Sfantul Ierarh Nectarie

Povestea cuielor din usa

Una dintre povestile care mi-au ramas in suflet, din perioada copilariei, se numeste „Cuiele”, si este scrisa de Pop Simion. Desi nu sunt sigura, cred ca am citit-o pe bancile scolii.

Din cate imi amintesc, povestea era asa:

Un tata avea un fiu care facea, zi de zi, multe rautati. Mahnit de purtarea fiului sau, omul a hotarat sa bata un cui in usa, pentru fiecare fapta nepotrivita a acestuia.

In scurt timp, usa era plina de cuie, aproape ca nu mai existau locuri libere…

Mirat, fiul a intrebat:

“Tata, ce este cu atatea cuie in usa?”

Iar tatal i-a raspuns:

“Usa asta reflecta purtarea ta. Fiecare cui, reprezinta o fapta rea pe care ai facut-o candva.”

Baiatul a cazut pe ganduri, si din clipa aceea a hotarat sa isi schimbe comportamentul.

Pe masura ce treceau zilele. Numarul cuielor batute era din ce in ce mai mic, iar faptele bune au inceput sa devina mai numeroase decat cele rele.

Tatal a inceput sa scoata cate un cui din usa, pentru fiecare gest frumos pe care il facea fiul sau.

Intr-o zi, a fost scos si ultimul cui.

Baiatul a alergat bucuros la tatal lui, si i-a zis:

“Ai vazut tata, nu mai este nici un cui in usa!”

La care tatal a raspuns:

“Da, dar ce facem acum cu gaurile?”

 ♣♣♣

Orice gest al nostru, ramane suspendat, undeva in timp. Nu putem intoarce timpul inapoi, si nu putem sterge cu buretele, faptele si vorbele.

Fiecare gest necugetat pe care il facem, are efecte negative asupra celor din jur.

Faptul ca ne maniem pe cei apropiati, si ii lovim verbal sau fizic, lasa urme grele asupra lor.

Fiecare gest sau voba care au scopul de a-I rani pe sot, pe sotie, pe iubit(a), pe parinte sau pe copil, reprezinta un cui inima acestora.

Cu fiecare “cui”, slabesc increderea si respectul din partea celuilalt. Iar iubirea incepe sa straluceasca cu mai putina intensitate.

Spre deosebire de usa, inima are puterea de a vindeca ranile. Conteaza doar, ca daunele sa nu fie prea mari.

Increderea si respectul pot fi recastigate, dar pentru asta este nevoie de enorm de multa munca si constata.

Iar daca cuiele sunt prea multe, sau prea mari, riscul este ca lucrurile sa nu mai poata fi reparate.

Mai bine invatam sa ne gestionam emotiile si comportamentul azi, inainte ca oamenii dragi sa plece definitiv din viata noastra.

Este greu, si cere mult efort, sa construim noi obiceiuri. Dar se merita!