Răbdarea este sublima doctorie a sufletului
Fiule, agoniseşte-ţi
răbdarea fiindcă ea este cea mai mare virtute a sufletului şi poate înălţa cel
mai iute la piscurile desăvârşirii. Dacă doreşti să agoniseşti răbdarea,
îndeamnă-te întâi pe tine ca astfel să-ţi urneşti mintea spre dumnezeieştile
porunci. Să nu socoteşti de necrezut poruncile lui Dumnezeu, ci totdeauna inima
ta să fie preocupată cu ele. Nicio nenorocire din lume să nu-ţi abată sufletul
de la poruncile şi rânduielile lui Dumnezeu, de la dragostea care sălăşluieşte
în Hristos, Domnul nostru. Să nu te înalţi în timpul duhovniceştilor succese,
ci în orice împrejurare să fii cumpătat.
Orice greutăţi ar veni
peste tine ca urmare a faptelor tale cinstite şi corecte, rabdă-le şi supune-te
cu plăcere. Şi cu toate că acest mod de a te comporta este peste puterile tale,
tu totuşi să nu dispreţuieşti, nici să eviţi astfel de situaţii. Iar ceea ce ţi
se întâmplă din cauza slăbiciunilor tale sufleteşti, povesteşte-le cu
fidelitate altuia. În felul acesta, prin mărturisirea faţă de acela, se
uşurează greutatea de pe sufletul tău şi totodată te menţii şi departe de
războiul patimilor.
Să nu aştepţi de la om
răsplata răbdării tale, căci numai aşa vei primi în viitor de la Dumnezeul cel
veşnic răsplata cea de-a pururea. Răbdarea este sublima doctorie a sufletului,
iar nerăbdarea este nimicirea inimii. Prin răbdare privim nădejdea bunurilor
viitoare şi îmbrăţişăm ceea ce nu se vede ca şi cum s-ar vedea.
(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 27-28)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu