În
mod sigur nu sunt învăţat, dar vă pot spune în urma experienţei - ceea
ce m-a învăţat viaţa - că la vreme de noapte şi cu pântecul gol, te poţi
ruga mai bine.
Nu l-am aşezat pe Hristos în lăuntrul nostru şi pentru aceasta nu ştim ce este dragostea, pacea, înţelegerea ş.a.
De vreme ce nu pot propovădui, lasaţi-mă măcar să plâng pentru păcatele mele şi pentru cei ce s-au rătăcit.
Rugăciunea
este un telefon, o legătură fără fir, prin care cineva comunică direct
cu Dumnezeu. Formezi un numar la telefonul rugăciunii ca să vorbeşti cu
Dumnezeu, şi El îţi răspunde. Îl auzi limpede, îl simţi foarte aproape.
Rugăciunea
vine mai întâi în laringe, apoi se duce către creier şi apoi coboară
către inimă. Şi apoi fântâni, lacrimi vin către ochi. De acolo, nu mai
este nimic de spus. E adevărat că la început, vei avea greutăţi. Vei
încerca să te rogi şi uneori nu vei putea, alteori vei avea gânduri
deşarte şi ispite, şi alteori nu vei putea să te trezeşti noaptea. Dar
trebuie să perseverezi. Domnul, văzându-ţi dispoziţia, te va întări şi
te va izbăvi de toate ispitele. Nu trebuie să irosim în somn întreaga
noapte, căci atunci satan face cu noi tot ce doreşte.
Rugăciunea de noapte este de mare preţ. Oamenii dorm şi Dumnezeu ascultă.
Indiferent
unde mă duc, mă ţin de tipicul meu, ce a fost numit „Potrivit
rânduielii lui Melchisedec" şi a fost iscălit de numeroşi alţi Părinţi
duhovniceşti.
Vecernii, închinăciuni, propovăduire, utrenia cu închinările Năsăatoarei de Dumnezeu - cea mai binecuvântată îndeletnicire...
Am
văzut multe lucruri în viaţa mea, unul dintre ele fiind că rugăciunile,
închinăciunile şi Dumnezeieştile Liturghii i-au făcut pe mulţi să se
întoarcă în turma Bisericii.
Îl implor pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Lui
să-i lumineze pe toţi cei rătăciţi, ca să poată crede şi să se întoarcă
la sânul Bisericii, care stă mereu cu braţele deschise şi îi aşteaptă.
Aceasta e tot ce ştiu să zic şi îi bat la cap pe Dumnezeu, pe Prea
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Arhangheli şi pe toţi Sfinţii. De nu
le place aceasta, să mă ierte, căci sunt neînvăţat şi nu ştiu ce ar
trebuie să cer.
(Părintele Dimitrie Gagastathis)
Rugaciune către Bunul Dumnezeu cu mijlocirea tuturor sfinţilor
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei
Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu
puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare
voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si
netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator
al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan
Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei
mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor
Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al
Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a
cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul
de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor
Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti
parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie,
nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile
vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei
vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina
stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand
merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata
reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce
iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se
lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a
Fiului si a Sfantului Duh.
AXION ESTIN
Minunea pentru cântarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim…), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil
Cântarea
aceasta la început se cânta la o chilie a Mănăstirii Pantocratorului ce
se numeşte Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin,
pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce
se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocratorului, este o
vale mare unde se află multe chilii. La una din aceste chilii, ce era
cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare, locuia un
ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ucenic al său. Şi
fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul
Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la
priveghere, zice ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea
după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte
rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate
cineva la uşa chiliei, iar fratele aleargă şi deschide şi vede că era un
monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea
aceea. La vremea utreniei, sculându-se au cântat amândoi rânduiala
utreniei. Şi când au ajuns la: „Ceea ce eşti mai cinstită…” monahul de
loc cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi
celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sfântului
Cosma, făcătorul de cântări, iar monahul cel străin făcea alt început
cântării, aşa: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului
nostru”. Apoi a adăugat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…” până la
sfârşit.
Aşadar, auzind monahul cel de loc s-a minunat şi a zis către
cel ce părea străin: „Noi cântăm numai Ceea ce eşti mai cinstită…, iar
Cuvine-se cu adevărat… niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei
dinainte de noi. Deci te rog, fii bun şi scrie-mi şi mie cântarea
aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu”. Iar acela
răspunzând a zis: „adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu”; la care cel
de loc a zis: „Nu am nici cerneală, nici hârtie”. Atunci monahul cel ce
părea străin a zis: „Adu-mi o lespede”. Şi monahul alergând a aflat o
lespede şi i-a adus-o. Deci luând-o pe ea, străinul a scris pe dânsa cu
degetul lui zis-a cântare, adică: „Cuvine-se cu adevărat…” Şi, o,
minune! Atât de adânc s-au săpat slovele în lespedea cea vârtoasă, ca şi
cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: „De acum înainte
aşa să cântaţi şi voi şi toţi dreptcredincioşii”. Şi acestea zicând
s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger trimis de la Dumnezeu, ca să
descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă
Maicii lui Dumnezeu. Şi mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se
arată aceasta din titlul cel scris deasupra la sinaxarul lunii iunie,
în ziua 11, adică Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin. Căci părinţii,
de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la zisa
chilie din Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi slăvind pe
Arhanghelul Gavriil, care din început până la sfârşit a stat dumnezeiesc
cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu, şi hrănitor şi slujitor şi vesel
binevestitor al ei. Aşa a slujit şi spre descoperirea acelei cântări a
Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această
slujbă.
Deci după ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat
în chilie a început ascultătorul lui a cânta: Cuvine-se cu adevărat…
după cum îngerul îi poruncise şi a arătat bătrânului său şi lespedea
aceea, cu îngerească scriere săpată. Iar el auzind şi văzând a rămas
uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de
înger au mers la Protatul şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului
Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate
cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au
mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare pentru prea slăvita
această minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarh
şi la împărat, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei
minuni ce s-a făcut. Deci de atunci această cântare îngerească s-a
transmis în toată lumea, ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu de către
toţi dreptcredincioşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce
se află în biserica celei chilii, în care s-a făcut minunea, s-a dus de
către părinţii Sfântului Munte în Biserica Protatului şi acolo se află
şi astăzi, aşezată în Sfântul Altar, deasupra scaunului celui de sus.
Pentru că înaintea acestei icoane s-a cântat, de către Arhanghelul
Gavriil, cântarea aceasta. Iar chilia a fost numită „Axion estin”, adică
„Cuvine-se cu adevărat”. Şi valea aceea, în care se află chilia, se
numeşte de către toţi până astăzi „Adin”, care înseamnă „a cânta”, sau
„cântare”, pentru că întru aceasta s-a cântat întâia îngerească şi prea
cuvenită Maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.
RĂSPUNSURI LA TOATE NENOROCIRILE NOASTRE!…SF.NICOLAE VELIMIROVICI
DE CE SE ÎNCHID NORII CÂND CÂMPIILE SÂNT ÎNSETATE DE PLOAIE, ŞI SE DESCHID ATUNCI CÂND CÂMPIILE NU VOR PLOAIE?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE ŢARINILE RODESC SLAB PRIMĂVARA, IAR VARA DAU RECOLTĂ PROASTĂ?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE IZVOARELE SEACĂ ŞI ROADELE PĂMÂNTULUI NU MAI AU GUSTUL DE ODINIOARĂ?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
ŞTII
TU OARE, FIULE, DE CE NEAMUL BIRUITOR RABDĂ ÎNFRÂNGERI DIN PRICINA
NEÎNŢELEGERII DIN LĂUNTRU ŞI DIN PRICINA VRAJBEI, ŞI MĂNÂNCĂ PÂINEA
AMĂRITĂ DE LACRIMI ŞI URÂCIUNE?
Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE MAICA NU ÎŞI POATE ÎNDESTULA FIII?
Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII S’AU URÂŢIT ŞI AU PIERDUT FRUMUSEŢEA STRĂBUNILOR?
Din
pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din
suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE S’AU ÎNMULŢIT BOLILE ŞI ÎNFRICOŞATELE MOLIME?
Pentru
că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură
şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă
trebuie apărat.
ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII SE LUPTĂ PENTRU PĂMÂNT ŞI NU SE RUŞINEAZĂ DE ASEMĂNAREA LOR CU CÂRTIŢELE?
Pentru
că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în
inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta
pentru ceruri.
NU PLÂNGE, FIULE, ÎN CURÂND DOMNUL VA VENI ŞI VA ÎNDREPTA TOATE.
RASPLATIREA MILEI ARATATA CELOR ADORMITI
O
sora medicala de la un spital din Atena i-a povestit parintelui Simeon
Aghioritul, care locuieste la Kaliagra (Sfantul Munte), urmatoarele:
-
Aveam scleroza in placi si ma aflam in pragul paraliziei. Medicii mi-au
dat o luna de zile concediu. Intr-o noapte, in timp ce zaceam la pat, o
vad aievea pe Maica Domnului, care imi spune: “Ridica-te, de acum esti
sanatoasa”.
M-am ridicat si a doua zi am mers la spital. Cand m-au vazut medicii, au ramas uluiti. M-au consultat si m-au gasit sanatoasa.
Atunci parintele Simeon a intrebat-o unde lucreaza.
-
Lucrez la morga, a raspuns ea. Cei morti sunt adusi acolo si aruncati
fara nici un respect. Eu ii iau, ii spal, ii imbrac si ii ingrijesc cu
multa dragoste, ca pe rudele mele.
- Pentru aceasta Maica Domnului
te-a vindecat. In Vechiul Testament, Tobit, atunci cand gasea un mort,
il imbraca si-l ingropa. De aceea Arhanghelul Rafail i-a spus “te
ocrotesc”.
- Si eu simt o ocrotire, a raspuns ea plangand.
Fie ca lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos să vă
umple inima de bucurie şi viaţa de binecuvântare! Multă sănătate şi
bucurie tuturor celor ce mărturisesc din toată inima biruinţa vieţii
asupra morţii, prin minunea împlinită de Acela ce a venit pentru a
mântui neamul omenesc prin jertfă şi Înviere!
_showing_imbricate_cataphylls_5419.jpg)
