Din Patericul Maicii Domnului
IV.
Era Duminica orbului.Staretul Paisie de la Panaguda, care traia atunci la Chilia Cinstitei Cruci care apartine Sfintei Manastiri Stavronichita (unde a vietuit intre anii 1968-1979), era bolnav la pat si istovit, pe de oparte din cauza bolii, iar pe de alta datorita postului indelungat.S-a ridicat cu multa osteneala si a iesit in curtea chiliei putin mahnit, pentru ca avea nevoie de hrana intaritoare ca sa-si revina, iar el el nu avea nimic de mancare.
In acea clipa s-a uitat spre mare si a vazut inaltandu-se dpre cer ca o pata, care se indrepta spre chilia sa.Peste putin timp a vazut o pasare mare ca un soim sau ca un vultur care tinea in gheare un peste mare.Cand a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul pestelui, care a cazut in fata Staretului si care inca se zbatea.Odinioara Dumnezeu i-a trimis lui Ilie, cel flamand, hrana printr-un corb, iar acum l-a hranit pe Staret printr-un vultur.Acelasi Dumnezeu poarta de grija de copiii Sai cei flamanzi, care sunt afierositi Lui si totdeauna Il au in minte pe Datatorul de hrana.
Atunci Staretul s-a indreptat spre bisericuta chiliei sale si dupa ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva aceasta intamplare sa fie de la diavol, a slavit si i-a multumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul si smeritul.Apoi a iesit in curte, a luat pestele, l-a fiert si dupa ce a mancat, si-a recapatat puterile.(extrase din Patericul Maicii Domnului - p.164-165)
V.
Sfantul Nifon, episcopul Constantieianei si prietenul iubit al Marelui Atanasie, avea multa dragoste pentru bolnavi, pentru batrani si pentru cei intristati.Prin fapte si prin cuvinte ajuta pe fiecare pentru a lupta impotriva patimii de care era stapanit si "fura" intr-un chip minunat mahnirea si deznadejdea din sufletele oamenilor.Intotdeauna avea in gura sa cuvintele Sfantului Apostol Pavel:"Nimeni sa nu caute la ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui "(I Cor.10-24).In inima sa nu exista loc pentru manie sau iutime.
El se ascundea intotdeauna de oameni, insa il trada dragostea sa dumnezeiasca pentru Hristos, Care in fiecare zi il incununa, precum este scris:"Caci Eu preaslavesc pe cei ce Ma preaslavesc pe Mine, iar cei ce Ma necinstesc vor fi rusinati".(I IMparati 2, 30)
De aceea Domnul l-a cinstit cu vrednicia Episcopiei, insa Sfantul Nifon a ramas intotdeauna un adevarat urmator al smereniei lui Hristos, atat in cuvant cat si in fapta.Atunci cand Sfantul traia in lume, a mers odata la bisrica sa se roage.Pe atunci inca nu cunostea puterea tainica a iertarii.Asa dar, atunci cand mergea la biserica "l-a vazut pe drum pe un om pacatuind si l-a judecat in sinea sa.Cand a intrat in biserica si si-a indreptat ochiii spre icoana Maicii Domnului, a vazut ca il privea cu manie si cu scarba.Tulburandu-se mult de privirea aceasta, s-a mahnit peste masura nestiind care este pricina pentru care Maica Domnului isi intoarce fata de la el.Dar cercetandu-se apoi pe sine, a aflat ca pricina este judecarea acelui om.Atunci a cazut la pamant si marturisindu-si pacatul sau, a plans cu amar si s-a rugat Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ca sa-l ierte.Dupa ce s-a rugat astfel multa vreme, si-a ridicat ochiii spre sfanta icoana si a vazut-o pe Maica Domnului ca il priveste cu o privire lina, lucru care i-a pricinuit multa mangaiere.Apoi a iesit din biserica.De atunci, de fiecare data cand Sfantul gresea, Maica Domnului il mustra intorcandu-si fata de la el.Iar el, marturisindu-si pacatul si rugand-o cu lacrimi, primea mangaiere prin privirea ei lina".(Sfantul Nicodim Aghioritul)(din Patericul Maicii Domnului p.185-186)
Era Duminica orbului.Staretul Paisie de la Panaguda, care traia atunci la Chilia Cinstitei Cruci care apartine Sfintei Manastiri Stavronichita (unde a vietuit intre anii 1968-1979), era bolnav la pat si istovit, pe de oparte din cauza bolii, iar pe de alta datorita postului indelungat.S-a ridicat cu multa osteneala si a iesit in curtea chiliei putin mahnit, pentru ca avea nevoie de hrana intaritoare ca sa-si revina, iar el el nu avea nimic de mancare.
In acea clipa s-a uitat spre mare si a vazut inaltandu-se dpre cer ca o pata, care se indrepta spre chilia sa.Peste putin timp a vazut o pasare mare ca un soim sau ca un vultur care tinea in gheare un peste mare.Cand a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul pestelui, care a cazut in fata Staretului si care inca se zbatea.Odinioara Dumnezeu i-a trimis lui Ilie, cel flamand, hrana printr-un corb, iar acum l-a hranit pe Staret printr-un vultur.Acelasi Dumnezeu poarta de grija de copiii Sai cei flamanzi, care sunt afierositi Lui si totdeauna Il au in minte pe Datatorul de hrana.
Atunci Staretul s-a indreptat spre bisericuta chiliei sale si dupa ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva aceasta intamplare sa fie de la diavol, a slavit si i-a multumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul si smeritul.Apoi a iesit in curte, a luat pestele, l-a fiert si dupa ce a mancat, si-a recapatat puterile.(extrase din Patericul Maicii Domnului - p.164-165)
V.
Sfantul Nifon, episcopul Constantieianei si prietenul iubit al Marelui Atanasie, avea multa dragoste pentru bolnavi, pentru batrani si pentru cei intristati.Prin fapte si prin cuvinte ajuta pe fiecare pentru a lupta impotriva patimii de care era stapanit si "fura" intr-un chip minunat mahnirea si deznadejdea din sufletele oamenilor.Intotdeauna avea in gura sa cuvintele Sfantului Apostol Pavel:"Nimeni sa nu caute la ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui "(I Cor.10-24).In inima sa nu exista loc pentru manie sau iutime.
El se ascundea intotdeauna de oameni, insa il trada dragostea sa dumnezeiasca pentru Hristos, Care in fiecare zi il incununa, precum este scris:"Caci Eu preaslavesc pe cei ce Ma preaslavesc pe Mine, iar cei ce Ma necinstesc vor fi rusinati".(I IMparati 2, 30)
De aceea Domnul l-a cinstit cu vrednicia Episcopiei, insa Sfantul Nifon a ramas intotdeauna un adevarat urmator al smereniei lui Hristos, atat in cuvant cat si in fapta.Atunci cand Sfantul traia in lume, a mers odata la bisrica sa se roage.Pe atunci inca nu cunostea puterea tainica a iertarii.Asa dar, atunci cand mergea la biserica "l-a vazut pe drum pe un om pacatuind si l-a judecat in sinea sa.Cand a intrat in biserica si si-a indreptat ochiii spre icoana Maicii Domnului, a vazut ca il privea cu manie si cu scarba.Tulburandu-se mult de privirea aceasta, s-a mahnit peste masura nestiind care este pricina pentru care Maica Domnului isi intoarce fata de la el.Dar cercetandu-se apoi pe sine, a aflat ca pricina este judecarea acelui om.Atunci a cazut la pamant si marturisindu-si pacatul sau, a plans cu amar si s-a rugat Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ca sa-l ierte.Dupa ce s-a rugat astfel multa vreme, si-a ridicat ochiii spre sfanta icoana si a vazut-o pe Maica Domnului ca il priveste cu o privire lina, lucru care i-a pricinuit multa mangaiere.Apoi a iesit din biserica.De atunci, de fiecare data cand Sfantul gresea, Maica Domnului il mustra intorcandu-si fata de la el.Iar el, marturisindu-si pacatul si rugand-o cu lacrimi, primea mangaiere prin privirea ei lina".(Sfantul Nicodim Aghioritul)(din Patericul Maicii Domnului p.185-186)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu