Ce este Doxologia?
Doxologia sau Slavoslovia, numită în unele cărți de cult și Mărinda, este un imn de laudă închinat Sfintei Treimi, cântat sau citit la Utrenie, spre finalul slujbei.
Doxologia sau Slavoslovia, numită în unele cărți de cult și Mărinda,
este un imn de laudă închinat Sfintei Treimi, cântat sau citit la
Utrenie, spre finalul slujbei. Acest imn mai poartă denumirea de Imnul îngeresc, întrucât Sfânta Evanghelie după Luca menționează faptul că, primul verset al său – „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...” – a fost cântat de cetele îngerești la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (Luca II, 14).
În cadrul slujbei, preotul sau diaconul invocă acest imn prin cântarea
ecfonisului „Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!”, strana și
credincioșii răspunzând prin cântarea Doxologiei. Prin acest imn slăvim
pe Treimea cea Sfântă nu doar pentru că ne-a dat lumina naturală a zilei
(cântarea imnului coincizând cu ivirea primelor raze de soare), ci ne-a
adus și lumina spirituală, a cunoștinței de Dumnezeu, El însuși fiind
„Soarele cel adevărat și lumina ce adevărată”, iar noi „întru lumina Sa
vom vedea lumină”. Mântuitorul Hristos ne-a scos pe noi din bestemul
morții prin Nașterea, Botezul și Îngroparea Sa, făcându-ne fii ai
luminii și biruitori asupra morții, El fiind Lumina cea adevărată care
ne călăuzește spre mântuire.
Doxologia, în cadrul slujbei de dimineață, constituie forma cea mai
înaltă, apogeul laudei adusă de către Biserică, de către credincioși lui
Dumnezeu, laudă ce constituie scopul principal al părții a doua a
Utreniei, ideea și termenul de „lumină” fiind predominante și centrale
în structura și simbolismul acestei părți finale. De aceea, Utrenia
poate fi considerată slujba prin excelență a zorilor sau a luminării, a
bucuriei, precum o numește Sfântul Vasile cel Mare în lucrarea Regulile mari.
Vedem că, dacă în slujba de seară, Vecernia, se simte prezența
unei ușoare griji, a unui sentiment de frică, cauzat de apusul soarelui
și a dispariției treptate a luminii, sfârșitul zilei fiind asociat
simbolic cu sfârșitul vieții noastre, în slujba de dimineață întâlnim
contrariul, iradiind acum expansivitatea bucuriei, a veseliei pentru
lumina care revine, care crește din nou, învăluind lumea și aducând cu
ea nădejdea vieții, retrezind natura din somnul și întunericul nopții,
așa cum venirea lui Hristos în lume a adus bucuria mult așteptatei
mântuiri a neamului omenesc și a biruit stăpânirea cea de demult.
Doxologia are, aşadar, o semnificaţie cosmologică şi teologică deopotrivă, celebrând Răsăritul Luminii celei veşnice – Hristos, o dată cu zorii zilei celei create de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu