Zece Psalmi cu efecte terapeutice particulare
S-a
constatat că citirea consecventă a unor texte biblice îmbunătăţeşte
climatul psihic, făcându-l favorabil restabilirii sănătăţii. Am auzit
despre medici care şi-au selectat un „repertoriu” de texte biblice, pe
care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic, cât
şi ca terapie autonomă. De exemplu, ştiu că un medic foloseşte
sistematic Psalmul pentru echilibrare endocrină.
Lectura
Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerative. Iată motive
pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare.
Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatica va fi
citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care
cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa
medicală), fie de pacient sau de penitent.
Însuşi citirea lui se face într-o stare
de destindere, de linişte lăuntrică, cu uitare de sine, traind profund
fiecare cuvânt al Psalmului.
Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca
prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia
i-am împărţit în patru categorii:
1. Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie;
2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;
3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;
4. Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.
Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102
Psalmul 22 (în unele Biblii, este
numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic
nu-mi va lipsi” („Domnul este păstorul meu”). Se citeşte pentru orice
fel de „poticnire” maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al
însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în
sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de
viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele
vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi
varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca
operaţie psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime
pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea
fizică (hrană, apă), continuând cu cea energetică („… Sufletul meu l-a
întors”) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa
Domnului…”). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din
identificarea cu realitatea Duhului.
Psalmul 102 (103) care începe cu
„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Acesta conţine sugestii
puternice, care creează un bine mental — condiţia restabilirii
sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este
prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.
Psalmii profilactici: 6 şi 38
Psalmul 6, care începe cu „Doamne, nu cu
mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”. Este un
Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boala. Eroarea,
contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau
psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori
ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul
6 nu lăsa păcatul să se încuibezepâna ajunge boala, ci-l stopează.
Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la
păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a plantat în om, în
fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată
sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însa,
ci întru restabilirea legii.
Psalmul 38 (39) care începe cu „Zis-am:
Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…” („Zis-am; Voi
veghea asupra căilor mele…”). Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea
de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest
pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a
vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt
zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers…
În alt Psalm găsim o idee care ar părea
şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor “, ca o traumă
de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.
Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50,141
Însănătoşirea presupune două etape:
arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea
comuniunii cu armonia divină.
Psalmul 21 (22), care începe cu
„Dumnezeul meu. Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit
?” („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…”) Ştim că Iisus,
pe cruce, făcea rugăciunea Sa, rostind chiar acest Psalm: „Eli, Eli!
Lama sabahtani ?” (Mat. 27: 46). Nu-i vorbă, deci, de o poticnire sau o
deznădejde a Sa, ci de penitenta pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte
acest Psalm, căci în acel moment EI îi împlineşte profeţia; în acest
Psalm se spune: „… Strapuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi
pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa Lui arde păcatul lumii.
Citind acest Psalm, reactualizam penitenţa lui Hristos însuşi.
Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au
iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul,
căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui
vicleşug…” („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul
acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea!
Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala”).
Este un Psalm cu putere de întărire.
Apare însa întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite”?
Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe
care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă
şi din acest psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei
universale, însoţit însa de următoarea explicaţie: prin greşeală, te
micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însa toate inconvenienţele
micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi
sănătos (!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, că micşorarea
să nu devină nimicire.
Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”.
Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun
drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El
conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca
ultimă şansă a purificării.
Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către
Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.” („Cu glasul
meu strig către Domnul…”) Este Psalmul asumării sacrificiului de sine,
spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în
şansă.
Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii
Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea
şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.”
(„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…”) Este un Psalm al
practicii spirituale. Adevarata sănătate nu este o problemă medicală, ci
sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei,
unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu…”
(„Opreşte-te şi cunoaşte …”) (45: 10) Unii autori filocalici (Isaia
Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6
opriri ale realizării.
Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără
prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” („Ferice de cei fără
prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi
ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El
reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate;
şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.
Cele mai importante legi universale pe
care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen.
Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie,
vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.
Psihologia numeşte această serie de
erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de
a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică —
are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia,
ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau
circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te
oprească de la încălcarea legii universale.
Psalmul 118 ne trezeşte în memorie
detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a
trupului şi întru iluminarea minţii.
Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici, ci şi toţi ceilalţi, au o acțiune benefică salvării noastre.
Scrierile revelate conţin coduri
puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii
moderni Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată
răsplătit.
Sursa Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu