La o margine de drum stăteau Iubirea și Despărțirea, admirând un cuplu de tineri. La un moment dat, Despărțirea zice:
-Pun pariu că îi despart!
La care Iubirea îi răspunde:
-Pun pariu că îi despart!
La care Iubirea îi răspunde:
-Așteaptă un pic, dă-mi voie mai întâi mie să intervin puțin, după care poți face ce vrei cu ei.
Despărțirea a căzut de acord. Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut o scânteie între ei… Iubirea a revenit înapoi și a spus:
-Acum e rândul tău.
Despărțirea zice:
-Nu, acum n-o să pot face nimic – acum inimile lor sunt pline de iubire. O să vin mai târziu.
A trecut timpul. Despărțirea a intrat în casă și a suprins-o pe tânăra mămică cu un copilaș în brațe, alături de proaspătul tătic. Despărțirea spera că iubirea dintre cei doi a dispărut, de aceea a și pășit pragul casei lor. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Recunoștința. Despărțirea s-a întors și a zis:
-O să vin la ei mai târziu.
A trecut timpul. Despărțirea a venit din nou în casa celor doi soți – în casă se auzeau țipete de copii, tatăl obosit venise de la muncă, mama încerca să-i liniștească pe cei mici. Despărțirea spera că acum va reuși să-i despartă, în această perioadă iubirea și recunoștința ar fi trebuit deja să dispară. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Respect și Înțelegere.
-O să vin mai târziu, a zis Despărțirea.
A trecut timpul. Despărțirea a sosit din nou în casa lor. Copiii erau mari deja, tatăl cărunt le explica ceva, iar mama gătea la bucătărie. I-a privit iarăși în ochi și a văzut Încrederea.
-O să vin mai târziu, a zis dezamăgită Despărțirea.
A mai trecut ceva timp. Despărțirea a venit din nou în ospeție, vede cum nepoțeii fug prin casă, lângă șemineu stă o femei bătrână. Despărțirea o privește și își spune în gând:
-Se pare că a venit timpul.
A vrut s-o privească în ochi pe bătrână, dar femeia s-a ridicat repede și a ieșit din casă. Despărțirea a urmărit-o. Bunicuța a ajuns la cimitir și s-a așezat lângă mormântul soțului.
-Se pare că am întârziat, timpul a făcut treaba în locul meu, și-a zis Despărțirea.
După care a privit în ochii înlăcrimați ai bătrânei și a văzut amintirea despre – Iubire, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere…
Despărțirea a căzut de acord. Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut o scânteie între ei… Iubirea a revenit înapoi și a spus:
-Acum e rândul tău.
Despărțirea zice:
-Nu, acum n-o să pot face nimic – acum inimile lor sunt pline de iubire. O să vin mai târziu.
A trecut timpul. Despărțirea a intrat în casă și a suprins-o pe tânăra mămică cu un copilaș în brațe, alături de proaspătul tătic. Despărțirea spera că iubirea dintre cei doi a dispărut, de aceea a și pășit pragul casei lor. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Recunoștința. Despărțirea s-a întors și a zis:
-O să vin la ei mai târziu.
A trecut timpul. Despărțirea a venit din nou în casa celor doi soți – în casă se auzeau țipete de copii, tatăl obosit venise de la muncă, mama încerca să-i liniștească pe cei mici. Despărțirea spera că acum va reuși să-i despartă, în această perioadă iubirea și recunoștința ar fi trebuit deja să dispară. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Respect și Înțelegere.
-O să vin mai târziu, a zis Despărțirea.
A trecut timpul. Despărțirea a sosit din nou în casa lor. Copiii erau mari deja, tatăl cărunt le explica ceva, iar mama gătea la bucătărie. I-a privit iarăși în ochi și a văzut Încrederea.
-O să vin mai târziu, a zis dezamăgită Despărțirea.
A mai trecut ceva timp. Despărțirea a venit din nou în ospeție, vede cum nepoțeii fug prin casă, lângă șemineu stă o femei bătrână. Despărțirea o privește și își spune în gând:
-Se pare că a venit timpul.
A vrut s-o privească în ochi pe bătrână, dar femeia s-a ridicat repede și a ieșit din casă. Despărțirea a urmărit-o. Bunicuța a ajuns la cimitir și s-a așezat lângă mormântul soțului.
-Se pare că am întârziat, timpul a făcut treaba în locul meu, și-a zis Despărțirea.
După care a privit în ochii înlăcrimați ai bătrânei și a văzut amintirea despre – Iubire, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu