Strugurii, mustul și vinul, medicamente de toamnă

Strugurii, mustul și vinul, medicamente de toamnă

Fiind uşor asimilabili, strugurii reprezintă excelente produse energetice pentru organism, apoi remineralizante foarte bune, antitoxice, stimulente şi descongestionante pentru ficat. În egală măsură sunt diuretice, laxative şi răcoritoare.

Se apropie toamna și nu cred că greşim dacă spunem că în această perioadă cea mai mare atenţie se acordă viilor, ale căror roade, respectiv strugurii, sunt aşteptate să intre în pârg pentru a fi consumate atât în stare proaspătă cât şi sub forma mustului.

Valoarea nutritivă şi terapeutică a strugurilor este datorată unui conţinut chimic foarte bogat, în care predomină zaharuri direct asimilabile (16-17%), acizi organici, proteine, lipide, taninuri, derivaţi flavonici, materii răşinoase, ceară, vitamine şi săruri minerale.

Valoarea energetică este destul de ridicată (720-980 calorii la 1 kg struguri). Aceasta echivalează cu valoarea energetică a următoarelor produse alimentare: 300 g pâine, 500-700 g carne de vită, 1,2 litri de lapte, 1,2 kg cartofi, 2 kg mere şi 3,5 kg tomate.

Fiind uşor asimilabili, strugurii reprezintă excelente produse energetice, musculare şi nervoase pentru organism, apoi remineralizante foarte bune, antitoxice, stimulente şi descongestionante pentru ficat. În egală măsură sunt diuretice, laxative şi răcoritoare.

Datorită acestor calităţi, strugurii prezintă o eficacitate foarte ridicată în tratarea următoarelor boli:

- anemie, convalescenţă, demineralizare, rahitism, astenie şi surmenaj;

- tulburări digestive, gastrite, congestia ficatului şi splinei, constipaţie cronică, litiază biliară, mărirea secreţiei, enterite, dizenterie, intoxicaţii cu mercur sau plumb, hemoroizi;

- reumatism, artritism, gută;

- tuse convulsivă, astm bronşic, stări febrile, iritaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză pulmonară;

- hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană;

- nefrite, litiază renală, azotemie, edeme renale, eliminarea acidului uric;

- obezitate;

- favorizarea acuităţii vizuale;

- dermatoze, acnee şi reîntinerire cutanată.

Cura de struguri proaspeţi durează trei-patru săptămâni şi constă din consumul zilnic a două kilograme de struguri bine spălaţi, pentru a îndepărta substanţele pesticide folosite la tratamentele viei. Doza zilnică se împarte în trei părţi: câte o treime luate cu o oră înainte de micul dejun şi înainte de cele două mese principale. În obezitate se recomandă ca din 10 zile să se consume numai struguri timp de două zile.

Supradoza curei nu este indicată întrucât poate afecta ficatul care va prezenta stări de surmenaj.

Sucul de struguri

Numit popular must, se obţine prin prelucrarea primară a strugurilor ajunşi la maturitate. Mustul are o valoare nutritivă foarte ridicată, analizele demonstrând că este superior laptelui prin conţinutul în zahăr, materii azotate, săruri minerale şi prin valoarea energetică de peste 900 calorii la un kilogram. Pe acest considerent, mustul din struguri a fost denumit „laptele vegetal”. Principalele proprietăţi terapeutice sunt: tonice-aperitive, nutritive, depurative, stomahice, diuretice, laxative şi excelent remineralizante, pentru care se recomandă în:

- anemie, convalescenţă;

- tulburări digestive, acidoză, afecţiuni hepatobiliare;

- colesterolemie, obezitate;

- reumatism, gută;

- insuficienţă cardiacă;

- calmarea durerilor la organele interne.

Cura cu must din struguri de bună calitate durează trei-patru săptămâni şi constă din consumul a trei pahare pe zi, din care jumătate din cantitate se ia dimineaţa, pe nemâncate, iar restul la cele două mese principale.

Mustul este indicat în revigorarea tenurilor obosite, fiind utili­zat sub forma unei loţiuni aplicate pe faţă cu ajutorul unor tampoane de vată, ţinute timp de 10 minute, urmate de o spălare a tenului cu apă şi puţin bicarbonat de sodiu. Aceleaşi efecte are şi masca preparată din sucul a 15-20 boabe de struguri copţi, care se amestecă cu amidon de porumb; pasta obţinută, de consistenţa smântânei groase, se stropeşte cu zeamă de lămâie şi se aplică pe ten.

Vinul

Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine -A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organism. 

Vinurile albe sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi uşor acrişoare, cu rol în stimularea digestiei. Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant. Ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui. Atât în vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. După o hrană copioasă cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin este de nelipsit, ajutând la evacuarea rezidurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, cum este Salmonella. 

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator. Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani. Se reduce inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici. În general se reduce riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ scade riscul atacurilor de cord şi al congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord. 

Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă. 

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demisec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată.

Atât în formă naturală cât şi diluat în proporţie 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiunea antivirală la virusul poliomielitei, la virusul hepatic, la unele heterovirusuri şi scăderea colesterolului sanguin. În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai puţin întrucât vinul previne infecţiile intestinale.