Gandurile bune si gandurile rele - Sfaturi duhovnicesti
Intr-o clipa is (sunt) pe pamant si in cer.De la marginile lumii si din adancuri se reintorc si ne spun in soapta lor ce avem de indeplinit:bine sau rau, dar tu, omule, alege!Gandurile rele...puzderie!Ele tabarasc de obicei in mintea omului concentrat la rugaciune sau hotarat a savarsi binele!Musafirii nedoriti, daca incoltesc ca si buruienile prin straturi, smulge-le mai inainte de a creste in propria ta minte.Ce strat minunat!Un pamant atat de roditor...Dar daca nu vei plivi buruienile din vreme, te vei pomeni in toamna vietii tale cu o serparie intreaga.Doresti sa fii de folos pentru tine, pentru viata, pentru omenire?Smulge din stratul pe care-l ai buruiana gandului stricat si nu privi gandurile rele ca intr-o oglinda si nici nu le rasuci pentru a le vedea pe toate fetele.Caci de aici incepe pacatul, indulcindu-te sub amagirea lor.Cu hotii nu se face targ, ci se alunga!De vrei, le poti socoti pasari zburatoare;dar nu-ti deschide fereastra inimii ca sa le arunci graunte.Lasa-le sa treaca in zbor peste ograda sufletului tau, fara sa le dai hrana.Te vei uita si nu vor mai fi, ca ele vor zbura mai departe si pacatul se va risipi ca un fum mai inainte de a se face jaratic pe vatra sufletului tau.O, voi, ganduri abia nascute, de ce va lasati tulburate?De ce fugiti (de cenzura mintii) ca o turma de oi cand dau peste pasune straina?Vedeti cum se risipesc de sub ochii pastorului?Ori le sfasie salbatica fiara, ori le otraveste o iarba rea.Vraja ispitelor de a scapa de sub supravegherea multa, paguba aduce. Omule! Pune mana pe toiagul rugaciunii si fa-le ocol in staulul mintii ca sa stea acasa sub mila Domnului (sub frana constiintei), Care le hraneste si Care primeste rugaciunile noastre:"Sufletele le sfinteste, trupurile le curateste, cugetele le indrepteaza, gandurile le curateste si asa ne izbaveste pe noi de tot necazul celor rele si al durerii"(din Ceaslov).Nemiloasa boala a sufletelor omenesti, microbul strecurat in rana sufletului, cuiele diavolului batute in pomul vietii omenesti, smulge-le cu clestele rugaciunii si-ti unge durerea cu Sfintele Taine.Scapa-te de satana; l-ai cunoscut poate la o injuratura. Ooo...! si e asa de viclean. Caci spune Sfantul Iacob ca limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si vara in flacari aria vietii.Crezi ca injuratura te astampara sau iti sporeste puterile? E numai o morfina a sufletului - te usureaza pentru o clipa si te incarca de amaraciune pentru o vesnicie.Fii hotarat! Incearca si ai sa vezi cat poate un om care vrea sa fie curat.Un inger bun doreste sa te ajute, nu-l refuza.Sau poate ai ajuns robul bauturii, de necaz, din necumpatare, din patimi!Oooo...! nu stii ca betia e culcusul satanei in sufletul ametit?N-ai vazut ca unde-s balariile se ascund serpii si viperele? Dar, oare, in balariile betiei (tulburarea sangelui si a creierului) nu se ingramadesc serpii patimilor - murdaria trupeasca si sufleteasca: vorbe josnice si glume necontrolate, injuraturi, desfrau si altele? Adu-ti aminte ca Sfantul Pavel scrie corintenilor ca: nici curvarii, nici furii, nici nesatiosii de averi, nici betivii, nici cei rai de gura nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Mantuitorul nostru voieste ca:"Toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina"(I Cor 2, 4).Nu intarzia! Nu uita ca esti calator prin viata aceasta.Oare nu stii, omule, ca din prima si pana in ultima zi a vietii tale , tu alergi mereu? Iti transporti sufletul spre limanul Imparatiei lui Dumnezeu, in caruta trupului tau.Te-ai gandit cum sa-ti pregatesti aceasta caruta? Nici un om chibzuit, sau intreg la minte, nu incarca lemne, fan sau altceva in carul sau pana nu-l pregateste mai intai: il lungeste, pune lanturi, prajina, unge osiile si apoi incarca povara pe care doreste sa o transporte. Daca pentru incarcatura unei poveri obisnuite ne pregatim caruta cu atata grija, cu atat mai vartos trebuie sa ne pregatim caruta trupului cu lanturile infranarii pentru ca sa putem transporta cu pace sufletul nostru.Daca noi, oamenii, nu indraznim sa incarcam o caruta nepregatita, cu atat mai vartos Domnul nostru Iisus Hristos nu va revarsa harul Sau intr-un trup neingrijit si un suflet pustiit. Nu o spun eu, ci Sfantul Apostol Pavel care zice:Orice faceti cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti din tot sufletul, ca pentru Domnul, iar nu ca pentru oameni (Coloseni 3, 23). In numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu Tatal, iar vorbirea voastra sa fie dreasa cu sare si cu graba sa asculte, zabavnic la vorba, zabavnic la manie (Iacov 1, 19). Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu-si tine limba in frau, isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica(Iacov 1, 26). De aceea, omule, cand vorbesti, gandeste-te ca vorba ta ramane scrisa in sufletul celui ce o asculta, gandeste-te sa te zidesti pe tine si pe el cu fiecare cuvant caci si el si tu sunteti ai lui Hristos, Care pentru noi, crestinii, este temelia vietii noastre." Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul zideste.Dar fiecare sa ia seama cum zideste ; caci nimeni nu poate pune temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos.Iar de zideste cineva pe aceasta temelie:aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie, lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului).Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia.Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata.Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit;el insa se va mantui, dar asa ca prin foc."(I Cor.3, 12).Nu uita ca esti o caramida duhovniceasca din marea cladire a Bisericii lui Hristos, ramai cuminte in acest zid socotindu-te legat de celelalte caramizi cu mortarul iubirii.Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc, ci, rotumjindu-ti cuvintele printr-o framantatura curata a gandurilor, arde-le in cuptorul mintii luminate si abia apoi trimite-le pe marele santier al vietii omenesti. Cladirea construita astfel, niciodata nu se va prabusi.Fericiti cei ce mor in Domnul caci faptele lor vin cu ei si traiesc in vesnicie.Omule, trebuie sa-ti schimbi viata - reteaza cu foarfeca voile tale - crengile rele:sudalmele, neascultarile, si va ramanea un pom care nu va putrezi in veac - e cuvantul lui Dumnezeu.
In fiecare zi citeste, daca poti, macar un verset, macar un capitol sau un psalm, de care sa-ti legi gandurile, mutandu-le de la cele stricacioase la cele vesnice. Dand astfel de lucru gandului, nu-l vei mai lasa sa zamisleasca pacatul, care sa nasca fapte rusinoase. Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti, puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti castiga biruinta impotriva la tot pacatul, le cunosti si tu, omule, si stii cat de folositoare sunt. Da! Rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care iti strangi laolalta roada ostenelilor duhovnicesti, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti - cand trebuie sa cosesti pacatul, cand sa aduni virtutile si cand sa nimicesti buruiana gandurilor salbatice.Foloseste-te de ele cand trebuie, caci nimeni nu cunoaste mai bine dacat tine unde sa aduni si unde sa tai, numai tu, omule, stii. caci scris este:"Vreme este sa plangi si vreme este sa vorbesti si vreme este sa taci si toate la vremea lor, si toate cu aleasa intelepciune"(Ecclesiastul 3, 4-8)."Eu voiesc, zice Sfantul Apostol Pavel, ca toti oamenii sa fie cum sunt eu.Dar fiecare are darul sau de la Dumnezeu"(Cor.7, 7). Mai degraba atata cat faci sa fie cu duh de smerenie, pentru ca Dumnezeu celor trufasi le sta impotriva; iar celor smeriti le da har.Te afli in post, nu uita ca postul te ajuta si este sala de asteptare, in care crestinul imbolnavit de pacate trebuie sa cugete, pana-i vine randul, cum sa-si dezvaluie boala sincer inaintea duhovnicului sau la spovedanie, pentru ca de vreme ce ai venit la doctor sa nu cumva sa te intorci nevindecat, ci sa ai parte in mod folositor de cerestile doctorii ale Sfintei Treimi.
Rugaciunea e respiratia sufletului, iar postul e apa care stinge vapaia patimilor.Orice unealta e cu doua taisuri.Daca nu o folosesti cum trebuie, in loc sa taie, ea te taie, in loc sa te cladeasca, te darama.Deci, fii cu nadejdea in Domnul cand folosesti uneltele Lui.Adu-ti aminte de acel sobor tainic care a pus la cale tradarea si prinderea lui Iisus.Era intr-o zi de miercuri si a treia zi, vinerea, a fost strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre.Hristos a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui, noi toti ne-am vindecat. Chinuit a fost si nu Si-a deschis gura Sa.(F.Apost.8, 32). Deci a fost rastignit pentru pacatele noastre.Si fiindca in aceste doua zile a patimit Iisus pentru noi toti, dorind in chip deosebit sa ne scoata din mocirla pacatului, a patimilor, a pieirii vesnice, vrand sa ne mantuiasca, vom ramane, oare, nepasatori la marea Lui jertfa?Sa nu ne jertfim si noi macar atat, prin infranare?
(extrase din Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi - Par.Arsenie Boca, Ed.Pelerinul, 2004)
In fiecare zi citeste, daca poti, macar un verset, macar un capitol sau un psalm, de care sa-ti legi gandurile, mutandu-le de la cele stricacioase la cele vesnice. Dand astfel de lucru gandului, nu-l vei mai lasa sa zamisleasca pacatul, care sa nasca fapte rusinoase. Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti, puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti castiga biruinta impotriva la tot pacatul, le cunosti si tu, omule, si stii cat de folositoare sunt. Da! Rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care iti strangi laolalta roada ostenelilor duhovnicesti, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti - cand trebuie sa cosesti pacatul, cand sa aduni virtutile si cand sa nimicesti buruiana gandurilor salbatice.Foloseste-te de ele cand trebuie, caci nimeni nu cunoaste mai bine dacat tine unde sa aduni si unde sa tai, numai tu, omule, stii. caci scris este:"Vreme este sa plangi si vreme este sa vorbesti si vreme este sa taci si toate la vremea lor, si toate cu aleasa intelepciune"(Ecclesiastul 3, 4-8)."Eu voiesc, zice Sfantul Apostol Pavel, ca toti oamenii sa fie cum sunt eu.Dar fiecare are darul sau de la Dumnezeu"(Cor.7, 7). Mai degraba atata cat faci sa fie cu duh de smerenie, pentru ca Dumnezeu celor trufasi le sta impotriva; iar celor smeriti le da har.Te afli in post, nu uita ca postul te ajuta si este sala de asteptare, in care crestinul imbolnavit de pacate trebuie sa cugete, pana-i vine randul, cum sa-si dezvaluie boala sincer inaintea duhovnicului sau la spovedanie, pentru ca de vreme ce ai venit la doctor sa nu cumva sa te intorci nevindecat, ci sa ai parte in mod folositor de cerestile doctorii ale Sfintei Treimi.
Rugaciunea e respiratia sufletului, iar postul e apa care stinge vapaia patimilor.Orice unealta e cu doua taisuri.Daca nu o folosesti cum trebuie, in loc sa taie, ea te taie, in loc sa te cladeasca, te darama.Deci, fii cu nadejdea in Domnul cand folosesti uneltele Lui.Adu-ti aminte de acel sobor tainic care a pus la cale tradarea si prinderea lui Iisus.Era intr-o zi de miercuri si a treia zi, vinerea, a fost strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre.Hristos a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui, noi toti ne-am vindecat. Chinuit a fost si nu Si-a deschis gura Sa.(F.Apost.8, 32). Deci a fost rastignit pentru pacatele noastre.Si fiindca in aceste doua zile a patimit Iisus pentru noi toti, dorind in chip deosebit sa ne scoata din mocirla pacatului, a patimilor, a pieirii vesnice, vrand sa ne mantuiasca, vom ramane, oare, nepasatori la marea Lui jertfa?Sa nu ne jertfim si noi macar atat, prin infranare?
(extrase din Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi - Par.Arsenie Boca, Ed.Pelerinul, 2004)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu