Sfantul Ierarh Nectarie

Despre purtarea creştinului la locul de muncă

Munca şi dreptul la muncă sunt lăsate de Dumnezeu de la început prin porunca: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul (Facerea 1, 28). La fel zice şi Sfântul Apostol Pavel: Cel ce nu lucrează, nici să nu mănânce (II Tesaloniceni 3, 10).
Creştinii iubitori de Hristos sunt datori să trăiască cu mare cinste şi corectitudine în societate. Ei nu trebuie să fie leneşi, lacomi, iubitori de averi, nici să se hrănească din furt. Ci să-şi întreţină viaţa şi familia din muncă cinstită, cum ne învaţă şi Sfânta Biserică. Iar acolo unde lucrează - acasă, pe câmp, la fabrică - creştinii trebuie să fie model în toate. Să fie blânzi, smeriţi, răbdători, tăcuţi şi să se roage neîncetat, rostind rugăciunea lui Iisus şi orice alte rugăciuni scurte. Apoi să nu înjure, să nu fure, să nu vorbească cuvinte de hulă, de osândire, ştiind că, pentru orice păcat şi cuvânt deşert fiecare va da socoteală în faţa lui Hristos.
De asemenea, să nu aducă nici un lucru străin în casele lor, nici să cumpere lucruri de lux şi nefolositoare, în timp ce mulţi nu au cu ce trăi. Apoi, din osteneala lor să facă milostenie după putere, şi mila lui Dumnezeu le va binecuvânta casa, munca, viaţa şi sufletul.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie şi societate, volumul II, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 69)