Bogat nu este cel cu multe bogăţii, care nu-i mai ajung, dorindu-şi tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puţine ar fi. Acesta va fi cu adevărat bogat.
Socrate spunea undeva foarte bine: „Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i da tot bogăţie, pentru că nu se va mai opri, îşi va dori tot mai mult. Fă-l să-şi dorească mai puţin şi atunci îl vei face bogat. Bogat nu este cel cu multe bogăţii, care nu-i mai ajung, dorindu-şi tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puţine ar fi. Acesta va fi cu adevărat bogat”.
Cândva, un pustnic stătea şi îngheţa într-o peşteră. Singurul lucru
care îl avea era un pai. Şi-a aşternut pe jos, în loc de saltea,
jumătate din acesta. Cu cealaltă jumătate, şi-a acoperit trupul. Îi era
însă în continuare frig. A spus atunci: „Dumnezeul meu, câţi alţi oameni
mai buni decât mine, mai presus de mine, mai evlavioşi decât mine –
căci eu sunt un păcătos, un nimeni – se găsesc în închisori, cu mâinile
în cătuşe, iar picioarele le sunt prinse în butuci de lemn. Iar eu le am
pe toate! Am şi peştera mea, am şi paiul meu şi îmi întind picioarele
ca un împărat”. Cu adevărat, le avea pe toate: o peşteră şi un pai; iar
pentru el era tot ce îşi putea dori. Acest om era cu adevărat bogat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu