Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

duminică, 31 august 2014

Brâul Maicii Domnului - istoria minunatului vestmânt
(foto: mănăstirea Kato-Xenia, Grecia)
Potrivit Tradiţiei, Apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul ei Brâu ca dovadă a învierii şi înălţării ei cu trupul la cer. Acesta a fost ţesut de însăşi Maica Domnului din păr de cămilă.
După un scurt transfer în Capadocia, Sfântul Brâu a fost adus în Ierusalim, de către împăratul Teodosie cel Mare. Până în secolul al IV-lea, Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. Însă, în anul 395, Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brâu al Maicii Domnului la Constantinopol.
În secolul al X-lea, împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept, în urma vindecării sale miraculoase, a brodat Brâul cu fir de aur, forma în care se păstrează şi astăzi, şi l-a reaşezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Evenimentul reaşezării Brâului în raclă este pomenit, în calendarul ortodox, la data de 31 august.
Mai târziu, în secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian iau Brâul de la Constantinopol, iar în secolul al XIV-lea, cneazul sârb Lazăr I (1372-1389) dăruieşte Cinstitul Brâu Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos. După cercetările altora, acest Brâu a fost dăruit mănăstirii de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care mai târziu va intra în obştea monahală de aici.
Între anii 1512-1520, Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti, a înnoit incinta Mănăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul "Brâul Maicii Domnului". Paraclisul a fost reparat în anul 1794, tot cu ajutoare româneşti, iar în secolul al XIX-lea ţara noastră a dăruit Paraclisului Maicii Domnului o nouă catapeteasmă.
De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la Mănăstirea Vatoped a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea tot în Ţara Românească. În această sfântă raclă se păstrează de fapt numai o parte din Brâu, pentru că alte două părţi ale acestuia au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii de maici Kato-Xenia, situată în apropiere de oraşul Volos.
De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi, în special pe cei ţinuţi de boala cancerului, şi a ajutat să nască mulţime de femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei "panglici" care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.
Brâul Maicii Domnului, păstrat cu mare evlavie şi cinste în biserica mănăstirii de maici Kato-Xenia este un fragment din Brâul Maicii Domnului. Acesta a fost luat de la Muntele Athos, în anul 1552, şi adus la Mitropolia Dimitriadei, într-un moment de grea încercare pentru populaţia de aici, în timpul unei mari epidemii de ciumă. Istoria povesteşte că, imediat după aducerea sa, oamenii s-au însănătoşit.
Mănăstirea Kato-Xenia a fost întemeiată în timpul împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul, ca metoc al Mănăstirii Ano-Xenia. Biserica mănăstirii poartă hramul "Sfântul Ierarh Nicolae".
Numele Mănăstirii Kato-Xenia, însemnând "Străina de Jos", provine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ajunsă aici în mod miraculos. Icoana Maicii Domnului a fost numită "Xenia" - adica Străina - deoarece venea dintr-un loc străin, fiind găsită plutind pe apă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu