Unde se sfârșește învățătura creștină?

LUNI

Unde se sfârșește învățătura creștină?

Creștinismul nu este o învățătură fără sfârșit. Învățătura aceasta e, ca atare, scurtă, însă viața după dreptarul acestei învățături nu are sfârșit. Așa e și în viața de zi cu zi: învață omul ceva și după aceea începe să lucreze, nu învață la nesfârșit. Nici în creștinism nu învață toți: trebuie să trăiești, viața este învățătura adevărată. Când începe cineva să trăiască creștinește, atunci începe să intre creștinismul în el, atunci începe să cunoască omul creștinismul și puterea lui. Creștinismul nu poate fi cunoscut cum trebuie decât în chip lucrător; numai prin mijlocirea acestei lucrări se descoperă percepției noastre toate tainele purtării creștine, altfel spus tot tărâmul lucrurilor duhovnicești, deși grija adevărului creștin nu este deloc pentru putere, ci pentru viață, iar purtarea vine ca un adaos.

Viața creștină seamănă cu suișul la deal. Cel ce suie se ostenește pentru suiș, dar pe măsură ce suie i se descoperă tot mai multe lucruri, pentru că orizontul lui devine tot mai larg. Așa în creștinism: cu cât sporește cineva mai mult în viața creștină, cu atât devine mai largă sfera lucrurilor duhovnicești care este accesibilă minții și percepției sale. Adevărat înțelept este numai cel care este desăvârșit în viața creștină; fără să trăiești creștinește nu vei înțelege nimic din creștinism. Ceea ce se cunoaște despre creștinism cu mintea, fără viață creștină, nu seamănă deloc cu realitatea. Oricât de amănunțit și de elocvent ai povesti, de exemplu, ce fel de gust are ananasul, nu poți să-ți dai seama cu adevărat până ce nu-l guști; așa și cu învățătura creștină - cât timp n-o aplici în viața ta, nicidecum n-ai să te ridici până la gustul ei.