Când ne ascultă Dumnezeu rugăciunile?
Te
plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai
rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit,
mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie?
Îngăduie-mi
însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele,
atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i
asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu
pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine?
Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci
asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte.
Dumnezeu S-a pogorât
pe pământ şi a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură
Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise,
pe Avraam şi pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat.
Şi prin lucrări fireşti şi mai presus de fire, El Şi-a revărsat mila
asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte
rugăciunile mele şi ale tale, asta se întâmplă ori fiindcă nu am vrut să
ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost
aşa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător: „De
veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu vă voi asculta”, şi puţin mai
încolo: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi
mânca” (Isaia l, 15,19).Aşadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem
ascultători şi nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici
când cerem ceva păgubitor şi lipsit de noimă. Apostolii Iacov şi Ioan
L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu
voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-Se, i-a certat” (Luca
9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a şi certat.
Gândeşte-te şi tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om şi
vrednice de Dumnezeu.
Încă ceva. De ce te
rogi lui Dumnezeu numai în restrişte? Prin aceasta pe tine te înjoseşti,
iar pe Dumnezeu Îl jigneşti. Ziditorul nostru cere de la noi să simţim
neîncetat că suntem în faţa Lui şi să avem neîncetat împărtăşire cu El
prin rugăciune. Neîncetat rugaţi-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai
atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerşetor
oarecare, iar pe Dumnezeu Îl ruşinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un
pompier, numai atunci când îţi arde casa. Hristos ne-a dat dreptul să Îl
numim pe Tatăl Lui Tată al nostru. Ce e mai dulce decât asta? Şi ce
este mai dulce pentru copii decât a fi în faţa părinţilor? Să ne
străduim neîncetat şi noi, deci, să fim în faţa Tatălui nostru Ceresc cu
inima şi gândurile şi rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de
propăşire şi bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne foloseşte la
vreme de nevoie şi suferinţă mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută
când vin zilele de restrişte. Pace ţie de la Domnul!
Sfântul Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu