Sfaturi pentru reusita in deprinderea rugaciunii
Daca vrei sa sporesti in
lucrarea rugaciunii si cauti acest lucru, atunci indrepteaza tot ceea ce
faci in aceasta directie, pentru a nu darama cu o mana ceea ce zidesti
cu cealalta.
1) Infraneaza-ti trupul cu strictete si la mancare, si la somn, si la odihna; nu-i da nimic doar pentru ca el o doreste, precum a randuit apostolul, zicand: grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom. 13, 14). Nu da tihna trupului.
2) Redu legaturile tale din afara doar la cele care nu pot fi evitate. Aceasta pentru vremea cand inveti sa te rogi. Dupa aceea rugaciunea, lucrand in tine, iti va arata ce mai poate fi adaugat fara a-i dauna. Indeosebi pazeste-ti simturile, iar dintre ele mai ales ochii si auzul; inca sa-ti infranezi si limba. Fara a pazi acestea nu vei face nici macar un pas inainte in lucrarea rugaciunii. Precum nu poate lumanarea sa arda pe vant si pe ploaie tot asa nu poate nici rugaciunea sa se aprinda sub revarsarea impresiilor din afara.
3) Tot timpul liber de dupa rugaciune foloseste-l pentru citire si meditatie. Pentru citire alege mai ales carti in care se scrie despre rugaciune si in general despre viata duhovniceasca launtrica. Sa cugeti doar la Dumnezeu si la lucrurile dumnezeiesti, si mai cu seama la iconomia dumnezeiestii intrupari pentru mantuirea noastra, iar in legatura cu aceasta mai ales la patimile si moartea Domnului si Mantuitorului nostru. Facand astfel, vei fi afundat in marea luminii dumnezeiesti. Adauga la aceasta si mersul la biserica, ori de cate ori vei avea prilejul. Chiar si numai simpla prezenta in biserica te va invalui intr-un nor de rugaciune. Insa ce vei primi daca vei sta toata slujba intr-o adevarata stare de rugaciune?
4) Sa stii ca nu poti sa sporesti in rugaciune daca nu vei spori in general in viata crestineasca. Este neaparat necesar sa nu ai pe suflet nici un pacat necuratit prin pocainta; iar daca in vremea lucrarii rugaciunii vei savarsi ceva care iti va tulbura constiinta, grabeste-te sa te curatesti prin pocainta, pentru a putea privi spre Domnul cu indrazneala. Si sa ai neincetat in inima zdrobire smerita. Apoi nu pierde nici o ocazie de a face vreun bine sau de a arata o buna dispozitie, mai ales smerenie, ascultare si taierea voii proprii. Insa se intelege de la sine ca ravna pentru mantuire trebuie sa arda nestins si, umpland intregul suflet, trebuie sa fie principala forta care te pune in miscare in orice lucru, mic sau mare, dimpreuna cu frica de Dumnezeu si cu nadejdea neclintita.
5) Statornicindu-te in aceasta stare, osteneste-te cu lucrarea rugaciunii, rugandu-te cand cu rugaciunile de-a gata, cand cu cele proprii, cand cu scurte chemari de rugaciune catre Domnul, cand cu rugaciunea lui Iisus, dar fara a neglija nimic din cele ce pot ajuta in aceasta lucrare. Si vei primi ceea ce cauti. Iti amintesc ce zicea Sfantul Macarie Egipteanul: Dumnezeu va vedea osteneala ta la rugaciune si ca vrei cu sinceritate sa reusesti in rugaciune si iti va da rugaciunea. Caci sa stii ca desi rugaciunea savarsita si dobandita prin sfortarile proprii este rugaciune placuta lui Dumnezeu, totusi adevarata rugaciune, aceea care se salasluieste in inima si se savarseste neincetat, este darul lui Dumnezeu, lucrarea harului dumnezeiesc. De aceea rugandu-te pentru toate, nu uita sa te rogi si pentru rugaciune.
6) Iti fac cunoscut ceea ce am auzit de la un iubitor de Dumnezeu. "Eu vietuiam - zicea el - nu tocmai cum se cuvine, dar Dumnezeu s-a milostivit de mine si mi-a trimis duhul pocaintei. Aceasta s-a intamplat in vremea pregatirii pentru impartasire. Eu ma sfortam in fel si chip sa inradacinez in mine hotararea neclintita sa ma indreptez. Mai ales inainte de spovedanie m-am rugat indelung inaintea icoanei Maicii Domnului, cerandu-i sa mijloceasca pentru mine ca sa dobandesc o astfel de hotarare launtrica. Mergand apoi la spovedanie, am spus totul sincer. Parintele meu duhovnic nu mi-a spus nimic, dar cand a rostit deasupra capului meu rugaciunea de dezlegare, in inima mea s-a aprins un focusor dulce. Senzatia a fost asemanatoare cu aceea cand inghiti ceva bun la gust. Acest focusor a ramas in inima si mie mi se parea ca si cum cineva ar fi tinut strans inima mea. De atunci ma rog mereu si imi tin atentia acolo unde am avut acea senzatie, avand grija doar de un lucru, ca ea sa nu plece. Iar Dumnezeu mi-a ajutat. Despre rugaciunea lui Iisus eu nu auzisem; iar cand am auzit de ea, am vazut ca ceea ce era in mine era chiar acel lucru care este cautat prin aceasta rugaciune". Ti-am adus aceasta marturie ca sa intelegi ce anume urmareste lucrarea rugaciunii si care este semnul dupa care se poate sti ca ai dobandit-o.
7) Voi adauga la aceasta si urmatoarele cuvinte ale Sfantului Grigorie Sinaitul: „Harul este in noi de la Sfantul Botez; dar, prin neatentia noastra, prin indeletnicirea cu cele desarte si prin neglijenta, el este inabusit sau, precum talantii, este ingropat in pamant. Cand cineva se hotaraste sa traiasca cum se cuvine, ravnind pentru mantuire, atunci intreaga osteneala a lui va avea drept rod repunerea in putere a acestui dar al harului. Aceasta se face prin doua mijloace: in primul rand, darul se arata prin savarsirea cu multa osteneala a poruncilor, si pe cat cineva sporeste in implinirea poruncilor, pe atat acest dar isi arata lumina si stralucirea sa; in al doilea rand, el vine la aratare si se dezvaluie prin chemarea neincetata in rugaciune a Domnului Iisus. Si primul mijloc este puternic, dar al doilea este mai tare, asa incat si primul isi castiga prin el puterea sa. De aceea, daca dorim sincer sa deschidem samanta harului ascunsa in noi, sa ne grabim sa invatam cat mai repede aceasta deprindere din urma a inimii si sa avem in inima numai lucrarea rugaciunii, fara de chip si fara forma, pana cand ea incalzeste inima noastra si o aprinde cu dragostea negraita pentru Domnul". Aici sunt cuprinse toate cele despre care ti-am amintit la punctul 4 de mai sus.
1) Infraneaza-ti trupul cu strictete si la mancare, si la somn, si la odihna; nu-i da nimic doar pentru ca el o doreste, precum a randuit apostolul, zicand: grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom. 13, 14). Nu da tihna trupului.
2) Redu legaturile tale din afara doar la cele care nu pot fi evitate. Aceasta pentru vremea cand inveti sa te rogi. Dupa aceea rugaciunea, lucrand in tine, iti va arata ce mai poate fi adaugat fara a-i dauna. Indeosebi pazeste-ti simturile, iar dintre ele mai ales ochii si auzul; inca sa-ti infranezi si limba. Fara a pazi acestea nu vei face nici macar un pas inainte in lucrarea rugaciunii. Precum nu poate lumanarea sa arda pe vant si pe ploaie tot asa nu poate nici rugaciunea sa se aprinda sub revarsarea impresiilor din afara.
3) Tot timpul liber de dupa rugaciune foloseste-l pentru citire si meditatie. Pentru citire alege mai ales carti in care se scrie despre rugaciune si in general despre viata duhovniceasca launtrica. Sa cugeti doar la Dumnezeu si la lucrurile dumnezeiesti, si mai cu seama la iconomia dumnezeiestii intrupari pentru mantuirea noastra, iar in legatura cu aceasta mai ales la patimile si moartea Domnului si Mantuitorului nostru. Facand astfel, vei fi afundat in marea luminii dumnezeiesti. Adauga la aceasta si mersul la biserica, ori de cate ori vei avea prilejul. Chiar si numai simpla prezenta in biserica te va invalui intr-un nor de rugaciune. Insa ce vei primi daca vei sta toata slujba intr-o adevarata stare de rugaciune?
4) Sa stii ca nu poti sa sporesti in rugaciune daca nu vei spori in general in viata crestineasca. Este neaparat necesar sa nu ai pe suflet nici un pacat necuratit prin pocainta; iar daca in vremea lucrarii rugaciunii vei savarsi ceva care iti va tulbura constiinta, grabeste-te sa te curatesti prin pocainta, pentru a putea privi spre Domnul cu indrazneala. Si sa ai neincetat in inima zdrobire smerita. Apoi nu pierde nici o ocazie de a face vreun bine sau de a arata o buna dispozitie, mai ales smerenie, ascultare si taierea voii proprii. Insa se intelege de la sine ca ravna pentru mantuire trebuie sa arda nestins si, umpland intregul suflet, trebuie sa fie principala forta care te pune in miscare in orice lucru, mic sau mare, dimpreuna cu frica de Dumnezeu si cu nadejdea neclintita.
5) Statornicindu-te in aceasta stare, osteneste-te cu lucrarea rugaciunii, rugandu-te cand cu rugaciunile de-a gata, cand cu cele proprii, cand cu scurte chemari de rugaciune catre Domnul, cand cu rugaciunea lui Iisus, dar fara a neglija nimic din cele ce pot ajuta in aceasta lucrare. Si vei primi ceea ce cauti. Iti amintesc ce zicea Sfantul Macarie Egipteanul: Dumnezeu va vedea osteneala ta la rugaciune si ca vrei cu sinceritate sa reusesti in rugaciune si iti va da rugaciunea. Caci sa stii ca desi rugaciunea savarsita si dobandita prin sfortarile proprii este rugaciune placuta lui Dumnezeu, totusi adevarata rugaciune, aceea care se salasluieste in inima si se savarseste neincetat, este darul lui Dumnezeu, lucrarea harului dumnezeiesc. De aceea rugandu-te pentru toate, nu uita sa te rogi si pentru rugaciune.
6) Iti fac cunoscut ceea ce am auzit de la un iubitor de Dumnezeu. "Eu vietuiam - zicea el - nu tocmai cum se cuvine, dar Dumnezeu s-a milostivit de mine si mi-a trimis duhul pocaintei. Aceasta s-a intamplat in vremea pregatirii pentru impartasire. Eu ma sfortam in fel si chip sa inradacinez in mine hotararea neclintita sa ma indreptez. Mai ales inainte de spovedanie m-am rugat indelung inaintea icoanei Maicii Domnului, cerandu-i sa mijloceasca pentru mine ca sa dobandesc o astfel de hotarare launtrica. Mergand apoi la spovedanie, am spus totul sincer. Parintele meu duhovnic nu mi-a spus nimic, dar cand a rostit deasupra capului meu rugaciunea de dezlegare, in inima mea s-a aprins un focusor dulce. Senzatia a fost asemanatoare cu aceea cand inghiti ceva bun la gust. Acest focusor a ramas in inima si mie mi se parea ca si cum cineva ar fi tinut strans inima mea. De atunci ma rog mereu si imi tin atentia acolo unde am avut acea senzatie, avand grija doar de un lucru, ca ea sa nu plece. Iar Dumnezeu mi-a ajutat. Despre rugaciunea lui Iisus eu nu auzisem; iar cand am auzit de ea, am vazut ca ceea ce era in mine era chiar acel lucru care este cautat prin aceasta rugaciune". Ti-am adus aceasta marturie ca sa intelegi ce anume urmareste lucrarea rugaciunii si care este semnul dupa care se poate sti ca ai dobandit-o.
7) Voi adauga la aceasta si urmatoarele cuvinte ale Sfantului Grigorie Sinaitul: „Harul este in noi de la Sfantul Botez; dar, prin neatentia noastra, prin indeletnicirea cu cele desarte si prin neglijenta, el este inabusit sau, precum talantii, este ingropat in pamant. Cand cineva se hotaraste sa traiasca cum se cuvine, ravnind pentru mantuire, atunci intreaga osteneala a lui va avea drept rod repunerea in putere a acestui dar al harului. Aceasta se face prin doua mijloace: in primul rand, darul se arata prin savarsirea cu multa osteneala a poruncilor, si pe cat cineva sporeste in implinirea poruncilor, pe atat acest dar isi arata lumina si stralucirea sa; in al doilea rand, el vine la aratare si se dezvaluie prin chemarea neincetata in rugaciune a Domnului Iisus. Si primul mijloc este puternic, dar al doilea este mai tare, asa incat si primul isi castiga prin el puterea sa. De aceea, daca dorim sincer sa deschidem samanta harului ascunsa in noi, sa ne grabim sa invatam cat mai repede aceasta deprindere din urma a inimii si sa avem in inima numai lucrarea rugaciunii, fara de chip si fara forma, pana cand ea incalzeste inima noastra si o aprinde cu dragostea negraita pentru Domnul". Aici sunt cuprinse toate cele despre care ti-am amintit la punctul 4 de mai sus.
Sfantul Teofan Zavoratul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu