Cât de grav este păcatul de a lepăda credința ortodoxa
Am
simţit cum mâna Maicii Domnului care era pe creştetul meu mă ridică
deodată până-n cupola bisericii. Mi-am văzut trupul în genunchi la
icoană şi am înţeles că sufletul meu s-a ridicat. M-a scos prin acoperiş
şi a zburat cu mine pe de-asupra vârfului Athon până în partea cealaltă
a muntelui, cu o viteză uimitoare că am crezut că mă azvârle pe stânci
sau în mare, dar s-a oprit în dreptul unei grote, a unei peşteri
acoperită cu bolovani. Am intrat în ea şi acolo am văzut lungite pe
nişte lespezi trupurile neputrezite şi urât mirositoare ale unor
călugări care au greşit faţă de Maica Domnului şi pentru care au primit
pedeapsa puroierii veşnice.
– Scrie
povestea lor – mi-a spus Maica Domnului. Este despre cei care nu merită
nicio iertare. Şi mi-a povestit cum ei au acceptat în timpul prigoanei
catolice să renunţe la obiceiurile lor ortodoxe şi să ţină slujbe în rit
apusean. Hristos S-a supărat şi a surpat zidurile bisericii peste ei,
iar corpurile lor au rămas buhăite, supurând continuu de 730 de ani,
emanând un miros de hoit. Toţi care le vedeau se îngrozeau şi înţelegeau
ce mare păcat este trecerea la altă credinţă decât cea în care au fost
botezaţi.
Am rămas cutremurat în faţa acelor
hoituri din ochii cărora se prelingea un lichid alb-gălbui şi care îmi
cereau parcă ajutor din lumea de dincolo. Aş fi rămas multă vreme
nemişcat, mut în faţa acelor grozăvii dacă Ea nu m-ar fi ridicat şi nu
m-ar fi adus înapoi în biserică, zburând de data asta pe ocolite,
arătându-mi alte peşteri în care au vieţuit sfinţi, chilii în care
trăiau în sărăcie şi virtute numeroşi călugări, schituri ce păreau
asemeni unui stup populat cu harnice albine.
M-a aşezat la loc în corpul meu, dar
n-am mai putut să scot nici un cuvânt. Ceea ce trăisem era mai mult
decât puteam duce. Eram copleşit de situaţiile arătate, de miracolul
petrecut cu mine în această călătorie de-asupra Athosului. Nici Ea n-a
mai spus nimic. Stăteam pe mai departe în genunchi în faţa icoanei. „Să
nu uit nimic” – îmi spuneam în gând, încercând să-mi reamintesc fiecare
cuvânt şi fiecare întâmplare.
Bruno Stefan, sfantulmunteathos.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu