Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

sâmbătă, 24 mai 2014

Puterea divina


Fata de zeii antici, Dumnezeul monoteist pare inzestrat cu puteri limitate.Zeii faceau orice voiau, pe cand despre Dumnezeu, Bossuet spune ca nici El nu poate face nimic impotriva ratiunii.Si mai cunoastem ca Dumnezeu nu poate face decat binele.Exista oare limite ale puterii divine ?



Teologii explica deosebind intre a voi si a putea: Dumnezeu poate orice dar nu vrea orice, nu vrea raul, vrea numai binele, este BINELE.



Pascal (scrisoarea XIV din Provinciale) rezuma :"Dumnezeu, neavand nici o putere cand e vorba de a face raul, e atotputernic pentru a face binele, pe cand demonii n-au nici o putere pentru a face binele si n-au putere decat a face raul."



Dumnezeu nu vrea decat binele, nu face raul: de aici nu trebuie sa ne poarte gandul spre uitarea altui adevar, atotputernicia Sa.Duhul sulfa unde vrea si Dumnezeu e suveran in aprecieri si alegeri: il prefera pe vames, o lauda pe desfranata, cheama pe cine n-ai crede.



Logica noastra, morala noastra, bunul nostru simt nu fac cat o ceapa degerata in prezenta suveranei si neasteptatei atotputernicii divine, care adeseori uimeste de nu ne si scandalizeaza.Pentru ca nu o putem intelege.Lucrul acesta se cuvine a fi inteles: ca nu putem intelege.Si cu adevarul acesta trebuie sa ne obisnuim: ca trebuie sa invatam a ne supune.



Un singur lucru nu poate Dumnezeu: sa ne mantuiasca fara consimtamantul nostru.



- Minunate si pline de bun simt sunt, in La part du diable, sfaturile lui Denis Rougemont pentru lupta pe care o ducem cu puterile raului.



Se cuvine sa folosim numai forta ?Ori numai duhul ?



Cuminte este sa ne impotrivim diavolului cu ajutorul vicleniei si subtilitatii, cu ajutorul ironiei si inteligentei si totodata cu ajutorul tuturor armelor credintei, sperantei si dragostei - a caror eficacitate el n-o cunoaste.



Tot astfel tiranul trebuie atacat cu avioane, tancuri, propaganda masiva si o disciplina de fier - si totodata cu un nou ideal.Numai astfel pot evita oamenii de bine sa fie anexati pe plan extern si pe plan launtric.



Demonul simplificarii vrea sa ne impinga pe una din cai, desi numai prin folosirea amandurora putem spera si birui.



- De vreme ce facem parte ca madulare din corpul mistic al Domnului Hristos,



de vreme ce, intotdeauna, duhul precumpaneste litera,



de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de continutul Scripturii intregi,



de vreme ce legea suprema e dragostea,



de vreme ce trebuie sa fim oameni iar nu copii la minte, de vreme ce imparatiile lumii acesteia nu sunt decat desartaciune si apartin diavolului (Luca, 4, 6),



inseamna ca ori de cate ori dreptul natural intra in conflict cu legile si regulamentele lumesti si mai ales cand legile si regulamentele emana de la un pseudo-Cezar care de fapt e insusi Mamona ori de la slujitorii lui, cand sfideaza in mod vadit morala naturala, textul de la Romani 13, 1-2 trebuie aplicat cu intelepciune si masura.El in orice caz nu poate voi a spune ca suntem datori a executa orbeste si neghiobeste ordine potrivnice bunului simt si poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi lasitatea si nu scuteste de indatorirea de a judeca si cumpani ce facem.



(Din JURNALUL FERICIRII de Nicolae Steinhardt)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu