Cine sunt eu, Doamne?
- Cine sunt eu, Doamne, Stăpânul și Dumnezeul meu, că Te-ai coborât și Te-ai întrupat și ai murit pentru mine, ca să mă slobozești din moarte și din stricăciune și să mă faci părtaș al Slavei și Dumnezeirii Tale?
Atunci când vei fi așa în mișcările arătate ale inimii tale, de îndată Îl vei găsi îmbrățișându-te și sărutându-te cu taină și dăruindu-ți duh drept întru cele dinlăuntru ale tale, duh de libertate și iertare a păcatelor tale, și nu numai acestea, ci și încununându-te cu darurile Sale și făcându-te slăvit prin înțelepciune și cunoștință.
Fiindcă ce altceva e așa de plăcut și de bine primit de Dumnezeu ca inima zdrobită și smerită și un cuget plecat în duh de smerenie? Căci într-o asemenea stare a sufletului locuiește și Se odihnește Dumnezeu Însuși, și toată uneltirea diavolului rămâne cu totul nelucrătoare și toate patimile cele stricăcioase ale păcatului se șterg în chip desăvârșit și sub povara lui se pleacă în el numai roada Duhului Sfânt, care este iubirea, bucuria, pacea, bunătatea, îndreptarea, credința, blândețea, smerita cugetare și înfrânarea cuprinzătoare, cărora le urmează în chip frumos cunoștința cea dumnezeiască, înțelepciunea Cuvântului și adâncul înțelesurilor și tainelor celor ascunse ale lui Hristos. În care aflându-se și modelându-se cel ce a ajuns la ele, suferă schimbarea cea bună și din om se face înger, petrecând cu trupul aici împreună cu oamenii, dar cu duhul umblând în cer și împărtășind viața îngerilor, dilatându-se sub înrâurirea unei bucurii negrăite în iubirea lui Dumnezeu, de care nimeni dintre oameni nu se va putea apropia vreodată dacă nu-și curăță mai înainte prin pocăință și lacrimi multe inima sa și nu intră în adâncul smeritei-cugetări și zămislește pe Preasfântul Duh, cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu Care slavă, cinste și putere se cuvin Tatălui împreună cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(Sfântul Simeon Noul Teolog )
Rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog
Miluiește-mă, Fiule al lui Dumnezeu, și deschide ochii sufletului meu, ca să văd lumina lumii, pe Tine Dumnezeul meu și să mă fac și eu un fiu al zilei dumnezeiești, și nu mă lăsa pe mine, Bunule, nepărtaș, ca un nevrednic de Dumnezeirea Ta. Arată-mi-Te, Doamne, pe Tine Însuți, ca să cunosc că m-ai iubit ca pe unul care a păzit poruncile Tale, Stăpâne. Trimite, Milostive, și peste mine pe Mângâietorul, ca să mă învețe cele privitoare la Tine și cele ale Tale să-mi vestească mie, Dumnezeule a toate! Luminează peste mine lumina cea adevărată, Milostive, ca să văd slava Ta, pe care ai avut-o la Tatăl Tău mai înainte de a se face lumea. Rămâi, precum ai spus, și în mine, ca și eu să mă fac vrednic să rămân în Tine și să intru în chip știut (conștient) atunci în Tine și să Te am în chip știut în mine. Binevoiește, Nevăzutule, să iei chip întru mine, ca văzând frumusețea Ta extraordinară, să port, Cerescule, chipul Tău și să uit toate cele văzute. Dă-mi mie slava pe care Ți-a dat-o Ție, Milostive, Tatăl, ca să mă fac asemenea Ție ca toți slujitorii Tăi, Dumnezeu după har și să fiu împreună cu Tine neîncetat, acum și pururea și în vecii vecilor nesfârșiți. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu