Sfantul Ierarh Nectarie

Tie, Domnului si Imparat...

Tie, Domnului si Imparat al cerului ai al pamantului, ca unui biruitor al mortii Iti aducem cantare de lauda, ca dupa preluminata Inviere din morti, cu slava la ceruri Te-ai inaltat si cu preacinstit Trupul Tau ai sezut de-adreapta lui Dumnezeu, ca si firea noastra cea cazuta sa o inalti impreuna cu Tine si sa ne slobozesti de patimi si din vesnica moarte.Noi, insa, praznuind Dumnezeiasca Ta Inaltare, din suflet, impreuna cu ucenicii Tai, cantam: Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri!

O, Preadulce si Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer si prin sederea de-adreapta lui Dumnezeu si Tatalui ai miluit si ai indumnezeit firea noastra cea cazuta , cauta din inaltimile ceresti la neputinciosii Tai robi cei plecati spre pamant si ne daruieste noua putere sa biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume si de la diavolul, ca sa cugetam la cele de sus, si nu la cele pamantesti. Si ne pazeste de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, care se ridica impotriva noastra. Iar la sfarsitul vietii pamantesti, inalta sufletele noastre in locasurile ceresti, unde, impreuna cu toti sfintii, sa cantam: Aliluia!






RUGACIUNE

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile ceresti pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale Invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei?
Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta Inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului.
Pentru aceasta Te rugam cu osardie, Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlagandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-adreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.