Parintele Arsenie Boca - Un destin inteles
Pribegim multi ani in viata fara a ne lamuri un rost in lume.Unii pribegesc fara rost, fara tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca sau fara sa stie ca l-au gasit.
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a scuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devina creatie.
In crestinism omul este ridicat pana la cinstea de colaborator a lui Dumnezeu, iar aceasta colaborare este destinul.Talantii(talentele) - sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul.
Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului tau. Omul e nelinisttit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.
Viata (pamanteasca) nu e un scop in sine ci numai un mijloc, e numai cadrul unui destin sau e in cadrul unui destin.
Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemneze predestin, prin urmare, sa se trezeasca intr-o doctrina fara de libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.
Cum sa nu raspunzi de ce ti-a dat Dumnezeu? Si cum sa nu raspunzi daca nu ai facut ce ti-a dat de facut?
Lucratorii viei angajati de Dumnezeu, iconomi ai creatiei Sale, nu aveau sa raspunda pentru ca si-au interpretat destinul? Mozaicii din Ierusalim, care aveau aceasta istorie unica in lume, istorie mai mult a viitorului decat a trecutului - Sfanta Scriptura - nu sunt cu atat mai raspunzatori, cu cat nu au inteles destinul ascuns de Dumnezeu in neamul lor in sensul lui Dumnezeu, ci in sensul (dorit de ei al) unei imparatii pamantesti? Marea raspundere a lui Israel a ramas tocmai vinovatia ca nu s-au integrat in viitorul pe care-l destinase Dumnezeu Scripturii.
Dar iata ca vine cineva la Praznicul Pastilor in Ierusalim, un copilas de 12 ani, placut la chip, cu ochiii frumosi si par balai ca odinioara stramosul lui, David, (Regi 16, 22) Care Isi intelege destinul la reala interpretare a destinului lui Israel.
Toti capii de familie erau indatorati de religie sa vina la Ierusalim de trei ori pe an. Printre aceste trei zile era si praznicul Pastilor iudeilor, care comemora iesirea evreilor din robia Egiptului, dar mai insemna si ultima zi a robiei, cand asteptau imbracati de plecare , porunca lui Faraon de punere in libertate.. Mai era tinuta in Praznicul Pastilor si jertfa pe altarul templului a mielului pascal, sangele caruia era semn pe usa fiecarui israelitean, spre apararea de ingerul mortii care pedepsea Egiptul.
Cand a vazut copilul Iisus jertfa si arderea mielului, atunci Cel ce era personificarea iubirii S-a identificat durerii mielului si deodata I s-a deschis taina ce preinchipuie aceasta jertfa. Aceasta puternica impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat dintr-o data, intr-o lumina noua de viitor, intrebarile pe care avea sa le puna rabinilor de indata ce-i va putea prinde de vorba. De aceea, dupa praznic, Iisus nici gand nu avea sa se intoarca acasa, pana ce nu afla tot ce-L ardea pe El. Cum Iisus avea 12 ani, varsta de trecere intre copii si tineri si varsta de admitere in scoala rabinica a templului - printre tinerii care sedeau la picioarele batranilor era si Iisus. Intr-o aripa a templului (intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura), preotii tineau curs de indrumare prin intrebari si raspunsuri, in felul in care erau mai de mult scolile profetilor.
Iisus era printre mozaretii templului, intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura despre venirea lui Mesia. Batranii ascultau Copilul si se minunau de intelepciunea Lui. Ei nu-si puteau da seama ca vorbesc cu un Copil ce Si-a inteles destinul: misiunea pe care o avea in lume de a inlocui cu Sine mielul de jertfa. Cu umilinta de copil, Iisus repeta textele din profeti, aratand intelesuri mai adanci pe care mozaretii le treceau cu vederea. Copilul ii intreba mai des despre locul din Isaia, in care sunt profetite suferintele lui Mesia, si din Psalmi, despre jertfa Mielului lui Dumnezeu. daca de la aceasta intalnire a lui Iisus cu mai marii templului s-ar fi mers mai inainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru ale religiei, si cand Iisus, la 30 de ani - varsta legala ce dadea dreptul de a invata, ar fi inceput sa propovaduiasca, ar fi gasit capetenii care sa-L primeasca drept o implinire a Scripturilor.
Batranii aveau in El mari fagaduinte, dar nu le vedeau decat prin cercul lor ingust. Copilul le misca inima, cum poate n-o facuse nici un om pana la El. Dumnezeu incearca sa le dea invatatorilor lui Israel o noua lumina a Scripturilor, folosindu-se de nevinovatia de copil a Fiului Sau, singura cale care nu le ranea ingamfarea lor de rabini. Ei nu admiteau ca cineva sa-i invete. De aceea Iisus le-a dat impresia ca ei sunt invatatorii iar El scolarul. Era singura cale de a le arata ca profetiile mesianice mai au si alt inteles. Dar trufia lor nu le ingaduia sa recunoasca si o alta interpretare a Scripturilor, decat aceea care le satisfacea pofta de dominatie. Daca L-ar fi ascultat, talcuirea locurilor mesianice ar fi suferit o radicala reforma, in sensul vederilor dumnezeiescului Copil.
Au trecut trei zile frumoase pentru Iisus, nu insa si pentru Iosif si Maria, Maica Sa, care-L cautau deznadajduiti. Cand Il gasesc intre batrani, mama Ii face o duioasa dojana - "Ce ne-ai facut? Tatal Tau si cu mine Te cautam!" La aceste cuvinte ale mamei, copilul raspunde intr-un grai neinteles: - "Nu stiati, ca in casa Tatalui Meu se cade sa fiu?" Iisus aflase cine era si ce avea de facut.
Iata un destin inteles la 12 ani. Intalnirea cu jertfa din templu si cu rabinii, I-a facut lui Iisus revelarea destinului. Desi acesta ar fi trebuit sa fie cunoscut de ei dupa Scripturi, - iata Iisus Si-l cunoaste impotriva lor, fiindca cunoasterea lor era orbita de prejudecati politice si nu era orientata spre nazuintele desavarsirii.
Dreptul Simeon Il cunoaste pe Copil acum 12 ani, in acelasi templu, dar urmasii dreptului nu mai aveau viata lui ca sa-L cunoasca si ei.Acesta din copilarie, ars de o raza a destinului, astepta...
Oamenii nu stiau cu ce rabdare si indarjire a inzestrat Providenta pe Copilasul acesta Caruia I-a incredinat marea misiune a mantuirii oamenilor. De atunci nu mai este intre oameni destin mai mare decat a lui Iisus. Iar Iisus Si-a asociat la acelasi destin al Sau pe toti ucenicii Sai din veacuri. A fi gura Lui, a fi inima Lui catre orice necajit al lumii, a face din viata ta viata Lui. Asa cum si Sfantul Pavel isi interpreta destinul - "Mie a vietui este Hristos, iar a muri (pentru El), este DOBANDA"(Filip. 1, 21). De atunci Iisus da omului si toata energia Lui divina. Iisus este un destin intruchipat.
- Cine-L ajunge, stie ce are de facut!
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a scuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devina creatie.
In crestinism omul este ridicat pana la cinstea de colaborator a lui Dumnezeu, iar aceasta colaborare este destinul.Talantii(talentele) - sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul.
Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului tau. Omul e nelinisttit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.
Viata (pamanteasca) nu e un scop in sine ci numai un mijloc, e numai cadrul unui destin sau e in cadrul unui destin.
Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemneze predestin, prin urmare, sa se trezeasca intr-o doctrina fara de libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.
Cum sa nu raspunzi de ce ti-a dat Dumnezeu? Si cum sa nu raspunzi daca nu ai facut ce ti-a dat de facut?
Lucratorii viei angajati de Dumnezeu, iconomi ai creatiei Sale, nu aveau sa raspunda pentru ca si-au interpretat destinul? Mozaicii din Ierusalim, care aveau aceasta istorie unica in lume, istorie mai mult a viitorului decat a trecutului - Sfanta Scriptura - nu sunt cu atat mai raspunzatori, cu cat nu au inteles destinul ascuns de Dumnezeu in neamul lor in sensul lui Dumnezeu, ci in sensul (dorit de ei al) unei imparatii pamantesti? Marea raspundere a lui Israel a ramas tocmai vinovatia ca nu s-au integrat in viitorul pe care-l destinase Dumnezeu Scripturii.
Dar iata ca vine cineva la Praznicul Pastilor in Ierusalim, un copilas de 12 ani, placut la chip, cu ochiii frumosi si par balai ca odinioara stramosul lui, David, (Regi 16, 22) Care Isi intelege destinul la reala interpretare a destinului lui Israel.
Toti capii de familie erau indatorati de religie sa vina la Ierusalim de trei ori pe an. Printre aceste trei zile era si praznicul Pastilor iudeilor, care comemora iesirea evreilor din robia Egiptului, dar mai insemna si ultima zi a robiei, cand asteptau imbracati de plecare , porunca lui Faraon de punere in libertate.. Mai era tinuta in Praznicul Pastilor si jertfa pe altarul templului a mielului pascal, sangele caruia era semn pe usa fiecarui israelitean, spre apararea de ingerul mortii care pedepsea Egiptul.
Cand a vazut copilul Iisus jertfa si arderea mielului, atunci Cel ce era personificarea iubirii S-a identificat durerii mielului si deodata I s-a deschis taina ce preinchipuie aceasta jertfa. Aceasta puternica impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat dintr-o data, intr-o lumina noua de viitor, intrebarile pe care avea sa le puna rabinilor de indata ce-i va putea prinde de vorba. De aceea, dupa praznic, Iisus nici gand nu avea sa se intoarca acasa, pana ce nu afla tot ce-L ardea pe El. Cum Iisus avea 12 ani, varsta de trecere intre copii si tineri si varsta de admitere in scoala rabinica a templului - printre tinerii care sedeau la picioarele batranilor era si Iisus. Intr-o aripa a templului (intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura), preotii tineau curs de indrumare prin intrebari si raspunsuri, in felul in care erau mai de mult scolile profetilor.
Iisus era printre mozaretii templului, intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura despre venirea lui Mesia. Batranii ascultau Copilul si se minunau de intelepciunea Lui. Ei nu-si puteau da seama ca vorbesc cu un Copil ce Si-a inteles destinul: misiunea pe care o avea in lume de a inlocui cu Sine mielul de jertfa. Cu umilinta de copil, Iisus repeta textele din profeti, aratand intelesuri mai adanci pe care mozaretii le treceau cu vederea. Copilul ii intreba mai des despre locul din Isaia, in care sunt profetite suferintele lui Mesia, si din Psalmi, despre jertfa Mielului lui Dumnezeu. daca de la aceasta intalnire a lui Iisus cu mai marii templului s-ar fi mers mai inainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru ale religiei, si cand Iisus, la 30 de ani - varsta legala ce dadea dreptul de a invata, ar fi inceput sa propovaduiasca, ar fi gasit capetenii care sa-L primeasca drept o implinire a Scripturilor.
Batranii aveau in El mari fagaduinte, dar nu le vedeau decat prin cercul lor ingust. Copilul le misca inima, cum poate n-o facuse nici un om pana la El. Dumnezeu incearca sa le dea invatatorilor lui Israel o noua lumina a Scripturilor, folosindu-se de nevinovatia de copil a Fiului Sau, singura cale care nu le ranea ingamfarea lor de rabini. Ei nu admiteau ca cineva sa-i invete. De aceea Iisus le-a dat impresia ca ei sunt invatatorii iar El scolarul. Era singura cale de a le arata ca profetiile mesianice mai au si alt inteles. Dar trufia lor nu le ingaduia sa recunoasca si o alta interpretare a Scripturilor, decat aceea care le satisfacea pofta de dominatie. Daca L-ar fi ascultat, talcuirea locurilor mesianice ar fi suferit o radicala reforma, in sensul vederilor dumnezeiescului Copil.
Au trecut trei zile frumoase pentru Iisus, nu insa si pentru Iosif si Maria, Maica Sa, care-L cautau deznadajduiti. Cand Il gasesc intre batrani, mama Ii face o duioasa dojana - "Ce ne-ai facut? Tatal Tau si cu mine Te cautam!" La aceste cuvinte ale mamei, copilul raspunde intr-un grai neinteles: - "Nu stiati, ca in casa Tatalui Meu se cade sa fiu?" Iisus aflase cine era si ce avea de facut.
Iata un destin inteles la 12 ani. Intalnirea cu jertfa din templu si cu rabinii, I-a facut lui Iisus revelarea destinului. Desi acesta ar fi trebuit sa fie cunoscut de ei dupa Scripturi, - iata Iisus Si-l cunoaste impotriva lor, fiindca cunoasterea lor era orbita de prejudecati politice si nu era orientata spre nazuintele desavarsirii.
Dreptul Simeon Il cunoaste pe Copil acum 12 ani, in acelasi templu, dar urmasii dreptului nu mai aveau viata lui ca sa-L cunoasca si ei.Acesta din copilarie, ars de o raza a destinului, astepta...
Oamenii nu stiau cu ce rabdare si indarjire a inzestrat Providenta pe Copilasul acesta Caruia I-a incredinat marea misiune a mantuirii oamenilor. De atunci nu mai este intre oameni destin mai mare decat a lui Iisus. Iar Iisus Si-a asociat la acelasi destin al Sau pe toti ucenicii Sai din veacuri. A fi gura Lui, a fi inima Lui catre orice necajit al lumii, a face din viata ta viata Lui. Asa cum si Sfantul Pavel isi interpreta destinul - "Mie a vietui este Hristos, iar a muri (pentru El), este DOBANDA"(Filip. 1, 21). De atunci Iisus da omului si toata energia Lui divina. Iisus este un destin intruchipat.
- Cine-L ajunge, stie ce are de facut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu