Strop de liniste !
Rugaciune catre Sfantul Duh !
“Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhule adevarate, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, miluieste, lasa si-mi iarta mie nevrednicului toate cate am gresit in aceasta zi, ca un om si nu numai ca un om… Pacatele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din obiceiul cel rau, si care sunt din voia mea cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu Numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau am clevenit pe cineva in mania mea, sau m-am maniat, sau fara de vreme am adormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am miluit, sau pe fratele meu am scarbit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau m-am maniat sau stand la rugaciune mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte.
Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu, pe mine, lenesul si nevrednicul robul Tau, usureaza-ma, izbaveste-ma ca un Bun si de oameni iubitor.
Ca in pace sa ma culc si sa dorm, eu, si sa cant si sa preamaresc preacinstit numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!”
(Arhimandrit Sofian Boghiu, Chemarea Credintei nr 37, 1996)
Blândeţea, podoaba Duhului !
Blândeţea este o virtute morală care constă într-o atitudine calmă, domoală, paşnică, prietenoasă,înţelegătoare, omenoasă faţă de cei din jur. Ea este o roadă a Duhului, o îmbrăcăminte a inimii care trebuie căutată. Ea domoleşte mânia şi înţelepciunea adevărată este însoţită întotdeauna de blândeţe. Creştinii vor învăţa şi îndrepta pe alţii cu blândeţe, iar necredincioşii trebuie să fie blânzi cu cei care-i învaţă.
Psalmistul ne încredinţează că cei blânzi vor avea belşug de pace iar Mântuitorul arată că cei blânzi vor moşteni pământul la sfârşitul acestui veac. Modelul suprem este Iisus, cel care este blând şi smerit cu inima, păstorul care călăuzeşte blând oile sale.
Sfântul Apostol Pavel ne arată că blândeţea este o roadă a Duhului alături de alte virtuţi, în timp ce păcatele sunt fapte ale firii pământeşti (Galateni 5,22-23). Ea este o îmbrăcăminte a inimii (Coloseni 3,12), care trebuie căutată (I Timotei 6,11). Odată căpătată, se va manifesta faţă de toţi oamenii (Tit 3,2), şi va fi cunoscută ca atare de aceştia, cum este cazul apostolilor (Filipeni 4,5), ne încredinţează apostolul Pavel. În predica de pe munte, Domnul spune:
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5,5; v. şi Psalmi 36,11).
Psalmistul arată că ei "se vor desfăta de mulţimea păcii" (Ps. 36,11) şi că împăratul este dator să apere adevărul, blândeţea şi neprihănirea (Ps. 44,4-6).
Înţeleptul Solomon ne învaţă că un răspuns blând va domoli mânia (Pilde 15,1). Apostolul Pavel arată că ridicarea păcătosului din greşeală se va face cu duhul blândeţii, dar veghind asupra propriei persoane, pentru a nu fi ispitit. (Gal. 6,1). Apostolii Domnului nu se vor certa, ci vor fi blânzi cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plini de îngăduinţă răbdătoare (II Tim. 2,24). Apostolul va îndrepta cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului, în felul acesta desprinzându-se de cursa Celui Rău (II Tim. 2,25-26). Apostolul neamurilor arată că cei care propovăduiesc Cuvântul trebuie să şi stăruie asupra lui, să mustre, să certe şi să îndemne cu toată blândeţea şi dragostea (II Tim. 4,2; I Cor. 4,21). Necredincioşii, la rândul lor, trebuie să primească cu blândeţe Cuvântul sădit în ei, care le poate mântui sufletele, arată apostolul Iacov (Iacov 1,21). Modelul suprem de blândeţe este Domnul Iisus, Cel care este ,,blând şi smerit cu inima”, păstorul care călăuzeşte blând oile sale (Matei 11,29; 21,5; II Corinteni 10,1). Drept aceea, Mântuitorul spune:
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară (Matei 11,27-30).
Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic şi-nţelept
sfânt eşti,
bun
şi plin de milă
blând
şi minunat
şi drept.
Ce uşor de-aflat eşti Doamne
totuşi cât eşti de ascuns,
ce uşor de-a Te pătrunde
totuşi cât de nepătruns!
Tu eşti totul pretutindeni
şi eşti nicăieri nimic,
poţi fi necuprins de mare
poţi fi infinit de mic!
Pentru cei cu minţi înguste
Doamne eşti de necuprins,
pentru cei “nălţaţi” şi mândri
eşti înalt de neatins.
Dar atât de mic eşti Doamne
şi atât de-apropiat
pentru cine Te primeşte într-un cuget nestricat.
În genunchi cu umilinţă, Doamne faţa Ta slăvim
nu vom fi nicicând în stare cât am vrea
să-Ţi mulţumim!
Nu putem, recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm
nici în rugă,
nici în lacrimi,
cum am vrea s-o arătăm!
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău
chipul sufletului nostru
schimbă-l după chipul Tău...
“Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhule adevarate, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, miluieste, lasa si-mi iarta mie nevrednicului toate cate am gresit in aceasta zi, ca un om si nu numai ca un om… Pacatele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din obiceiul cel rau, si care sunt din voia mea cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu Numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau am clevenit pe cineva in mania mea, sau m-am maniat, sau fara de vreme am adormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am miluit, sau pe fratele meu am scarbit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau m-am maniat sau stand la rugaciune mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte.
Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu, pe mine, lenesul si nevrednicul robul Tau, usureaza-ma, izbaveste-ma ca un Bun si de oameni iubitor.
Ca in pace sa ma culc si sa dorm, eu, si sa cant si sa preamaresc preacinstit numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!”
(Arhimandrit Sofian Boghiu, Chemarea Credintei nr 37, 1996)
Blândeţea, podoaba Duhului !
Blândeţea este o virtute morală care constă într-o atitudine calmă, domoală, paşnică, prietenoasă,înţelegătoare, omenoasă faţă de cei din jur. Ea este o roadă a Duhului, o îmbrăcăminte a inimii care trebuie căutată. Ea domoleşte mânia şi înţelepciunea adevărată este însoţită întotdeauna de blândeţe. Creştinii vor învăţa şi îndrepta pe alţii cu blândeţe, iar necredincioşii trebuie să fie blânzi cu cei care-i învaţă.
Psalmistul ne încredinţează că cei blânzi vor avea belşug de pace iar Mântuitorul arată că cei blânzi vor moşteni pământul la sfârşitul acestui veac. Modelul suprem este Iisus, cel care este blând şi smerit cu inima, păstorul care călăuzeşte blând oile sale.
Sfântul Apostol Pavel ne arată că blândeţea este o roadă a Duhului alături de alte virtuţi, în timp ce păcatele sunt fapte ale firii pământeşti (Galateni 5,22-23). Ea este o îmbrăcăminte a inimii (Coloseni 3,12), care trebuie căutată (I Timotei 6,11). Odată căpătată, se va manifesta faţă de toţi oamenii (Tit 3,2), şi va fi cunoscută ca atare de aceştia, cum este cazul apostolilor (Filipeni 4,5), ne încredinţează apostolul Pavel. În predica de pe munte, Domnul spune:
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5,5; v. şi Psalmi 36,11).
Psalmistul arată că ei "se vor desfăta de mulţimea păcii" (Ps. 36,11) şi că împăratul este dator să apere adevărul, blândeţea şi neprihănirea (Ps. 44,4-6).
Înţeleptul Solomon ne învaţă că un răspuns blând va domoli mânia (Pilde 15,1). Apostolul Pavel arată că ridicarea păcătosului din greşeală se va face cu duhul blândeţii, dar veghind asupra propriei persoane, pentru a nu fi ispitit. (Gal. 6,1). Apostolii Domnului nu se vor certa, ci vor fi blânzi cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plini de îngăduinţă răbdătoare (II Tim. 2,24). Apostolul va îndrepta cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului, în felul acesta desprinzându-se de cursa Celui Rău (II Tim. 2,25-26). Apostolul neamurilor arată că cei care propovăduiesc Cuvântul trebuie să şi stăruie asupra lui, să mustre, să certe şi să îndemne cu toată blândeţea şi dragostea (II Tim. 4,2; I Cor. 4,21). Necredincioşii, la rândul lor, trebuie să primească cu blândeţe Cuvântul sădit în ei, care le poate mântui sufletele, arată apostolul Iacov (Iacov 1,21). Modelul suprem de blândeţe este Domnul Iisus, Cel care este ,,blând şi smerit cu inima”, păstorul care călăuzeşte blând oile sale (Matei 11,29; 21,5; II Corinteni 10,1). Drept aceea, Mântuitorul spune:
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară (Matei 11,27-30).
Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic şi-nţelept
sfânt eşti,
bun
şi plin de milă
blând
şi minunat
şi drept.
Ce uşor de-aflat eşti Doamne
totuşi cât eşti de ascuns,
ce uşor de-a Te pătrunde
totuşi cât de nepătruns!
Tu eşti totul pretutindeni
şi eşti nicăieri nimic,
poţi fi necuprins de mare
poţi fi infinit de mic!
Pentru cei cu minţi înguste
Doamne eşti de necuprins,
pentru cei “nălţaţi” şi mândri
eşti înalt de neatins.
Dar atât de mic eşti Doamne
şi atât de-apropiat
pentru cine Te primeşte într-un cuget nestricat.
În genunchi cu umilinţă, Doamne faţa Ta slăvim
nu vom fi nicicând în stare cât am vrea
să-Ţi mulţumim!
Nu putem, recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm
nici în rugă,
nici în lacrimi,
cum am vrea s-o arătăm!
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău
chipul sufletului nostru
schimbă-l după chipul Tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu