Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Iubirea de sine - Parintele Arsenie Boca

Sfantul Maxim Marturisitorul numeste iubirea de sine "primul pui al diavolului". Ea e cealalta parte din piedica a doua ce ne-o starneste potrivnicul in noi insine:iubirea trupeasca de sine, incepatura mandriei.Impotriva ei ne-a cerut Mantuitorul sa ne hotaram pentru lepadarea de sine, zicand:"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie"(Luca 9, 23).Lepadarea aceasta insa o poate face numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele desarte si s-a desfacut din dragostea lumeasca si si-a stramutat puterea dragostei sale, toata, catre Dumnezeu.Sau, cu alte cuvinte:pe cine l-a ajutat Dumnezeu sa iasa din legaturile iubirii de lume, il ajuta sa iasa si din legaturile dinlauntru ale iubirii de sine.

Iubirea trupeasca de sine si plina de trufie, numai dragostea aprinsa a lui Dumnezeu o poate scoate si desavarsit s-o faca scrum, prin umilintele cu care o arde.

Noi nu prea putem sti in cata primejdie ne baga iubirea de sine, dar o putem deduce din purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care, cu iubire de oameni, ajuta mantuirea noastra, ingaduind incercari, certari si ocari peste capul nostru, cu rostul ca sa ne scarbim de noi insine si sa ni se toceasca tot gustul de cele de aici, caci altfel nu putem muri noua insine ca sa viem lui Dumnezeu (Galateni 2, 19).De aceea toti Parintii au fugit de lauda si au iubit ocara si toata napastuirea, ca pe unele ce ucid puii vicleni si aduc mult folos de la Dumnezeu.

Cei ce prin darul lui Dumnezeu se izbavesc si de legaturile dinlauntru ale iubirii de sine, se poarta si se marturisesc pe ei insisi straini si calatori (Evrei 11, 13) aici pe pamant.De aceea "suspinam in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din Ceruri"(2 Corinteni 5, 2).

"Puiul de drac" al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca.Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui "Dumnezeu"(dumnezeul care l-a inselat pe el)(Numerii 25, 7-13).

Cu ingaduirea  lui Dumnezeu, satana ii cerne si ii culege pe toti cei ce umbla in lumea aceasta dupa placeri, chiar duhovnicesti, numai sa-i prinda, ca inca nu s-au lepadat desavarsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii, dupa atata si atata propovaduire a Bisericiii:caci patima aceasta face pe om sa cada, lovit de sagetile laudei si sa se trezeasca cu mintea inselata si sarita din socoteala smereniei.

Precum in viata pamanteasca lucra Harul asupra celor ce se sfinteau si sporea in ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, ramanand in Imparatia Harului, acesta sporeste, desavarsind in ei iubirea; asa prin contrast, in starea de iad a constiintei, in imparatia fara de Har, lucreaza demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc in ele ura.Ura aceasta care nu poate face nimic, zvarcolirea neputintei furioase, ura demonilor care chinuiesc sufletele si vad ca nu ispravesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernala e focul nestins, care nu lumineaza nimic.Sufletele acelea, care s-au amagit de poftele lumii, de slava desarta si de trufia vietii (1 Ioan 2, 16), inselate de iubirea de sine care le-a povatuit la toate poftele, iata-le inecandu-se in ura care le arde si care s-a intarit peste ele ca o mare imparatie a raului.In aceasta imparatie infernala i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului si tata a toata amagirea.

Intr-o asa imparatie au sa sufere toti cei ce n-au scos cu desavarsire iubirea de sine dinlauntrul lor, ci au mangaiat-o cu toate placerile si i-a surprins moartea inca neinteleptiti la minte si necuratiti la inima.Au plecat cu nadejde, le ramane nadejdea.Si daca se va afla cineva dintre rudenii sau urmasi, ca sa implineasca pentru ei faptele iubirii, cu acestea acopar multime de pacate si-i scot din moarte (Tobit 4, 10).Iar daca Dumnezeu nu pune nimanui in gand sa implineasca mila si pocainta pentru ei, e semnul ca nu are planul sa-i scoata din munca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu