Mănăstirea „Sfânta Treime” – ctitoria Sfântului Nectarie din Eghina
Mănăstirea
„Sfânta Treime”, întemeiată de Sfântul Nectarie din Eghina, este
aşezată în interiorul arid şi deluros al insulei, pe locul numit
Paleochora (Vechiul Oraş), la şase kilometri de oraşul Eghina.
La
începutul secolului al XX-lea, pe când Sfântul Nectarie era director al
Şcolii Rizarios din Atena, mulţime de mireni obişnuia să meargă la
dânsul pentru a se mărturisi şi a primi sfat duhovnicesc. Câteva dintre
ucenicele sfântului voiau să intre în viaţa monahală, iar Sfântul
Nectarie nădăjduia să poată afla o mănăstire pentru ele în vecinătatea
Atenei. Povestindu-i-se despre o mănăstire ruinată din Eghina, lângă
Paleochora, el a mers acolo în luna septembrie a anului 1904, însoţit de
trei dintre fiicele sale duhovniceşti. Au aflat un mic paraclis
închinat Maicii Domnului – „Izvorul Tămăduirii” – şi două chilioare
păzite de o bătrână ce trăia din mila creştinilor din partea locului.
Mica obşte a ţinut o priveghere de toată noaptea, rugând pe Dumnezeu să
le ajute la rezidirea mănăstirii, dacă aşa va fi voia Sa.
A doua zi, Sfântul Nectarie s-a întâlnit cu
primarul Eghinei, Nicolae Papas, care a făgăduit să repare chiliile
rămase şi i-a cedat proprietatea noii mănăstiri. Ucenicele Sfântului
Nectarie au rămas în Eghina, iar în duminici şi sărbători, arhimandritul
Teodosie de la Mănăstirea Hrisaleondissa le trimitea unul dintre
preoţii săi pentru a sluji în paraclis. Sfântul Nectarie a rămas mai
departe director al Şcolii Rizarios până în anul 1908, când a demisionat
şi s-a retras la mănăstirea din Eghina, pe care a rânduit-o ca pe o
chinovie, ajungând să adăpostească mai târziu 33 de monahii. Una dintre
monografiile sfântului aminteşte cuvintele sale aproape profetice spuse
tinerelor monahii despre mănăstirea lor: „Eu vă zidesc un far, iar
Dumnezeu va pune într-însul o făclie care va străluci în lung şi-n lat
pe tot cuprinsul lumii. Mulţi vor vedea lumina şi vor veni aici în
Eghina”.
Prima stareţă a mănăstirii a fost o monahie oarbă
pe nume Xenia, una dintre cele mai apropiate fiice duhovniceşti ale
Sfântului Nectarie, o tânără cu inimă caldă şi viaţă îmbunătăţită, care
acum este propusă spre canonizare.
În primii ani de existenţă a mănăstirii, pe lângă
făcea slujirea sa de duhovnic al chinoviei, Sfântul Nectarie, pe atunci
în vârstă de 60 de ani, se îndeletnicea cu munca fizică anevoioasă –
îngrijind grădina, aducând apă, sfărâmând piatră pentru construirea
noilor chilii. Era de asemenea şi un cizmar desăvârşit, reparând
pantofii călugăriţelor şi ai muncitorilor. Aflându-se despre dânsul că
este văzător cu duhul şi într-o neîncetată stare de rugăciune, s-a
răspândit faima sa de bătrân duhovnicesc şi mănăstirea a devenit un loc
de pelerinaj deopotrivă pentru oamenii vestiţi şi cei de rând.
După 50 de zile de boală grea, Sfântul Nectarie
s-a săvârşit în pavilionul de caritate al Spitalului Areteon din Atena,
în ziua de 9 noiembrie 1920, la vârsta de 74 de ani. Trupul sfântului a
fost dus înapoi în Eghina, unde a fost îngropat în curtea mănăstirii
sale.
La câţiva ani după îngropare, precum este obiceiul
în Grecia, sicriul a fost deschis pentru ca osemintele să fie scoase,
spălate şi îngropate din nou. Spre uimirea lor, preoţii şi călugăriţele
ce luau parte la dezgropare au aflat trupul sfântului cu totul
nestricat, ca şi cum de abia adormise, şi chiar şi hainele arătau ca în
ziua îngropării lui. În anul 1953, moaştele Sfântului au fost aşezate
într-un sarcofag de marmură, într-un mic paraclis de lângă mormântul
lui.
Pe 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din
Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a
proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
Mai târziu, la poalele mănăstirii a fost
construită o bazilică măreaţă, una dintre cele mai mari din Grecia,
pentru a primi miile de pelerini ce vin în timpul verii şi în ziua
prăznuirii sfântului.
Astăzi, capul Sfântului este păstrat într-o mitră
de argint în biserica mănăstirii, iar alte părţi din moaştele sfântului
se află alături, într-o raclă de argint. Zilnic, mulţime de pelerini vin
la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina, pentru a se închina în
biserica ce adăposteşte moaştele Sfântului Nectarie şi mormântul
original. Loc de pelerinaj a devenit şi Chilia Sfântului Nectarie,
păstrată aşa cum era în timpul vieţii Sfântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu