Şi eu mereu te tot mâhnesc.
Miluieşte-mă Doamne,
După mare mila Ta
Mă primeste iar în turmă
Şi mă fă oiţa Ta.

Radu BOTIS : Confesiune

Aş vrea Doamne să-Ţi cînt
Să Te încînt
Eu călător efemer pe pămînt.
Uneori îmi lipsesc sentimente
Curate,
Iubirea de frate, rostu’ de adevăr
Ori dreptate.
Doream să-Ţi spun
De multa vreme, însă acum
Lucru curat m-a cercetat
Cu al Tău sfat.
Voi lăcrima în rugăciune,
Gest de căinţă pentru puţinele bune.
…………………………………………………
Acesta sunt
Trăind, să renasc prin Cuvînt.

Cornelia BERENDE : Mai fa-ma Doamne sa mai fiu

Mai fa-ma Doamne sa mai fiu
Cu sufletul curat.
Ca-n anii cand eram copil
Departe de pacat.
Sa nu ma poate amagi
Nici lenea, nici minciuna,
Sa invat din nou a iubi,
Sa nu cunosc ce-i ura.
As vrea sa fiu din nou copil,
La suflet si la viata
Sa nu ma tulbure nimic,
Sa fiu curat in viata.
Tu Doamne imi cunosti dorinta,
Ca sa mai fiu odata cum am fost,
Sa le fac toate cu iubire
In toate sa gasesc folos.

Sinziana ANDREI : Daca ar fi

Dacă ar fi, să fiu o floare,
Mi-aş deschide din petale,
Spre soarele, Iisus Hristos
Care străluceşte veşnic, luminos.
Dacă ar fi, să fiu un pom,
Aş rodi pentru al meu Domn.
Rod curat, păstrat neprihănit,
Pentru Părintele Ceresc, iubit.
O pasăre călătoare de aş fi,
Pe cer alene aş pluti,
M-aş înalţa spre Ziditor,
Cuprinsă de un tainic dor.
Dar nu sunt pasăre, floare sau pom.
Sunt cununa creaţiei, un om.
Dator ca să iubesc pe Cel ce ne-a creat
Aş vrea sa fiu creştin adevărat.

Silvia MOIAN : Candela

Aş vrea să fiu mereu, o candelă aprinsă
Şi-n inimă să ardă focul cel Dumnezeesc.
Să răspândească în jur şi pace şi lumină,
Să se răsfrângă iubirea Domnului Ceresc.
Dar griji şi umbra gândurilor triste
Şi neîncrederea în ajutorul cel divin,
Îmi sting mereu a flăcării văpaie
Şi sufletul îşi plânge în întuneric al său chin.
Dar vine mâna caldă, iubitoare,
A Celui ce pe toate le-a zidit.
Şi îmi aprinde iarăşi focul dragostei divine,
Căci El din veacuri omenirea a iubit.
Şi nu îşi lasă niciodată făptura ca să piară,
Ci cu pronia cerească o ajută tot mereu,
Să se ridice şi să meargă înainte
Deşi drumul pare câteodată greu.
Aş vrea să fiu mereu o candelă aprinsă.
Şi în lumina ei să caut calea spre înalt.
Să îi păstrez focul, ca pe o comoară sfântă
Şi din căldura ei în jurul meu să împart.

Florina POPOVICI : Manastirea

E o tindă a Raiului,
E o stea a cerului.
E un loc al împlinirii,
Un loc dedicat iubirii.
Acolo râzi, acolo  plângi,
Acolo virtuţile le strângi.
Acolo lacrimile curg,
Pentru păcate ce-ai făcut.
Rugăciunea veşnic curge,
Ca un pârâu de apă dulce.
Iubirea mereu înfloreşte,
Şi inimile veseleşte.

Florina POPOVICI : Hristos a inviat!

Pe drumul vieţii tot mergând
Vei întâlni oameni plângând,
Dar tu să le zâmbeşti cu drag
Căci Hristos a înviat!
Şi pe poteca din pădure
Să-ţi aminteşti mereu de lume,
Şi să îi ajuţi cu drag,
Căci Hristos a înviat!
Şi dacă obstacole apar
Şi gândurile nu dispar,
Să te gândeşti mereu cu drag,
Căci Hristos a înviat!
Hristos pe moarte a călcat
Şi lumea a luminat.
Hristos pentru tine a murit
Şi lumea a mântuit.
Hristos din moarte a-nviat
După ce S-a dus la iad
Şi lumină-a răsărit
Tuturor ce L-au iubit.
El a vrut să-ncurajeze,
El a vrut să lumineze
Şi lumii să dea nadejde.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Craciun sfant

În noaptea adâncă se rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.
Prin beznă, vine uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.
Blând, Micuţul întinde o mână,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
Iordanului nostru din bătătură.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Noapte sfanta

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
să-Ţi sorb iubirea şi să-mi fie hrană
şi rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
şi bat în lemnul crucii plin de praf,
ca-n toaca din preasfânta Vinere Mare,
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al meu cu chipul din icoană,
păşeşti pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Osteneşte vâsla închisă între pleoape…
Slova aţipeşte în Psaltire,
mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna păşeşte pe valul subţire.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Rugaciune pentru ocrotire

Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinţei,
arma biruinţei,
vino azi pe cale
să-ţi dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Şi vino, minune,
să-ţi spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nfloreşte
şi în mine creşte,
şi nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
pom ce veşnic arde,
îmbrăcat în roade,0
ce-n cuiburi cunună
cântările sună,
lemn ales de Domnul
să-mi biruie somnul,
mai vino înflorit
cu nopţi de mai sfinţit,
chip de iasomie,
floare de Marie.
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
către ceruri scară,
palmele-mi coboară
şi iarăşi se suie
prin cristice cuie.
La capăt de pătimi
ceru-i chin şi lacrimi
şi plânge Fecioară
că uscată-i vara,
şi udă pământul
şi lemnul preasfântul
îi soarbe durerea,
se-ntoarce puterea
şi care putere
ca o mângâiere
să fie cu tine
prin Domnul, creştine !
Amin.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : A fi crestin

A fi creştin înseamnă a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,
să arzi în Hristos şi să mai ştii
că dragostea nicicând nu se destramă.
A arde în iubirea Celui care
la ospăţul lumii a întins o pâine,
spălând picioarele tremurătoare
tuturor înfometaţilor de mâine.
A fi creştin înseamnă a fi încredinţat
că eşti în starea leprosului, şi-n tine,
creşte neoprit minunea. A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.
A fi creştin înseamnă a te străpunge
spinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii,
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.
A fi creştin înseamnă a urca mereu
golgotele, călcând sfios pe colţi
de piatră şi a crede că pasu-ţi greu
e-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

Dorina PADURARU : Colinda iar

Colindă iar la geamul dintre ani
Minunii gângurirea.
Fulgi mari mi-aduc peste castani
Pe braţe amintirea.
Ai mai crescut copile rătăcit
Şi întrebările cu tine.
Desframă vise-n cerul risipit
Din zările senine.
Îţi este bine sau ţi-e greu,
Te-aş întreba într-una;
Tu treci înstrăinat mereu,
Tăcut, întotdeauna.
Ce flori ai risipit crescând
În suflet pustiirea!
Surâs ceresc cu spini urcând
Pe braţe – răstignirea.

Carmen : Colind de Craciun

Voi copii şi voi părinţi,
Ce pe Domnul îl iubiţi,
Haideţi toţi să-L lăudăm,
Cu drag Lui să ne-nchinăm!
La biserică veniţi
Pe Hristos să îl slăviţi,
Căci se naşte pe Pământ
Să ne-aducă Harul Sfânt.
Lumea să o mântuiască,
Raiul să ne dăruiască.
Chiar de sunteţi întristaţi
Şi de griji împovăraţi,
Din nou să ne bucurăm,
Împreună să cântăm!
Căci s-a născut prunc Iisus,
Copilaş prea blând, supus,
În ieslea din Betleem
Ca şi noi să îl vedem.
Iar Maria, maica sa,
Cu dragoste-l legăna.
Cum fecioară a născut
Pe cel fără de-nceput,
E o taină foarte mare,
N-o înţelege fiecare.
Când pe lume s-a născut
Stea pe cer a apărut,
Îngerii Îl lăudau,
Magii daruri aduceau.
Fericiţi că au găsit
Pe Mesia proorocit.
Şi noi să ne veselim
Şi ceva să-i dăruim:
Cuget şi suflet curat,
Gând smerit şi luminat.
Iar voi, copiii cuminţi,
Ca pruncul Iisus să fiţi:
De părinţi să ascultaţi,
Cât mai bine să-nvăţaţi!
Pe profesori respectaţi,
Note bune să luaţi.
Pe colegi să-i ajutaţi,
De greşesc, să îi iertaţi,
Rău cu bine răsplătiţi,
Dacă vreţi să fiţi iubiţi.
Anul Nou să vă aducă
Pace-n case, spor la muncă,
Sănătate, bucurii,
Frumoase prietenii!
La mulţi ani, Isteţi copii!

Dorina PADURARU : Ingerasul intristat

Îngeraşul meu iubit
De ce eşti nefericit?
Oare eu te-am întristat
De la mine ai plecat?
- Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cel care I-a zidit.
Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.
Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.
Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!
Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.
Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe,
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.

Dorina PADURARU : Noi vestim pe Pruncul Sfant

La şcoală şi grădiniţă
Norii astăzi ţin şedinţă.
Supăraţi şi cenuşii,
Au chemat pe toţi părinţii
Pentru-a iernii ghiduşii.
Soarele e zgribulit,
Îmbrăcat în haine groase,
Ia pastile că-i răcit,
Stă în pat şi plăpumi coase.
Pisicuţa mea Gheruţa
Toarce sub calorifer,
Să colindea vrea drăguţa
Şi tot miaună de zor.
Martinel şi Urşiţica
Stau cuminţi într-un bârlog.
Le-a făcut cojoc mămica,
Ursuleasa Martinica.
Moşului au scris scrisoare
Să le-aducă jucării,
Patinuţe pentru gheaţă,
Şi din zmeură dulceaţă,
Prăjituri şi bombonele,
Şi un fagure de miere.
Vrăbiuţe ciripind
Caută pe la fereasră,
Să vadă iubirea noastră.
Vin mereu, şi azi şi mâine
Ciugulesc un bob de grâu
Sau un firicel de pâine.
Stele-n şir se văd pe stradă,
În vitrine jucării,
Fac păpuşile paradă
Şi îi cheamă pe copii.
Şi, deodată…
Roi de fluturi, albi, zglobii,
Fulgi de gheaţă, zboară-obraznici, argintii!
Şi tot zburdă jucăuşi,
Să aşeze pe la uşi
Covoraş moale de pluş.
Le miroase-a cozonac,
A sarmale şi cârnaţi,
Îşi pun pofta-n cui şi tac!…
Până-or fi şi ei …mâncaţi!
Unul este mai uituc,
Singurel s-a rătăcit,
Repede s-a şi topit
Chiar la mine pe năsuc.
Alţii adunaţi grămadă
S-au oprit pe la fereşti,
Vor să vadă, eşti cuminte,
Jucării ca să primeşti?
Sus pe deal e derdeluş
Şi o gloată de pitici.
Arşi obrajii de voinici,
Se avântă pe gheţuş.
Căciuliţele sar, zboară,
Se învârt cu voioşie,
Se înşiră ca o sfoară
Săniuţele fâşie.
În grădina de la bloc,
Altă ceată cu noroc!
Prin zăpadă tăvăleşte,
Bolovanul tot măreşte!
Repede a mai crescut,
Un om mare, de temut,
Ţine-n mână-un măturoi
Că e gospodar de soi.
Fulgi zoriţi, cu mare grabă,
Se aşează pe taxi,
Au atât de multă treabă…
E serbare, şi-i târziu!
Sus în cer pentru plecare,
Pregătiţi stau îngeraşii
Au zburat către serbare,
Să privească copilaşii.
La fereastră stau cuminţi,
Ne filmează şi ne-ascultă,
Merg apoi iar printre sfinţi
Ducând bucurie multă.
Povestesc în ceruri sus,
Cum de noi a fost vestită,
Naşterea cea preamărită
Din Fecioară-a Lui Iisus.

Silvia Moian : Noaptea sfanta

Frumos e cerul înstelat
Şi luna care în splendoarea ei apare.
Nici vântul nu adie,
Natura pare că pluteşte-n transparenţă
Şi totul e schimbat.
Pe câmp păstorii au adormit
Şi lumea visează către vremuri bune.
Nici un foşnet nu se aude
Totu-i nemişcat.
Vibrează peste întreaga fire
Un mister de taine înmănunchiat.
Pe bolta clară printre sclipiri senine,
Îşi face loc pe-o traiectorie nescrisă
O stea strălucitoare, puternică şi rară.
Ce taine ascunde oare?
Ce se întâmplă în noaptea asta
De atâta farmec plină ?
Şi iată că lumini străbat în brazde cerul ,
Ca fulgerele se aprind în aurore încântătoare.
Şi glasuri nemaiauzite
Acompaniate de harfe minunate,
Cântă în coruri divine
Ziditorului, imn de slavă, osanele.
O, măreţia nopţii de Ajun
Când cerurile coboară pe Împăratul Slavei
În mica iesle a lui Crăciun.
El a venit la noi,
Nu ca împăraţii lumii
În palate somptuoase,
Ci pe păiţe îngheţate, moi.
Ce bucurie cuprinde universul!
Pământ şi îngeri cântă imnuri minunate.
Doar omenirea zace în neştiinţă,
În a sa tiranie şi nedreptate.
Natura se veseleşte tainic
În noaptea sfântă în care,
Două inimi calde bat mai tare.
Pruncul şi Fecioara,
Izbăvitorul şi Neprihănirea.
Mântuitorul s-a născut
Din Cea care
Prin deplina-i curăţie
A biruit păcatul, firea.
O noapte Sfântă de Crăciun
Dă-ne te rugăm Stăpâne.
Să medităm la taina cea sublimă,
Să ne învăluim cu mila cea divină
Şi să te primim cu sufletul curat,
Apoi să ne unim cu Tine-n rugăciune,
Căci în ieslea cea din suflet te-am aflat Stăpâne.

Silvia Moian : In ieslea sfanta

Pădurea parcă-i de cleştar
Şi luna se reflectă unduitoare-n ape.
Stelele par licurici pe cerul cel senin
Văzduhul e de un tainic fior plin.
Lumea doarme trudită de a zilei munci.
Copii au adormit, visând la poveştile zise de bunici
Focul arde-n sobe si mesele-s îndestulate,
Doar trei fiinţe stau în frig şi-s nemâncate.
Să pătrundem în ieslea cea săracă,
De la margine de Betleem.
Şi-l vom găsi pe Iosif uitându-se cu îngrijorare
Spre prunc şi spre Maria, Măicuţa iubitoare.
Ce trist lucru,căci peste tot găsit-au ocupat.
Oraşul era ca niciodată atât de aglomerat,
De peste tot venit-a lume să se înscrie
Din porunca lui August împărat.
Copilul doarme, lumina parcă din micul trupuşor răsare.
Păru-i ondulat se aseamană cu grâul copt de soare
Şi zâmbetul e atâta de fermecător şi lin
Iar calzii ochişori întredeschişi se contopesc cu cerul cel senin.
El îi va izbăvi pe oameni,
Acest micuţ frumos şi delicat.
El va aduce mântuirea,
El pruncul mic şi sfânt ce-i veşnic Împărat.
Şi-n noaptea cu luciri pe cerul înstelat
Cu luna care zâmbeşte oglindită-n ape plutitoare,
Inimile lor sunt pline de fericire
S-a născut Izbăvitorul ce aduce lumii veşnic mântuire.

Silvia MOIAN : Colind in noapte

Noapte de vis în zări se arată
Stelele par licurici pe bolta întunecată.
În aer pluteşte un adânc mister necunoscut
E noaptea minunată aşteptată de demult.
Luciri puternice se arată clar spre răsărit
Clipa mântuirii pentru toată lumea a sosit.
Îngerii coboară pe pământ.
Osanale pline de armonie se aud vibrând.
În ieslea cea săracă stă Fecioara prea iubită
Şi inima îi plină de o dragoste neţărmurită.
Ea strânge cu iubire la pieptul ei gingaş
Pe cel mai scump din lume şi dulce copilaş.
Noapte sfântă minunată
Umple de lumină lumea toată.
Căci astăzi s-a născut Domnul Ceresc
Umplând de bucurie neamul omenesc.
Sărac, umil pe acest pământ
A coborât Cel ce-i din veacuri sfânt.
În peştera săracă printre dobitoace
Nu în porfiri şi luxuri cum lumii îi place.
Magii vin din depărtări cu daruri scumpe
Şi păstorii simt că bucuria inima le umple.
Că îngerii şi steaua lumii întregi vestesc,
Că vine Salvatorul, Împăratul cel Ceresc.
Să colindăm vestind naşterea sfântă,
Să simţim că inima ne cântă,
Pregătind peştera sufletului cu un gând pios
Ca să-l primim în taină pe Iisus Hristos.

Silvia MOIAN : Intalnirea

Fugar, pe drumul vieţii ,
Nemulţumit, mereu neliniştit ,
Pierdut în căutări vremelnice şi fără rost,
Într-un sfârşit de toamnă, spre asfinţit ,
Te-am cunoscut cu adevărat, IIsus iubit.
Trecea-i prin dreptul uşii
Sufletului meu întunecat.
Ferestrele pe unde pătrunde
Lumina cea dumnezeească
Erau ferecate de păcat.
Şi uşa zăvorâtă cu lacăt greu
De fărădelegi, de rele.
Şi întunericul plăcerii,
Pusese straşnic stăpânire,
Pe toate simţurile mele.
Dar Tu, cu pasul tău uşor
Ce pluteşte în zări
Transparente şi senine,
Ai coborât din slava Ta cea mare
Şi ai venit la mine.
Cu glasul blând ce străbate-n veacuri,
Mai chemat pe nume.
Cu privirea plină
De dragostea cea nesfârşită,
Mi-ai mângâiat inima rănită.
Eu ţi-am deschis
C-am auzit chemarea.
Şi te-am primit,
Că Tu, cu pacea Ta ,
Umpleai totul in jur şi zarea.
Într-un sfârşit de toamnă ,
Te-am întâlnit IIsus iubit.
Şi inima s-a umplut de mângâiere,
Sufletul se lumineză în tăcere,
C-am fost pierdut şi m-ai gasit.

Carmen : Libertate

“Nu vreau s-ascult de nimeni,
Vreau liber ca să fiu ;
Să duc o viaţă sobră,
Nu e deloc hazliu!
Pot viaţa singur s-o trăiesc
Aşa cum eu voiesc,
După al meu bun plac,
Cum astăzi eu gândesc.
Voi fi desigur fericit
Şi voi sta liniştit…
Pe nimeni nu am supărat,
Nicicând nu am greşit.
Nici chiar Adam n-a ascultat,
În rai, de Domnul Sfânt!
De ce s-ascult chiar eu,
Căci cine oare sunt?
Şi-apoi sunt alţii ce ascultă
Dar mult ei se prefac…
Decât un fariseu făţarnic
Mai bine liber şi curat…
Şi cum s-ascult de cineva
Pe care nici nu-l văd
Pe Dumnezeu nu L-am văzut,
Atunci de ce să cred?”
Aşa gândeam odată
Până ce am aflat
De Cel ce pentru mine
Viaţa pe Cruce Şi-a dat.
Când pe un om iubeşti,
L-asculţi, chiar dacă-i rău
Cum dar, să nu ascult
De Bunul Dumnezeu?
Chiar dacă nu reuşesc
Şi deseori greşesc,
Dar vreau să Îi urmez
Ca semn că Îl iubesc!

Fotinia : Slujbă de noapte

Se-apropie miez de noapte,
E-ntuneric în grădini;
Doar pe-alocuri se-aud şoapte,
Se aprind lumini.
Iată-ncepe rugăciunea,
După un scurt somn;
Toaca bate, bate-ntruna,
Nu mai pot să dorm.
Lâng-un iaz uitat de lume
Şade fastuos
O biserică străbună,
Casa lui Hristos.
Taine mari se-ascund aici
În ‘ăst colţişor,
Sfinţit de viaţa ascetă
De nevoitor.
Slujba-ncepe.
Se adună, în chip nevăzut,
Cete de sfinţi şi de îngeri
În locaşul sfânt.
Ctitorii cei mari ai ei,
Martirii Brâncoveni,
Sunt prezenţi acum
Ca şi-n alte seri.
Dar mai mult decât aceştia,
Străluceşte mai presus
O Fecioară Prea aleasă:
- Maica lui Iisus –
Şi de sus, vine din ceruri
Chiar Domnul Hristos,
Care binecuvintează
Pe-orice credincios.
Ce evlavios se roagă
Lângă ai săi sfinţi,
Răbdători îngenunchează
Tăcuţi şi cuminţi.
Negrul nopţii-aici dispare.
Candelele ard,
Maici în sobre haine negre
Portă-n inimi nufăr alb.
Iar un preot iată-apare,
Ca venit de Sus
Şi dă binecuvântare
Slujbei lui Iisus.
Veştmintele-i luminoase
Vădesc dragostea curată
Ce se-ascunde-n al său suflet
Şi credinţa-i neschimbată.
Împreună ei se roagă
Cu lacrimi fierbinţi;
Cum să nu audă Domnul
A lor rugăminţi?
Rug aprins spre Cer porneşte
Din inimi de foc,
Cu-alte inimi se-ntâlneşte
Şi toţi la un loc,
Aduc Domnului,
Umilă, caldă rugăciune,
Slavă Creatorului
Şi închinăciune!
Poezia este dedicată maicilor de la Mânăstirea Brâncoveni

Ioana : Brăţara

Într-o zi prin lume
La drum am pornit
Şi-o brăţară scumpă
Pe cale-am găsit.
Preţioase metale
Frumos aranjate,
Pietre colorate,
Multe nestemate.
Iubirea şi mila
Ca aurul erau,
Jertfa, dăruirea
La fel străluceau.
Aur alb – curăţia,
Apărea lămurit,
Smerenia, ascultarea
Sclipeau necontenit.
Fir argintiu, răbdarea,
Le asorta mai mult,
Iar înţelepciunea
Le îmbina tăcând.
Blândeţea, iertarea
Mult împodobeau,
Împreună toate
Legate erau.
Brăţara aceasta
Aş vrea s-o păstrez,
Cu mine s-o port,
Să n-o înstrăinez.

Sandu TUDOR : Ihtis

Ca o dulceaţă minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbălsămată de peste tot
bucuria vieţii ne înfăşoară.
Şi inimile noastre însetoşate
sorb din adânca înfiorare,
ca peştii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.

Sandu TUDOR : Roata întraripată

La-nceput din dor nespus
zvârli un fir de gând în sus.
Sui în scări firul subţire
arcuit spre stihuire.
De ai râvnă, nu rămâi
lângă gândul căpătâi.
Zbori cu-aripi de-argint la gleznă
peste apa-ntâi de beznă,
prin hotare-ntunecoase,
moatea simţurilor joase.
Treci departe, albastra valmă,
cu luceferi albi în palmă.
Adevărul, noapte dreaptă,
îţi adie tâlcu-n şoaptă.
Intri-n auria Mare
cu dungi roşii cerc de zare.
Pe văzduh zare se-arată
în icoană ne-nserată
Ce-şi ascunde-n strălucire
purpura cea peste fire.
În clipita când te-nclini
Chipului sfintei Lumini
inima vrăjii acele
îţi va tremura-n inele
ritmic cânt de aur vechi.
Un bob de-ai prins în urechi
ai să pici din nou în humă.
Aci, cu zâmbet de glumă
baţi o stea în vârf de munte.
Înţintând steiul în frunte
cu scântei din focul rece,
scrii în slova care trece
cu un deget de ninsoare
stihul geamăn care-ţi moare.
Şi-ai rămas sărac şi mut
fiindcă eşti făcut din lut.
Iar de vrei să mergi ‘nainte,
urci iar roata – peste – minte,
prin albastrul de smerire
şi prin aur de uimire,
ca să prinzi împurpurat
viaţa versului curat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu