Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

sâmbătă, 1 iunie 2013

La multi ani tuturor copiilor si deasemenea tuturor parintilor!

IOAN 3 CU 16 
Intr-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la colţul străzii, iar oamenii treceau când şi când. Băieţelului îi era atât de frig, încât nici nu mai încerca să mai vândă ziare.
S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat:
- Domnule, ştiţi cumva din greşeală un loc călduros unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea aceasta ? Vedeţi dumneavoastră, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos, pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ unde să stau.
Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns:
- Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casă albă mare. Când ajungi acolo, să baţi la uşă şi când ţi se va deschide să spui doar „Ioan 3 cu 16” şi te vor lăsa să intri.
Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi după câteva clipe i-a deschis o doamnă. Băiatul s-a uitat la ea şi a zis:
- Ioan 3 cu 16”. Femeia i-a zis: 
- Intră, fiule. L-a luat înăuntru şi i-a arătat un leagăn în faţa unui şemineu pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: „Ioan 3 cu 16 ? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat”.
Puţin mai târziu ea s-a întors şi l-a întrebat: 
- Iţi este foame ? El a răspuns:
- Ei bine, doar un pic. Nu am mâncat de câteva zile şi cred că aş putea da gata un pic de mâncare. Femeia l-a invitat în bucătărie şi l-a rugat să se aşeze la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: „Ioan 3 cu 16? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă satură un băiat înfometat”.
Apoi l-a chemat sus într-o baie, unde se afla o cadă imensă plină cu apă caldă şi a stat acolo ca să se înmoaie puţin. După ce s-a spălat, s-a gândit: „Ioan 3 cu 16? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un băiat murdar”. Băiatul nu mai făcuse niciodată o baie cu adevărat. Singura baie care a făcut-o vreodată a fost când stătea lângă un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi şi l-a dus într-un dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus pe un pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat de noapte bună şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ningea în acea noapte geroasă, s-a gândit: „Ioan 3 cu 16 ? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un băiat frânt de oboseală”.
Dimineaţa, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. Dupa ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel leagăn, în faţa şemineului şi a luat o Biblie (Sfânta Scriptură). S-a aşezat în faţa lui, uitându-se la faţa lui inocentă, spunându-i:
- Înţelegi tu ce înseamnă „Ioan 3 cu 16” ?, l-a întrebat ea gentil. El a răspuns: 
- Nu, doamnă, nu înţeleg. Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc. Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 şi a început să-i vorbească despre Iisus Hristos. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, băiatul şi-a predat inima lui Dumnezeu. Stând acolo, s-a gândit: „Ioan 3 cu 16 ? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă salvează un băiat pierdut”.

Ioan 3:16 (capitolul 3, versetul 16)
„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. 

COPILUL - o raza a sperantei noastre....



Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Insusi izvorul nemarginit al dragostei, al curatiei si al nevinovatiei, din dragostea Sa cea nemarginita iubeste pe copii pentru nevinovatia lor si ii cheama la Sine, ca sa ne dea noua pilda spre a urma cu fapta curatenia, nevinovatia si nerautatea pruncilor si a copiilor curati. Prin cuvintele : " Lasati copiii sa vina la Mine" , Domnul ne arata ca El iubeste pe copii si nevinovatia lor si cu pilda ne indeamna pe toti sa fim ca ei. " Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14).
" Fratilor, spune el, nu fiti copii cu mintea. Adica fiti copii cu nerautatea. La minte, insa fiti desavarsiti " (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pilda smerenia, dupa cum a zis Domnul : " Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare intru Imparatia cerurilor" (Matei 18, 4). Iar daca cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge sa fie desavarsit cu mintea si intelegerea si sa aiba nerautatea, smerenia si curatia pruncilor, acesta cu adevarat a ajuns la culmea nepatimirii si poate sa fie pilda de urmat pe calea mantuirii.
Iisus a iubit totdeauna copiii. El primea simpatia lor copilărească şi iubirea lor sinceră, neprefăcută. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a zis : " De nu va veti intoarce si de nu veti fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor" (Matei 18, 3). Dar la aceasta nevinovatie si curatenie a pruncilor, sfintii lui Dumnezeu prin mari lupte, osteneli si chinuri, au ajuns.
Copilul vine în lume prin voia Bunului Dumnezeu, Care este Tatal Vietii. Copiii vin în lume, slabi si neputinciosi, mama si tata au datoria Sfânta, sa le poarte de grija. Nu este deajuns sa le dati doar cele necesare trupului: îmbracaminte si hrana. Copiii au nevoie în primul rând, de dragoste, afectiune iubire si daruire. Au nevoie si de cele necesare pentru sufletelele lor. Când pruncutul spune primele cuvinte, când face primii pasi, tot atunci este bine si indicat sa i se insufle si cele necesare pentru Sufletelul lui: dragostea de Dumnezeu si de aproapele. 
Iubite tata si mama, e nespus de mare bucuria pe care o simti atunci când întalnesti pe cararile vietii, copii care dovedesc ca au cei 7 ani de acasa. Pentru acest motiv esential nu lasati, dragi parinti, nici o clipa sa se spulbere visele marilor sperante ale renasterii morale si spirituale ale societatii românesti, de care este atâta nevoie. Sa simti si mai ales sa traiesti climatul de sperante spre noi idealuri, spre o noua chemare a destinului neanului, si aceasta cu atât mai nult, cu cât studiul religiei reprezinta o parte integranta si indispensabila culturii generale a fiecarui tânar. Credinta în Dumnezeu a fost, a ramas si va ramâne o componenta fundamentala a culturii si civilizatiei unui popor, inepuizabila sursa de înnoire, de transformare si de permanenta propasire atât a vietii morale, cât si materiale.
Sa nu uitam ca: Fiecare neam de sub soare îsi indreapta privirile cu o deosebita atentie si grija, spre copii, pentru ca ei reprezinta zestrea cea mai valoroasa si inepuizabile a familiei, bisericii si tarii. Ei constituie tezaurul nepretuit de inteligenta si cunoastere care sta la baza mersului înainte al istoriei , precum si al orcarui progres material si duhovnicesc.
Întotdeauna românii, cu toate vitregiile istoriei, prin care le-a fost dat sa treaca, si-au iubit copiii si i-au crescut în darul dragostei de Dumnezeu si de aproapele, iar ei, cand au devenit parinti, au facut acelasi lucru, stiind ca începutul intelepciunii este frica si dragostea de Dumnezeu si de aproapele.
Astazi, în situatia în care ne aflam, numai întoarcerea la Dumnezeu, la Mântuitorul Hristos, care ne cheama:'Veniti la Mine...!, la izvorul adevaratelor valori ale moralei crestine,ne mai poate salva.
Trebuie sa recunoastem ca avem copii daruiti de Bunul Dumnezeu, cu o inteligenta si o sensibilitate cum putini sunt în lume. Concursurile si premiile internationale si chiar mondiale sunt o dovada reala. Sa-i ajutam, deci sa se dezvolte pe masura talentului daruit de Dumnezeu, spre binele lor, spre bucuria parintilor, mândria bisericii si neamului..



Pe voi, dragi copii, va rog sa nu uitati ca unul dintre cele mai curate si Sfinte îndemnuri pe care Mâmtuitorul le-a aderesat tuturor parintilor din lume, a fost si acesta:"Lasati copiii sa vina la Mine, si nu-i opriti..."(Matei.19,14).
Stiti voi, dragi copii, de ce Mântuitorul va face aceasta chemare? În primul rând pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos va iubeste. Si va iubeste pentru ca sunteti darul Binecuvântarii Sale, va iubeste pentru ca Sufletelele voastre si inimioarele voastre sunt curate. Va iubeste apoi pentru ca dintre toate fiintele lumii, numai voi ati fost asemanati cu primavara, cu seninul cerului, cu florile cu cele mai curate si mai Sfinte bucurii ale vietii. Va iubeste pentru ca unora, asemenea voua, este Împaratia Cerurilor. Pentru aceasta, dragii copii, vi se acorda o atentie deosebita atât din partea familiei, cât si a scolii si a Bisericii. Toate acestea trei Institutii esentiale ale fiecarei natiuni, va pun in centrul atentiei lor, pentru ca toate deopotriva urmaresc si doresc binele si fericirea voastra. Acesta este si motivul pentru care Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, se adreseaza parintilor vostrii, indemnându-i sa va lase sa va apropiati de El, sa-L cunoasteti si sa faceti voia Lui. Nu uitati însa, ca dintre toti filozofii si învatatii lumii, numai El sinsur a putut spune:" Eu sunt lumina lumii, iar cel ce-Mi urneaza Mie, nu va umbla în întuneric, pantru ca va avea Lumina Vietii." (Ioan.8,12).



In Biblie observam ca Mântuitorul lumii Iisus Hristos, este de multe ori înconjurat de copii...., ne da multe sfaturi si exemple pe tema lor..., în Icoane Îl vedem înconjurat de copii, cu copii în brate......"Cine este mai mare în Împaratia Cerurilor? si chemând Iisus la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor si a zis: Adevarat zic voua : De nu va veti întoarece si nu veti fi ca pruncii, nu ve-ti intra în Împaratia Cerurilor. Deci cine se va smerii pe sine ca pruncul acesta, acela este mai mare în Împaratia lui Dumnwzeu. Si cine va primi un prunc ca acesta în numele meu, pe Mine Ma primeste. Vedeti sa nu dispretuiti pe unul dintre acestia mici, ca zic voua: Îngeriii lor, în Ceruri, pururea vad Fata Tatalui Meu." (Matei.18.1-10.).



“Atunci I s-au adus copii, ca sa-si puna mâinile peste ei, si sa se roage, dar Uceniciii îi certau. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti ca sa vina la Mine, caci unora ca acestora este Împaratia Cerurilor."(Matei.19,13-14.).
" Si aduceau la El copii, ca sa-si puna mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vazând, s-a mâhnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Împaratia Cerurilor. Adevarat zic voua: Cine nu va primi Împaratia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în Ea. Si luându-i în brate, i-a binecuvantat, punându-si mâinile peste ei..." (Marcu 10.13-16). Si mai sunt multe astfel de citate.....Vedeti de ce trebuie san e iubim copiii: pentru ca si Iisus îi iubeste..., si chiar ne îndeamna în repetate rânduri sa-i primim, sa fim asemenea lor ! Sa fim asa cun sunt, sau cum ar trebui sa fie copiii. Buni, iertatori, iubitori si dragostosi, curati la suflet, inocenti, cu privirea blânda, cu chipul senin, cu vocea cristalina, cuminti.. asemenea îngerasilor. Ce bine ar fi daca planeta aceasta ar fi condusa de copii. Ce bine ar fi daca am avea dragoste si iubire crestineasca între noi. Nu ar mai fi atâta ura, atâtea bârfe, invidie si rautate, nu ar mai fi razboaie.... nu ar mai fi rele. Ar fi doar pace, si bucurie, armonie si bunaântalegere, dragoste si iubire între oameni. Ar fi ca-n Rai. Împaratia Cerurilor are radacinile si începuturile aici pe pamânt, noi oameniii trebuie sa le facem, dar atentie: Trebuie sa fim precum copiii din timpul lui Iisus !



La multi ani tuturor copiilor si deasemenea tuturor parintilor!
Sa va bucurati de copiii dumneavoastra.
Hristos a Inviat!
 

Nu spune nebuneşte: N-am nici un chef să mă rog

Rugăciunea să-ţi fie ţie lege necălcată. E vorba aici de viaţă şi de moarte. Că nu respiri după cum ţi-e voia, nu cauţi pricini şi prilej ca să respiri.

Photo Collage

Nu fă din rugăciune roaba bunului tău plac. Nu spune nebuneşte: N-am nici un chef să mă rog. E o ocară adusă lui Dumnezeu, şi adevărată hulă.

Rugăciunea să-ţi fie ţie lege necălcată. E vorba aici de viaţă şi de moarte. Că nu respiri după cum ţi-e voia, nu cauţi pricini şi prilej ca să respiri. Nu întrebi: La ce bun să respir, de ce respir eu, oare? Atâta ştii: mor de nu respir.

Aşa-i şi rugăciunea; nu sta să te tocmeşti. Spune: Asta-i porunca, şi cu asta basta. Pune-ţi canon de rugăciune şi ţine-te neabătut de el.

Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu